Articol needitat

La 27 de ani de la Revoluție – o țară de eroi

De mai bine de un sfert de veac, decembrie este luna comemorării eroilor Revoluției din ‘89. ,,Să mulțumim Timișoarei, că fără eroismul său și astăzi eram în lagărul comunist”, susținea recent la Televiziunea Națională poetul-bucătar Mircea Dinescu, devenit mare disident în vremea lui Nicolae Ceaușescu, după ce a absolvit Școala Superioară de Partid – Academia de Științe Social Politice ,,Ștefan Gheorghiu”…
​Placa rostogolită an de an în mass-media cu ,,eroii martiri, care s-au jertfit pentru libertatea noastră”, creează în noi valuri crescânde de emoție. Firește, atunci când o auzim e bine să ne scoatem din memorie doctrina anticomunistă a președintelui american Ronald Reagan – finalizată inteligent de George Bush la Malta, cu perdantul sovietic Mihail Gorbaciov, acolo unde titanii zilei au redesenat harta lumii – și, de asemenea, n-ar fi rău să uităm de zecile de mii de băieți din Est și din Vest, infiltrați în România încă din primăvara anului 1989, cu misiunea precisă de decapitare a liderului suprem. În fine, pentru a ne conecta sincer la emoția generată de martirii care-au trimis în țărână comunismul, suntem nevoiți să ignorăm și jocul perfid al elitei din umbră, care a semănat artificial panica și teroarea, după fuga ,,dictatorului”, în 22 decembrie 1989, pentru a justifica legitimitatea noii puteri din România.
​Ce-mi doresc să prind astăzi, în plin decembrie, din spiritul Revoluției?!! Nu mare lucru! Totuși, cred că m-ar mulțumi instituirea, la pachet, printr-o ordonanță guvernamentală, a unei hotărâri prin care toți trăitorii din România lui decembrie ’89 să fie declarați eroi ai Revoluției… Nu contează că abia zăriseră lumina zilei ori, în etapa regresiei finale, erau la punctul zero. Să fim toți declarați eroi! Argumente?? De ce să pierdem timp prețios, uzând de mașinațiuni alambicate – unele trăsnite ori de-a dreptul stupide – pentru înfulecarea unui atestat de revoluționar, când, astfel, printr-o cuvenită reparație, ne-am alege cu un certificat nou nouț, bun de pus în ramă pentru nepoți?… Nu-i bai, că până va produce efecte pentru rubedeniile noastre tinere și veșnic înfometate, ne vom bucura noi de laptele și mierea generate de revoluția pe care-am construit-o cu piepturile goale. Și-apoi, să o zicem ,,p-aia dreaptă”: fluturând statutul de revoluționar, bătut în cuiele drepte ale legii, ne-am asigura traiul alb, fără stresul negru al zilei de mâine…
​Așadar, de vreme ce noi am muncit pe brânci, cu mic cu mare, pentru nașterea Revoluției, voi, cei de la Bruxelles, trebuie să ne tractați cu respect pe autostrada bunăstării, ca recunoaștere a efortului nostru creativ de alungare a comunismului din România! Vă miră solicitarea?! Nu voi ne-ați momit să ne debarasăm de comunism?!?
​…Instinctul îmi spune că speranțele mele sunt deșarte, însă nu mă las… într-un an- doi pun rămășag că agăț un certificat de revoluționar! Și-apoi să vezi trai pe vătrai…

​P.S. Onoare și considerație pentru cei care, într-un fel sau altul, și-au pierdut viața în evenimentele tenebroase ale lui decembrie `89.