Tu ai un fel de linişte a ta, ce-mi intră-n suflet până la prăsele, cu un sărut îmbraci un cer întreg cu stele, în nopţile cu gust de …aş mai vrea. tu ai un fel de a zâmbi amar, tristeţea de lumină se despoaie, când mă ascunzi în lacrimi mari, de ploaie, în toamne ce-mi atârnă din sertar. tu ai un fel de a privi departe, dincolo de tine şi a mea iubire, de uită curcubeul... 

  VERDE Vine potopul verde, dragul meu, acel potop ce-ţi intră adânc, sub piele, de frunze mici , cu sufletu-n atele, limpezi precum ochii mari ai lui Dumnezeu. trec mugurii în şiruri despuiate, în tropot viu de seve far-astâmpăr, săruturile tale dulci le cumpăr, din târgul de caişi, cu plata-n rate. vezi tu, mai ploua uneori cu flori tăcute, se-aştern petale sub tălpi de trecători, iar... 

Prin frunze de nuc ochii tăi mă privesc, înger grăbit spre-o toamnă avară, ştiu, nu mai este fărâmă de vară pe buze când numele tău îl rostesc. e-un straniu amestec de frunze şi brume, sub paşi scaieţii se vaită postum, stau drepţi peste mirişti, la capăt de drum, strigând iubirile noastre, pe nume. pe-un cer zdrenţuit cocorii aleargă, ademenind lumina în vraja lor, şi mi... 

Poemul meu abia te mai încape, vrei umbra clipei noastre să o furi, în astă toamnă ştiu că nu te-nduri să mă ascunzii în visuri deșănțate. cu sufletul gutuie răstignită, pe braţul unui ram încercănat, în ochii tăi,comisii de lumină, fac inventar sărutului furat. dezbracă-mă de mine să rămân arzândă, la o margine de toamnă, vezi, frunza vie mă condamnă, la vijelii într-un... 

  Ochii te aşteaptă, şoaptele te cheamă, dorul pârjoleşte gândul meu târziu, vine toamna aspru, cu un fel de teamă, de a nu te pierde-n visu-i sângeriu. ceru-i prea subţire, ceaţa-i necuprinsă, nopţile te-ascund în crengile inerte, gura ta mă arde, parcă e desprinsă din altar de frunze, gata să mă certe. chiar în faptul serii doi castani se-mbată cu aroma fină a toamnei... 

  Ne desfrunzim, în nopți cu lună plină, când degete-arămii ne-ating pe frunte, iubirea mea, cu buzele cărunte, cad ploi de dor , în liniște deplină. bucăți de lemn ce se desfac în îngeri, mi-s brațele când vor să se-ntâlnească cu ale tale, ni-s nopțile de iască, la vama dintre dragoste și plângeri. ne desfrunzim și-n zațul dimineții, ni se-oglindesc tristețile ,cu rândul, și-l... 

  Cum mă rupi din rădăcină când am înflorit albastru, în grădina dintre pleoapele care le-nchizi, când sărutul meu se-așază cu blândețe și divizi întunericul în șoapte, pân’ la marele dezastru? cum mă duci până la ceruri, când pământul iar așteaptă să ne-astupe risipirea pan’ la ultimul prohod? cum mă treci de vama lumii , până dincolo de pod doar pe... 

S-a scurs atâta toamnă, iubite şi mă doare, trec ceţuri învelite-n chiciuri argintii, sub nuci iarba se vaită-n rafale colilii şi norii gri învaţă tăcerea să-mi măsoare. cocorii nu mai zboară pe tencuiala crudă a cerului nătâng, de ploi pe veci supus, doar roata sevei moarte, cu liniştea în sus, se-ntoarce spre ţărâna ce gâlgâie a trudă. păsări nedormite se-ascund în ramuri...