Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Cristina Bîgu Maxim

Cristina Maxim Bîgu: cerșire

cerșire întind spre tine-acuma aripa cerșetoare… tu îmi trimite luna în noaptea-nșelătoare. cerșesc momentul mare fără refuzul tău să pot primi un cer pe care îl am demult în pieptul meu. întind spre tine mâna și-ți cer -napoi trecutul. mi-l dai frivol acum și-mi vreau -napoi sărutul.

Efebul eremit

Cristina MAXIM BÎGU te plimbi șăgalnic te crezi ăn empireu. cobori apoi și plângi, devii un eremit. te plimbi în parc- dorești să fii un jovial și râzi apoi infatuos. te-așezi încet pe banca din oraș. încerci să te eliberezi de pedanterii- cum debordant tronează sonorul uneori! te urci pe vârful unui munte: efeb devii acum în sine-ți apoi ești...

Visarea mea dintotdeauna

Cristina Bîgu Maxim Visarea mea dintotdeauna Visarea mea dintotdeauna Tu ai venit ca un răspuns Cu versul tău să bucur lumea La întrebări de nepătruns. Și ai făcut să aibă rime Într-un volum fără cuprins Ca să existe nime Cu versuri mici de neatins. Volumul tău e un ecou Lăsat de mii de ani Să-l aibă omul în cadou Și încă fără de egal.

Cristina MAXIM: Visare

Cristina MAXIM Visare La geamul care aștepta Visarea să se-ntâmple Răsună încă șoapta ta Și șoapta-mi dintre tâmple. Pe geamul gol eu mai vedeam Șirloaie de cuvinte Nespuse încă;de veneai Erau demult știute. Pe masa ta încă există Ungol imens de carte, De una fără de copertă, Cu un conținut aparte. Cristina Bîgu Maxim

Întuneric, fără zori, fără dimineți

Cristina BÎGU MAXIM Întuneric, fără zori, fără dimineți Născut din roua din florile de crin, căpătam putere ce mă prefăcea într-o simfonie de noapte, de stele, dimineți de poezie și parfum, acum abia mă nasc ca într-un nou început de întuneric, fără zori, fără dimineți… pictat pe infinitul perete al lumii terestre ce nimeni nu-l poate cunoaște, dar îl poate...

Fericirea târzie

Cristina BÎGU MAXIM Fericirea târzie Ca foșnetul de frunze din toamna târzie S-aude bătaia din inima-ți pustie Răcită de-anotimpuri ce vin ca-ntr-o târzie Fericire. Făcută să răsară și dată chiar și ție. Tu, omule-un munte de gânduri și vise De bine și de gânduri, de lume adunate Ca într-o carte mică uitată, necitite Versuri… și iubite...

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6