Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Iubito, fii demnă și alungă-ți desăgarii!

Primit pentru publicare: 19 Dec. 2019
Autor: Jan TRISTEA
Publicat: 19 Nov.  2019
Actualizat și republicat: 01 Dec. 2020
© Jan Tristea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Iubito fii demnă
și alungă-ți desăgarii!
…

pe când măslinii căprioarei ieșit-au la mezat
și-ți mângâiau valea împăduritului munte
tu
sub desișul umbrei verzilor ramuri
de falsul pădurar te-ai amorezat
– o lipotimie sub balsamuri –

pe când vulpița
își netezea coada printre tufișurile negre
învălmășite cu violete-n ofrandă
și maci roșii înecați în albul de mălin
sub fatalitatea tulburatului destin
cu ambrozia de pe dealuri printre degete
îți măturau liniștita-ți ogradă

pe când muntele
din mare s-a ridicat și ți-a oferit iubirea
tu cu dealul te-ai încurcat
și ți-ai întârtat zdrobirea

pe când visele
din zorii iubirii îți îmbujorau și luna
prin ierburile înalte ale muntelui virgin
ți-ai desfăcut armura
și când primul cosaș te-a atacat
ai tăcut
și lanțul iubirii l-ai aruncat
lăsându-te de-aiurea vrăjmașilor cosași

pe când la judecată
s-a ivit problema
ai neglijat și n-ai mai numărat
câți desăgari
au trecut și mai trec printre coapsele
care îți protejează avutul
și harul nufărului îmbobocit
câți desăgari
ți-au supt averea din adâncuri
câți desăgari
ți-au spurcat fertilul pământ
câți desăgari
ți-au confiscat și oxigenul din viață
– o zestre strămoșească –

ți-ai ridicat până și brațele
în semn de resemnare
când măreția Iei
de pe pieptul dezvelit
au împroșcat-o cu ordinarul stropit
și
ți-au slăbit și venele în picioare
în semn de neputință
când terfelitu-ți-au și catrința
nesimțiții și hapsânii
desăgari