Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Aşterne-mi gânduri, iubito!
Aşterne-mi gânduri, iubito!
Nu te sfii, iubito!
şi-aştene-mi gândurile
(tale)
sechestrate-n tine
nativ, latent,
să-mi fie mers şi sens
printre nonsensurile firii,
printre paradoxuri
şi iluzii.
Aşterne-ţi
gândurile-ascunse
în labirinturi de tăceri,
în profunzimile în care
eu nu pot să ajung,
pătrunde,
şi-aşterne-le
(fie…şi…)
ca pe-o cărare-ngustă,
dar
să fie loc pentru-amândoi.
Cum poţi să crezi
că te-aş certa,
de-mi vei aşterne
(de parcă aşternuturi noi) –
speranţe, – nu iluzii
de care să-mi leg clipa
doar o clipă,
de-a ne uni
prin gânduri,
dacă
altfel nu se poate.
Dacă altfel, –
inexorabilitate!
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania