Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme îndemn Dimineţi cu privighetori Cântu-i va fi de privighetoare... mireasma dimineţilor luminii îi face inel, soarele îşi varsă focul prin el. În văzul său verdele îşi soarbe seva, apele îşi caută fiecare cursul, drumurile le urmăresc până-n…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme îndemn Nu spune nimic Sub cutele minţii se ascunde norocul nici nu trebuie cautat se zămisleşte ca un izvor fermecat unde nimeni nu bănuieşte ceva. Nu spune nimic de la naştere sunt învăţat să aştept marea scânteie ce…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme ale tristeţii Tot mai înstrăinat În spatele lui mulţi se întreabă şi caută cum se poate pătrunde-n sâmbure, sâmburele-l aşază-n pământul atins cu palmele mângâietoare de povestitor. Măsoară aşa ca pentru sine orizontul şi gândeşte cum să dezmiede…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme ale tristeţii Tăcerea plânge în oraşul răvăşit de sărăcie Aud cum fluieră oasele vântului prin somnul copacilor, fântânile singurătăţii ascultă sunetele cântecului. Tăcerea plânge în oraşul răvăşit de sărăcie cu pensionari blestemnând orânduiala nedreaptă şi tinerii robiţi de…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Limba română Nu pot să vorbesc, să gândesc nici atât fără limba română înmugurind cuvintele-n gânduri, fără poezia care-mi respiră sufletul ca pe un aer ozonat de vocale puse fiecare-n silabe pe note sonore. Sunt sămânţa din care…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Pe un peron de gară Eu te-am iubit pe un peron de gară pe unde trenurile trec atât de rar s-a consumat cum tragi dintr-o ţigară, iubirea mi-a părut un hoby arbitrar. Şi te-am iubit pe-o bancă şubrezită…
D/le Georgică Manole, am trimis 1 poem pentru publicare în prestigioasa revistă de cultură “Luceafărul” din Botoşani. Cu multă consideraţie, Nicolae Vălăreanu Sârbu Sibiu, 15.08.2016
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Cad meteoriţi pe umbrele tăcerii Când noaptea curge în aură firească, cu stele arse la îngeri sub aripă, mă zidesc în timp cu fiecare clipă, şi-n suflet cerul începe să se nască. N-am să mă pierd cu nicio…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Sigiliul cu pecete Voi seca durerea din lemnul verde al trupului cu sevă de nuc voi unge picioarele gândului pun să-nfrunzească mugurii din silabele sonore ale cuvântului scris. Din rădăcini respiră poemul până la inima înverzită de iubire…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Înţeleptul La umbra lui nu creşte nimic şi pe toţi îi strânge în jur. Ochii-n orbite îi sunt de gheaţă dar pe mulţi îi încălzesc. În lume nu se afişază aproape deloc nu stă singur niciodată şi nu…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme de suflet MAI UŞOR DECÂT NISIPUL Moarte, dacă eşti din cele sfinte, nu-ţi înfige gheara strâmbă în iubita care minte, las-o să-şi ascundă taina ce-i înceţoşează chipul şi alunecă prin vreme mai uşor decât nisipul. Pune…
Nicolae Vălăreanu Sârbu O umbră care-i lasă luminii nimbul Libera ta trecere prin sufletul treaz tăioasă şi fierbinte de care mă zbat să te eliberez, nu poate fi decât o himeră care se îndepărtează de om. O umbră care-i lasă…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Norii şi vântul Norii se lovesc fugărindu-se pe cer, lasă fulgere de foc pe umerii zeilor. Vântul aduce ploile repezi şi trecătoare, oamenii se ascund ca puii sub cloşti sub cel mai apropiat adăpost. Furia dezlăntuită a naturii…
Lumina, o pânză subţire Eu sunt mai adevărat decât ispita dincolo de care îndrăznealea urcă treptat în copacul vieţii. Nu se întrevede niciun rod doar ochi înmuguriţi. Lumina, o pânză subţire răcoroasă şi rară alunecă pe trupul femeii până la izvoare. Din uitare…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Cum noaptea-n stele lui M. Eminescu Cum noaptea-n stele cată un luceafăr, Deşi s-a stins, lumina lui tot vine, Iubito, am plecat din lume teafăr În orologii veacuri trec străine. În intervalul vieţii-n care-am fost Cuvintelor le-am dat…
Nimic nu se dărâmă, doar se înalţă Nopţile se perindă monotone, o linişte se descompune şi curge din pereţi, nu se poate locui casa bântuită fără să deschizi larg ferestrele, să pătrundă sunetul stelelor şi lumina lunii. Catedralele cerului se simt goale, în ziduri poartă…
Toate au tainele lor Nu se întâmplă nimic fără să iubeşti limba îndrăgostită de cuvinte încă de la naşterea lumii. Mai frumoase decât purtătoare de lumină parfumate precum florile raiului sub un alt soare cu plete de aur. Toate lucrurile rămân sub…
Lumina vă aşteaptă pe toţi! Peste tot este un balsam de înviere nu mă ating de nimic, sunt plin de o pace vindecătoare de suflet. Aştept minunnea şi mă bucur. Las tot ce ştiu să dospească şi gândurile le îndrept spre Iisus împlinindu-mă. Dăruit…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Învierea Cuvintele dor răstignite pe trup, semnifcaţia lor plânge-n durere divină alunecă printre degete pe cruce curge odată cu sângele pe lângă piroane. Arde lacrima umilinţei noastre, se scrijeleşte pe scoarţa copacilor în versuri părăsite de sunete cu ne-ncepute…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Sibiu, 27.04.2016. Mama Două silabe egale cu sufletul ei într-n cuvânt care încape-n inima-i iubitoare şi-o faţă luminoasă cu zâmbetu-i cald ori o lacrimă ascunsă la fiecare întâlnire au lăsat în mine o cascadă de frumuseţe, o dulce dragoste ce nu…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Îmbrăţişat cu visul Intr-o tăcere smulsă din singurătate, adusă pe cursul impropriu al aşteptării am descoperit împreună mecanismele de reglare ale voinţei şi am pornit mai departe pe drumul care ne cuprinde pe fiecare cu dorinţele lui, cu căutările…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Adevărul este în paharul plin O mulţime de cuvinte dezgropate într-o frază, acoperite cu alte sensuri care mimează realitatea se grupează în propoziţii neanalizate de nimeni, oamenii se prind cu gura de vorbe uzate, îşi primenesc vocea şi…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme Omagiu lui Brâncuşi (n.19 februoarie 1876, Hobiţa,Gorj –d. 16.martie 1957, Paris) Brâncuşi E o masă a tăcerii la care stă Gânditorul de la Hamangia. Brâncuşi obosit după călătoria prin lume, se aşază şi el la masa rotundă din…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Proză Reflecţie şi poezie Doamne iubito, cum îmi pun eu nădejdea în tine ca într-o nălucă spre care alerg cu braţele pline de grădini cu flori şi tu fugi mai departe fără să te ating. Ochii mei văd ce…
Poeme de Nicolae Vălăreanu Sârbu Nu aş îmbrăca logica în simboluri Nu ştiu de ce curge noaptea, lumina peste ape cu lacrimi de stele îngheţate pe faţa femeilor rămase cu respiraţiile tăiate de curiozitate pe marginile ce înconjoară cuvintele şoptite. Ochii…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme În pas cu timpul Îmi ia din greutate, crucea e mai uşoară pe umeri, nervii fac drum prin măduvă, se destăinuie, respiră prin piele foşnetul din trup şi lasă ferestre-n suflet să intre lumina. Întunericul se soarbe…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme Faptul era unul de rutină Nedumerită ca o frunte care găzduia riduri le acopeream cu înţelegere. Faptul era unul de rutină şi credeam că ochii pot spune mai mult cu mişcarea lor care smulge alte priviri care descoperă cu…
Nicolae Vălăreanu Sârbu POEME Ştiubeiul Era în anotimpul acela pierdut în memorie când fata cobora pe cărarea de pe deal, o aşteptam la ştiubeiul din Luncăreasa. În clipocitul rotund ca pietrele lui făcute colac din care ţâşnea izvorul cu-n susur sferic,…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme La suprafaţă e numai spoiala colorată Ca la o nuntă în care se fură mireasa şi nu se mai aduce înapoi, toată orânduiala şi distracţia-i terminată, nimeni nu ştie la ce să se aştepte. Aşa se-ntâmplă şi cu…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Sibiu, 26.09.2015. POEME Ştiubeiul Era în anotimpul acela pierdut în memorie când fata cobora pe cărarea de pe deal, o aşteptam la ştiubeiul din Luncăreasa. În clipocitul rotund ca pietrele lui făcute colac din care ţâşnea izvorul cu-n susur sferic, aici…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme Am tot căutat Abia scăpat de patul lui Procust, îmi căutam împăcarea cu fustele cunoscutelor ca un întreprinzător printre datornici. Eram încă pe cai mari, lumea privea cu împotrivire tăvălugul vremii de care nu scapă nimeni, nici dacă…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Reflecţii obişnuite N-am nicio clipă pe care să o desprind, să o separ din curgrea timpului şi să o aşez în fereastra temniţei trupului din care mă zbat să ies rupând lemnul zăvorului pe care-l ştiu pus undeva unde alte bariere nu…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Aşteptăm răsăritul Noaptea când cerul se urca pe umerii stelelor, lumina se desfăşura din candelabrele tăcerii, copacii îmbrăcau haine regeşti şi se rânduiau în ritualul templierilor soarelui, căutând cu ochii comorile ascunse sub râuri de argint, unde flăcările jucau deasupra apelor repezi…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Mirare şi taină Ei se mirau, făceau din mirare o taină, cântau prin păduri şi-şi ascultau cântecul urcând pe portativ în arbori. Cădeau din mirare, se îmbrăcau în mister, Sunetele se metamorfozau în melodii şi le interpretau îngerii. Zideau vorbele…
Primit pentru publicare: 02 mai 2015 Autor:Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Publicat: 02 mai 2015 Câmpia N-am simbolurile care să-mi amintească de lungile tăceri ale câmpiei, de tainele ei povestite cu atâta har de un bătrân meşter într-ale vorbelor plăcute auzului şi sufletului, ori despre caii de…
POEZII DE NICOLAE VĂLĂREANU SÂRBU Năluca în pustă Aidoma unor cai sălbatici în pustă alerg prin câmpie şi praful drumului şerpuitor mă însoţeşte. O nălucă stranie pe cal ce una cu el sunt, mă pierd printre lanuri unduitoare încremenite-n dezmierd, urnind întinderi de roade îmi…