Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Vasile POPOVICI

Ghiocul

Ghiocul Trecând pe lâng-o şatră de ţigani, o ţigăncuşă frumuşică foc îmi cere pentru salbă câţiva bani de-argint; schimbul ei - să-mi caute-n ghioc. Îi spun pirandei că-i frumoasă; ea roşi; şi îi mai spun că mi-am pierdut norocul; ghiocu-şi pune la ureche şi-mi şopti: ,,o fată te va îndrăgi, aşa zice ghiocul”. La gâtul ei de lebădă-mblânzită - de-ar zice adevăr...

Sic transit gloria mundi

Sic transit gloria mundi Din hleiul lipicios ca o năpârcă, ies umbre jilave, bolnave şi flămânde; tuşesc, şi scuipă, şi se cară-n cârcă, şi iar dispar în dedesubturi lâncezânde. Erau simandicoase umbrele odinioară; erau tot una-una feţele, alteţele; aveau şi luna de pe cer, lachei la scară… Memento*: sic transit gloria mundi**, omule! *Memento, – lat.- Aminteşte-ţi,...

Dă-mi, Doamne, trupul înapoi!

Dă-mi, Doamne, trupul înapoi! Spre-Acolo am plecat ieşind din tine precum îşi lasă şarpele-n pământ cămeşa, o, trup al meu, sărmane trup, cu greu te-am părăsit şi lepădat de dor şi de durere, de suspin, şi de-ntristare. Precum un laş, precum un hoţ, ca un tâlhar care-a furat, care a jefuit, care-a prădat. Spre-Acolo, fără inimă, fără pleoapă, cu resentiment şi-n...

Drumuri, drumuri…

Drumuri, drumuri… Toate drumurile, toate, toate-s drumuri pentru mers, toate-s căi improvizate prin întregul univers. Drumul scurt ori drumul lung, drumuri care duc departe, care nicăieri n-ajung, ne adună, ne desparte. Drum de cruce spre Golgote, ultim drum ori de-nceput, drum cu trepte, fără trepte, de urcat, de coborât. Drumuri jos şi drumuri sus, drumuri, – multe-s neajunsuri, infinit...

Hologramă

Hologramă Prin noaptea grea de-atâta întuneric, că prea ţi s-a făcut urât în lutul greu, azi-noapte, un mângâi din pumnul mic ţi l-ai desprins din palmă pe obrazul meu. Mi-ai apărut bicisnică şi-mpuţinată, dar dorul tău de mamă încă dolofan; erai fără cuvânt şi-ngrijorată de mult bolitul meu de peste an. Aşa de mult vroiai să-mi zici ceva, dar nu-ţi era îngăduit,...

Poeme de Vasile Popovici: ETER(NUL) ETER și DOINĂ

Etern(nul) eter Etern eterul mă înconjura şi-ntregul univers citea din carte. Eram în fiecare-atom şi nu era pe nicăieri aproape ori departe. Ca funigeii, foi rupte printre căi lactee zburau, oprindu-se prin galaxii cu stele. Mă cuprindea un dor de ducă după ele, cercam să plec spre-acel necunoscut, dar pe pământ mai aveam treburi de făcut. Visam… Visam c-aproapele de...

Scrisoare-n cer

Scrisoare-n cer Acolo-n cer la voi e mama mea; s-o căutaţi, să-i daţi scrisoarea asta-aş vrea, să-i spuneţi că sora mea cea mică e mare-acum; a fost şi ea bolnavă, dar astăzi a ieşit pe drum. Lăsaţi-o-n voie, de se află la strâmtoare, că e bătrână şi, dacă înc-o dată moare, pe-acolo nu-s morminte, nici cruci, nici ţintirimuri, că-s alte rânduieli în ’naltele tărâmuri. Cât...

Am fost şi eu copil

Am fost şi eu copil Am fost copil şi eu, odată, într-un an, într-o zi, într-un ceas. Şi-a fost frumos şi bine în ceasu-acela, în ceasu-acela de copil când n-aveam griji nici lacrimi pe obraz să se prelingă, nici părul nins şi, nici grimasa-‘ceea. Am fost şi eu copil, odată, de demult. Ce bine că am fost copil în ceasu-acela, din ziua-‘ceea din anu-acela de demult.

Lie, ciocârlie

Lie, ciocârlie de Vasile Popovici Vino prietene la mine, la ţară, să asculţi ciocârlia cântând, sfredelită în ţinutul Dumnezeului! Când treci pe lângă mine-mi zici, uitându-te chiorâş şi cu resentiment: ,, ghiolbanule!” ori ,,măi plăvane!” ori alte ţărănii. Şi nu mă supăr, orăşanule, pe tine. Ba, dimpotrivă, te respect. Respect şi pentru burgul tău medieval, am, prietene-orăşan;...

Privesc spre cer (sonet)

Privesc spre cer – Sonet – Privesc spre cer ca în albastrul ochilor cules din cer şi-adus la tine pe pământ; cum sfinţii-şi pun să poarte aură de sfânt, l-ai pus să-mi văd făptura-n oglindirea lor. Privesc spre cer de parc-aş face-un legământ că de acolo-n nopţi senine se cobor atâtea stele care până-n ziuă mor, lăsându-ne dumnezeire pe pământ. Privesc spre...

Rondelul amintirilor

În mine-s amintirile Ce le-am cules cu tine-atunci Când păsările de prin lunci „Îşi ciripeau” iubirile. Mă ţintuiesc privirile Din ochii tăi, şi trişti, şi-adânci. În mine-s amintirile Ce le-am cules cu tine-atunci. În datum, primenirile Nu îţi sunt date să le-arunci. Ne-au prins neîmplinirile De parc-am încălcat porunci. În mine-s amintirile.

O tempora, o mores!

O tempora, o mores! ( Cicero ) O tempora, o mores! Obscen şi trist umor. Prezentul meu e-n urmă, Venind din viitor. În datum făr’ de ţel, Prin univers proscris, Mă-ntorc în Nicăieri; Exilul s-a prescris. Venind din viitor, Prezentul meu e-n urmă; Obscen şi trist umor, O tempora, o mores!

Poarta iadului

Poarta iadului Intraţi pe poarta iadului, intraţi! c-avem un iad bogat în toate cele, avem femei, rachiu, tabulhanele, iar dracii noştri-s draci împieliţaţi. Intraţi, intrarea-i liberă, pe gratis, şi nu mai daţi două parale la intrare cum daţi la circ, la Circul Mare, dar nu-ntrebaţi: ,, Domine, quo vadis”?!* Că noi nu ne domnim, noi suntem draci sadea; noi n-avem coduri elegante nici...

Ora cumpenei

Ora cumpenei N-aş vrea ca înc-odată să te pierd; aş vrea de suflet, suflet să te prindă, că mâna mea-i bătrână şi nu cred că poate-o mână-ntinsă să mai prindă. Prin veşnicii să scotocesc acum, n-aş vrea să-nfrunţi neantul risipirii, că vreme nu mai am să-cerc alt drum din nou, în căutarea regăsirii.

Odraslă a firii

Odraslă a firii Atică-fée,- poem într-un vers, în care ai pus cu grijă toţi tropii, ţi-e trupul sălbatic ca floarea de şes şi-n ochi ţi-ai luat albastrul Caliopii. Răcoare şi sete ţi-s sânii ca apa la ceasul fântânii, ciorchine în mustul zdrobirii şi vaier din mitul zidirii. Odraslă a datului firii, – învaţă să râzi, nu să plângi; îţi prinde în păru-ţi...

Sete de albastru

Sete de albastru Mi-e sete şi dor de senin de albastru, de-o parte infimă de-albastru, atât cât să-mi pot regăsi privirile rătăcite, bolnave şi întrebătoare. Mi-e dor de geana pădurii şi de frunzele care plâng (acolo) şi ele de dor de senin de albastru. Nu lăsa frunzele să se usuce, nici izvorul să se ascundă sub sterpe pământuri. Dacă ţi-aminteşti… apa era...

Am ucis…

Am ucis… Am ucis toate iubirile care s-au prosternat docile şi necruţătoare cu ele însele. Am ucis toate dorurile izvorâte din fântâni fără fund, nesecate. Am ucis toate îmbrăţişările şi chiar dragostea maternă am ucis-o; eu, cu inima mea de piatră şi cu dragostea mea zdrobită, chiar de piatra din sufletul meu. Mi-a mai rămas mila pentru ultima iubire neucisă, şi...

Filosofăm

Filosofăm Filozofăm când nu avem ce face, din plictiseală, ori că ne place, când nu avem răspunsuri la-ntrebări şi ori de câte ori, când întrebările-s exhaustive, imperative, cu, ori şi fără de motive că, de ce mai dăm cu stângu’-n dreptu’ pe aici că şi aşa suntem prea mici din cei mai mici, că şi aşa venim din neant, din haos, din nimic, şi ne mai întrebăm încă o...

Meteor, In Memoriam Mihai Eminescu

Meteor – In Memoriam Mihai Eminescu – Îţi iroseşti lucirea-n spaţii goale, golite de repere şi minuni; străbaţi imensităţi celeste şi genuni şi nu-ntâlneşti, nici deal nici vale, pe unde au călcat desculţe goale, ducând pe umăr gol şi ars de soare ulcior, ori întâlnind pe cale fecior cu braţ vânjos şi tare. Apari ca temerarul din povestea veche pe geană pentru-a...

Gentillesse

Gentillesse Autor, Vasile Popovici (sursa: Revista ,,Agata Literară”, www.agata.ro ) Eu sunt poet, iubito! şi-ţi pot da tot ce vrei, îţi dau 2-3 luceferi, dar ce să faci cu ei? Te pot plimba în voie cu Carul mare-ori Mic, pe drumuri de lactee, prin Marele Nimic. Îţi pot da tot ce vrei, şi soarele şi luna, din stele câte-ţi dau, nu poţi avea nici una. Ţi-aş da un univers ca să le...

Mi-e dor de mine

Mi-e dor de mine Mi-e dor de mine, dar nu-mi cade lacrima pe dorul infinit şi ucigaş care-mi dă viaţă; îmi lăcrimează sufletul şi inima, că eul meu în mine de-abia se mai agaţă. Mi-e dor de mine , - acela din copilărie, neprihănit şi neintrat în rele, nepriceput în viaţa care-avea să-mi fie o condamnare la nefericire şi durere. Îmi este-apoi de mine dor de sfânt; de...

Tu ești fata…

Tu eşti fata… (variantă) Mariei Cozma – Paris (acum pe Coasta de Azur) Tu eşti fata… care poţi să mi-l ucizi pe Lucifer - poemul meu la care ţin ca la copilul meu – şi mă poţi din amintire şterge ca pe un vers alexandrin ori endecasilabic, dar nu poţi să-mi ucizi nici şterge sentimentul… sentimentul meu subliminal ce-l port ca pe o dulce izbăvire, cu care te înlănţui ca...

Materia respiră

Materia respiră Materia respiră sfinţenie divină, cu cioburi din big bang e-mpresurată sfera; în mâini buchet să prind, ce fragedă lumină! hiperboreecă, aceeaşi hemisfera. Nemărginiri din capete de infinituri din minus înspre plus, iar de la plus la minus; grăbim pe căi lactee fără de zenituri spre lumea energetică din punctul Terminus. 2 ianuarie 2011

Liniştea de după furtună

Liniştea de după furtună Mai las’, iubito, să închid fereastra să sechestrez un univers în noi să simt a magmei scurgere-n şuvoi să fie-ntreg potopu-n noaptea asta. . Prin noi, fluid universal să curgă, să se pogoare din senin fortuna, să se ogoaie-n linişte furtuna, ca liniştea de după…să se scurgă. . Deschide larg fereastra ce-am închis-o s-ascult cum pacea curge-n...

Bulgăre de poezie, de Vasile POPOVICI

Bulgăre de poezie Aruncă-mi draga mea, aruncă-mi pe sicriu un bulgăre de poezie! În loc de lutul greu şi lipicios ca un limax, ca o năpârcă, aruncă-mi tropi şi rime, şi măsuri, şi ritmuri. Aruncă-mi, draga mea, un bulgăre de poezie să se sfârâme-n tropi, dar mai ales într-o metaforă obscenă - moartea mea! Să crească muşuroiul dolofan; mormântul - el - mormântul meu; din...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6