Publicat de Vasile Popovici, 13 febr.2014

Poporul meu

Poporul meu, cât îl cuprinzi între
hotarul ţării,
din munţi silhui, la Dunăre şi pân’ la valul mării,
din Tisa pân’la Nistru, şi brav, şi blând,
şi răzvrătit,
din altă consubstanţialitate este
plămădit;
lovit de propria-i istorie, mereu
s-a primenit.

Poporul meu, ca rostul meu să aibă
noimă, e un mit:
Big-Bangul l-a zvârlit în spaţiu,
dar nu s-a prăpădit;
poporul meu e universul în miniatură
şi braţ divin, lovind divin în cei
care ne fură
şi pe acei care ne calcă rău pe
bătătură.