GHIOCEII DRAGI
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- .
- Când iarna stă să plece, se-arată și-o minune,
- Ca într-o șoaptă albă și-un vis cu pescăruși,
- Din ale căror aripi se cern parcă anume
- Cristale prețioase din fulgii jucăuși,
- .
- Ce-n dulce legănare acoperă, pe rând,
- Mărunții ghiocei ce n-au mai așteptat
- Secunda primăverii și dat le-a fost prin gând
- Să prindă primii ,,fluturi” ce-n zbor s-au arătat…
- .
- Și fulgii-atât de mici par fără de putere,
- Dar când privești în zare, totu-i acoperit…
- Și ghioceii dragi nu mai sunt la vedere,
- Mii aripi înghețate i-au nins și învelit.
- Iar fluturii cei albi sau foarte colorați
- Ce, în april, colindă și-alintă orice floare,
- Fiind prea timpurii, nicicând nu le-au fost dați
- Și ghioceilor ce sunt a iernii sărbătoare…
- .
- Și-atunci, fulgii zglobii devin fluturi anume
- Pentru florile albe cu dor de primăvară,
- Dragi ghiocei adorm când fulgii prind a spune
- Povești cu sori și fluturi… zăriți întâia oară…
- .
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
