Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Vasile POPOVICI

Blestemaţilor!

Blestemaţilor! Sunteţi nişte gargaragii infatuaţi şi snobi, ameninţându-ne dreptatea cu bulanul, că vi se căşunează, – nici nu a trecut anul – , să vă măriţi averea, tot dându-vă în bobi. Aiasta sunteţi, feţelor simandicoase! v-aţi pus la uşăsfincşi zeloşi, şi-o droaie de-amploaiaţi vă-nseamnă-n cronici zelul cu care tot furaţi, să vă aşterneţi glorii pe...

Invariabila transfigurare

Vasile POPOVICI Invariabila transfigurare Suntem romanticii piedutelor iluzii, Că-n viaţă vom găsi şi sensuri, şi iubire, Dar n-am găsit decât decepţii şi confuzii; Eclesiastul le-a numit dezamăgire. Am înălţat cu zel o rugă către Dumnezeu – Ne fie dragostea platonică, ideală, pură; Poeţii-au botezat-o carmen pe lira de Orfeu, Dar a rămas transfigurare, doar literatură. Şi...

Vasile POPOVICI cu: ,,Fata dintr-a zecea de liceu”

Fata dintr-a zecea de liceu Pe fata dintr-a zecea de liceu cu care mă plimbam pe strada gării, s-o întâlnesc acum pe stradă, eu cum să mi-o închipuiesc în nopţile visării? Pe fata dintr-a zecea de liceu cu care mă plimbam sub raza lunii, să-i spun că o iubesc şi-acum, mereu, mereu, n-ar zice că-s nebun, de râsul lumii? Pe fata dintr-a zecea de liceu ( o babă, –...

Vasile POPOVICI: Înc-o scrisoare, mamă

Vasile POPOVICI Înc-o scrisoare, mamă Îţi mai trimit înc-o scrisoare În cer; acolo-i casa ta acum, Nu ştiu de-i cu cerdac şi are Şi prag, şi horn prin care iese fum. Nu sunt grăbit, dar o să plec Că am primit înştiinţare; Pe lângă tine, de-o să trec, Mă vei cunoaşte, mamă, oare? Sunt mai bătrân cu câţiva ani, De cât aveai pe-atunce, mamă, Când mugurul plesnea-n platani, În...

Vasile POPOVICI: Idilă

Vasile POPOVICI Idilă Veneam de prin ţarini, în carul cu fân Şi boii trăgeau asudaţi de căldură; Sălbarice flori la sălbaticu-i sân Strângea fetişcana cu ochii de mură. Pe drum bătucit, îngust, prăfuit, Ieşise de printre porumburi copila; Stătea ca o stană, cu pas negrăbit Şi-n ochii ei galeşi crescuse pupila. Şi sânii-i sălbatici prelinse-o idilă: Ea, mâna-mi...

Pânza Penelopei

Pânza Penelopei Şi te-am cules din Eve şi din visuri prin veac secund să-ţi recompun întregul, iar după, m-am izbit de aisbergul ce m-a lăsat la fund printre abisuri. Şi-acum, de-acolo caut timp pierdut; purtai azur şi ochii Caliopei şi-ntregul tâlc al pânzei Penelopei de-abia-n târziul meu l-am priceput.

Lie, ciocârlie

Lie, ciocârlie Vino prietene la mine, la ţară, să asculţi ciocârlia cântând, sfredelită în ţinutul Dumnezeului! Când treci pe lângă mine-mi zici, uitându-te chiorâş şi cu resentiment: ,, ghiolbanule!” ori ,,măi plăvane!” ori alte ţărănii. Şi nu mă supăr, orăşanule, pe tine. Ba, dimpotrivă, te respect. Respect şi pentru burgul tău medieval, am, prietene-orăşan;...

Opreşte-te!

Opreşte-te! Opreşte-te! La pândă e hazardul! Opreşte-ţi pasul! Un singur pas… c-un singur pas păşeşti în gol, în van, în neant, în risipire… Opreşte-te! Opreşte-ţi zborul! E mitul lui Icar cu aripi de şindrile ce se-aruncă ‘n zborul frânt, – ca parte dintr-un joc fără de reguli în nerosturile firii. Opreşte-te! Opreşte-ţi zborul! E vreme, mai e vreme încă, să...

Vasile POPOVICI: În punctul Terminus

În punctul Terminus Îmi bate Dumnezeu în geam, Să-mi lase-o bcurie: O prelungire cât s-aşten O carte pe hârtie. Şi dacă o să-i placă ce Am aşternut în carte, Cu siguranţă că atunce, M-o exila în altă parte, La margine de multiversus c-o geografie virtuală, căci viaţa-n punctul Terminus Eternă-i, consubstanţială. miercuri, 1 aprilie 2015

Vasile POPOVICI: În noua galaxie

În noua galaxie În noua galaxie… să fii în noua galaxie ca un rege invitat, să te aşeze-n capul mesei cum odinioară pe la noi, pe Terra Nova, stăteau în jilţ pufos mult prea cinstitele şi luminate Feţe-mpărăteşti… e-un vis frumos din care nu ai vrea să te trezeşti. În noua galaxie… pe cap, să porţi coroană de lumină din lumina cea dintâi, din Fiat lux… e-un...

Vasile POPOVICI: Şi anii…

Şi anii… Şi anii au trecut, te-ntrebi şi dac-au fost, Te mai întrebi şi dacă anii-au fost cu rost; Trăgând o linie, luând din descăzut, In rămăşiţă,vezi că ai mai mult trecut. Şi-ncerci apoi să faci un pact cu cerul, Nici nu te mai întrebi care-i misterul Acestui dute-vino, mereu transcedentând, Iar viaţa, ah viaţa ! n-a fost decât un gând.

O, dulce mamă!

O, dulce mamă! E soare mult, e iară primăvară, Mă uit căutător, nu eşti prin casă; Lipseşti de-un timp, te caut pe afară Şi-un gând duşman pe suflet măapasă. Te strig; vecinii se privesc întrebător Şi-şi zic de nu cumva vorbesc în dodii, Iar gândurile-mi se-nmulţesc răscolitor, Ca o-mplinire-a căutărilor în zodii. Şi îmi apari plecândă de acasă, Nu îmi închipuiam aşa...

Vasile POPOVICI: Mi-ai părut o primăvară

Mi-ai părut o primăvară Mi-ai părut o primăvară-n iarnă-ntârziată, Floare ce-şi deschide-n răsărit corola; Te-am simţit concretă, nemorgană fată, Iară septentrionalul îţi prindea aureola. Clipa! Totul aţinut numai o clipă, Doar imaginea şi amintire’-au mai rămas ; Viaţa! viaţa asta nu-i decât risipă – Vanitas vanitatum, omnia vanitas* *Deşertăciunea deşertăciunilor, totul...

În clipa septentrională

În clipa septentrională E-atâta linişte pe-ntinderea câmpiei, Că ţi se pare că suspinul macilor l-auzi; Ivit, un vânt ţicnit desface şnurul iei, Lăsând să i se vadă fetei sânii încăcruzi. Dar fata-şi lasă sânii goi să i se vadă; Doar vântul şugubăţ ca un flăcău e-n largul; La ceasul tihnei înserării ce-o săcadă, Se va-ntâlni cu dorul ce-o să-i calce pragul. Şi...

Cădeau în noaptea ‘ceea stele

Cădeau în noaptea ‘ceea stele În noaptea ‘ceea stelele cădeau în apa care se-ntindea în faţa mea şi nu le mai vedeam, privind în sus, ci-n josul apei, parcă, fără fund şi-n loc de prund, erau împrăştiate stele. Mă aplecam asupra apei, cu mâna să le prind; mi se părea căle ating, era doar o părere, dar cerul, scufundat precum o Atlantidă, era concret pe fundul apei...

Vasile POPOVICI: CVINARIE

Cvinarie Înveşmântată-n goliciunea-ţi de femeie, Stăteai în lan cuprinsă de etern eterul, Păreai un legământ între pământ şi cerul; Eu te priveam cercând să-ţi descifrez misterul Frumseţilor turnate-n chip de dumnezeie. (luni, 9 martie 2015)

Vasile POPOVICI: Şi toate sunt deşarte

Şi toate sunt deşarte S-a-mprăştiat din neant, pe-ntinderi făr’ de margini, Pe ţarini şi prin mirişti, prin sate şi prin burguri, Atâtea ploi bolnave ce nu se vând prin prin târguri Şi toate sunt deşarte şi pline de paragini. Şi strigătul de corlă despică prin pustie Tăceri gemânde peste care s-a lăsat rugina; Trăim efectul strâmb, dar nu găsim pricina, Iar ce-a mai fost...

Vasile POPOVICI: De s-ar întoarce timpul…

De s-ar întoarce timpul… Priveam în ochii tăi, ce nu puteau să plângă, Priveam la mâna ta, ce nu putea săstrângă; Voiam s-alergi prin şesuri, cum sprinten’-alergai, Voiam măcar o vorbă, dar nu mai aveai grai. De s-ar întoarce timpul, să fie iarăşi ieri, De ne-ar fi anii tineri, ca-n alte primăveri, De s-ar opri căderea soarelui în noapte, De ne-am şopti cu drag şi...

Lirica feminină în pantheonul axiologic basarabean – eseu

Primit pentru publicare: 26 febr.2015. Autor: Vasile Popovici Publicat: 27 febr.2015 Lirica feminină în pantheonul axiologic basarabean – eseu În istoria literaturii oricărui popor nu se poate disocia o literatură feminină de o alta, masculină; se fac totuşi asemenea abordări din perspective pe care nu intenţionez să le fac întrare în aceste pagini. Ne permitem să vorbim...

Vasile POPOVICI: Multiversus

Multiversus Tot sfredelind în multiversus*, Grăbind ivirea unei veşti: Eu sînt al cui, tu cine eşti? Ce-nseamnă jos, avem şi-un sus? Iar, dac-am şti ce-am scris mai sus, Iluminând oarba neştire, S-o lumina întreaga fire?: Există, totuşi, multiversus? Iar, dacă sînt, asemănarea La chip e ceea cu a Lui, E cu a Dumnezeului? Iar, dacă e, atunci splendoarea E că există multiversus! *După...

Folclorul din sub-zona etno-folclorică a Văii Siretului: Corni- Vorona- Tudora

Primit pentru publicare: 27 ian.2015. Autor: Vasile POPOVICI. Publicat: 27 ian.2015. Folclorul din sub-zona etno-folclorică a Văii Siretului: Corni- Vorona- Tudora Există pe pământ un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde Divinul şi-a revărsat prinosul de dăruire, din ce are El mai bun de dăruit. Iar locul acela se află în România. Iar locul acela din România se află pe Valea Siretului,...

Vasile POPOVICI: ,,Un an pleacă, altul vine”

Un an pleacă, altul vine Aşteptăm vreo sărbătoare Cât mai grabnic ca să vină, Fără seama să ne dăm Că ne fură din lumină, Că ne-apropie de noapte Veşnică,-nfricoşătoare; Pentru unii, n-o fi mâine, Dar pe cer luci-va soare. Şi-aşteptăm ne treacă anul, Că augurii n-au zis bine Şi ne agăţăm nădejdea În cel tânăr care vine. Şi aşa ne trecem veacul Şi vin alţii...

,,… trecerea prin timp/e-o efemeră, restul este moarte.” Vasile POPOVICI: ODRĂSLIRE

Odrăslire Şi va intra securea în pădure, şi va culca stejarii falnici, seculari; din ghinda semincerilor căzută, vor odrăsli mlădiţe de goruni-stejari. Ne vor muri bunicii şi părinţii, dar vom rămâne noi, -mlădiţe-semincer; şi va pleca corp-suflet pe din două: o parte în mormânturi, iar cealălaltă-n cer. Şi cine-o să mai creadă dacă este o viaţ’-aici, iar alta-n...

Vasile POPOVICI: De la mine-ţi vine leacul

Autor: Vasile Popovici, 9 dec.2014 De la mine-ţi vine leacul Şi, cum te-ai mâniet aşa, făr’ vreo pricină, Făcut-am, ştii, afurisenie, aseară, Pe când erai şi mofturoasă, şi în draci, Că, dacă înc’-odat’, pe sfânta, o mai faci, Vei sta de una şi cu pohta-n cui, la vară Şi n-am un dram de crezâmânt c-o să-ţi convină. Întregul burg medieval, arhaic, ştie Că nu-s...

Vasile Popovici: Ne fie fericită ţărna!

Ne fie fericită ţărna! Ne fie fericită ţărna! Ce-am fost decât un pumn de ţărnă?! De-o fi să fie fericită, s-or naşte fericiţi ca unii; de-o fi să fie cu păcate, s-or naşte păcătoşii lumii. Şi-aşa, trăind în ţărnă şi din ţărnă, nu are moarte veşnicia, iar între infinit cu minus şi cu plus, nu mai sunt puncte Terminus. Dar sufletul, il spiritus? ce hramuri poart’-acolo,...

Vasile POPOVICI: POETUL

Poetul (Apus de soare palid, ruginit!) în mersu-i gârbovit şi pe o parte, cu pas încet, nesigur, rebegit, îşi sprijin’-osteneala de o carte. E tot avutul lui, e tot ce-a strâns: şi plus, şi minus infinit, în carte, şi-atât durut plăcut, dară şi plâns, şi-atâtea vise şi visări deşarte!

Vasile POPOVICI: Întoarcerea în Nimic

Întoarcerea în Nimic În Început ne-ntoarcem, nu în trecut; acolo unde din nimic tot ce-i făcut a fost făcut. Ne-ntoarcem după ce am strâns din viaţă-n noi păcate şi averi şi sărăcii, nevoi… Ne-ntoarcem, să se pună cap la cap Nimicul din care am pornit, ca să sfârşim obscen; ne-ntoarcem, respectând după un cod divin tipicul, acelaşi după care la început a fost Îndemn. Ne-ntoarcem...

Vasile POPOVICI: Joben de scamator

Joben de scamator Mă doare sufletul până la oase, o, biet nebun de scamator! în lume, toate câte vin şi mor sunt scoase… din joben sunt scoase. Jobenul tău, ros şi pârlit, de n-ar ieşi minuni din el, aş zice că ar fi la fel c-un biet potcap de-arhimandrit. Când ninge iarnă peste mon jardin, când lumea-i prinsă de suspine, când nu se împlinesc destine, tu scoţi un zâmbet...

Nicolae BUSUIOC. Obsesia timpului cu semnificaţii multiple –

Primit pentru publicare: 30 oct.2014. Autor: Vasile POPOVICI Publicat de Ion Istrate: 01 nov.2014 Nicolae BUSUIOC Obsesia timpului cu semnificaţii multiple – Vasile Popovici pare un incurabil visător, unul cu sufletul mereu cuprins de adâncul existenţial, mereu cu gândul la crearea unei alte lumi, ceea ce, trebuie să recunoaştem, totul rămâne de domeniul unui fel de oniromanţie...

Evoluția ciclică, veșnicie. Vasile Popovici: VALURILE

Valurile Trec valuri, valuri, – valurile. De maluri se izbesc şi se întorc în valuri spre alte-ndepărtate maluri. De veşnicii, aceleaşi valuri neogoite ca o zbenguială de copii, purtate-n ploi se reîntorc în valuri ce iar şi iar cu duşmănie se izbesc de maluri. Muşcând din malurile ţărmului sălbatic îşi duc prada în ape şi o-neacă; îşi poartă permanenţa-n veacuri, muşcând...

Rădăcini smulse din glia străbună

Primit pentru publicare: 05 oct.2014. Autor: prof. Vasile Popovici, scriitor, LSR Filiala Iaşi Publicat de Ana Maria Maluș, secretar redacție Rădăcini smulse din glia străbună Elena Angheluţă Buzatu – Cu gust de infinit. Flori de lapte şi de sânge (Moştenirea).Vol.II, Editura Napoca Nova, Cluj, 2014 Epica românească îşi îmbogăţeşte patrimoniul literar cu o...

Vasile Popovici: În zborul de cocor sunt ciclurile lumii

Primit pentru publicare: 3 oct.2014. Autor: Vasile Popovici În zborul de cocor sunt ciclurile lumii Se cârduiesc în zi cocorii a plecare, cu eleganţă-n zbor a bun rămas; câţi dintre ei nu îşi vor mai găsi popas decât pe valul zbuciumat de mare?! Când au venit în primăvară timpurie, entuziaşti copiii: „au sosit cocorii!” se desluşeşte-albastru-n faptul aurorii pe care vor pleca...

Şi apa-n vaduri tot va clipoci, după Vasile POPOVICI

Şi apa-n vaduri tot va clipoci Eu nu credeam că va să vină Şi capătul de un grotesc final; Din ce în ce lumina-i mai puţină Şi simt un vânt pornit din boreal. De moarte avu parte şi întâiul Creat, să-şi poarte-n cârcă anul; Zadarnic Thetis* i-a ferit călcâiul, Că tot muri Ahile Peleianul. Că va mai fi şi mâine-o zi, va fi; Vom îngăima: „to be, or not to be”; Şi...

Vasile Popovici: CULES

Cules Când mâna-ntind spre mere coapte, să le strâng, să le culeg din ram, simt inima cum bate cu tărie de parc’-aş strânge sânii tăi, şi tari, şi goi, şi rumeni, şi cu miros de mere-n pârgă. Şi-mi vine… Şi-aşa îmi vine ca o revărsare-n grinduri şuvoi nestăvilit, să muşc cu poftă să-mi ostoiesc nesaţul. Şi le culeg. ‘Nainte ca...

Vasile Popovici: VOI, DEMONI SACRI

Voi, demoni sacri Sărmani poeţi, voi demoni sacri, ce v-aţi deprins cu poezia, ne amăgiţi că voi sînteţi acei ce lumea o preschimbă cu versul vost’ în alchimia, dar cum se face, au nu ştiţi că nici de foame, nici de sete, nu ţine poezia?! Şi nu ştiu ce motiv mă-ndeamnă să vă scult minciunile edulcorate şi poate nu ştiţi ce înseamnă o rimă ori un coriamb,...

De-o fi strâmbă sau dreaptă, Marea Judecată e necesară … Vasile Popovici: CE MAI CONTEAZĂ

Ce mai contează… Cu toate că mi se-alungeşte umbra, atât cât umbră am, mai sînt; sub umbra mea, cu mine stau la umbra vechiului pământ. Când n-o mai fi, – c-aşa va fi – , când n-o mai fi pământul, pe lume, toate s-or sfârşi? Şi-aşa mă bate gândul… Că peste timp, nu pot să ştiu cât timp va trece, universul ăsta câtu-i se va întoarce-ntr-un...

Să luăm aminte! Vasile Popovici: VIAȚA ASTA SE MAI ȘI TERMINĂ

Viaţa asta se mai şi termină Nu o veşnicie ţine viaţa asta, ci o clipă; „veni, vidi” şi-ai trecut în marea ta risipă; toat’-agoniseala strânsă nu o iei cu tine-n veci şi ca tot milogul, ce a stat cu mâna-ntinsă, pleci. Viaţa asta dată, nu cerută, se mai şi termină; c-ai venit neîntrebat de vrei, nu porţi vreo vină; restitutio integrum, ceru-şi...

Să dăruiești fericirea, ca s-o trăiești! Vasile Popovici: SĂ N-AI, SĂ AI COPILĂRIE

Vasile Popovici Să n-ai, să ai copilărie Cunosc un om ce-a fost cândva copil; copilu-acela n-a avut copilărie, că a venit din nicăieri un căpcăun şi i-a furat copilăria. Şi-a căutat copilu‘, pân‘ a-mbătrânit, pe căpcăun; şi l-a găsit, şi l-a certat că i-a furat copilăria; şi a luat-o înapoi. Dar, neavând ce face-acum cu ea, i-a dat-o unui biet copil...

Vasile POPOVICI: Cronică la „Sfeşnic de rugăciune”, autor Traian VASILCĂU

Vasile POPOVICI – Cronică la „Sfeşnic de rugăciune”, autor Traian VASILCĂU – Să fii contemporan cu Traian Vasilcău (Traianus), ar trebui să fie augură întâmplare ori ca o justificată bucurie de zile mari, mai ales când vin sărbătorile. „Răsărit la 2 aprilie 1969, în satul Viişoara, raionul Edineţ, Basarabia”, cum ni se destăinuie autorul...

Existența efemeră. Vasile Popovici: MÂINE, AZI, IERI

Vasile Popovici Mâine, azi, ieri Tot ce există azi vine din mâine; tot ce e mâine vine mai dincolo; Tot ce există azi? dar azi e-o clipă, e-o efemeră; în ieri stau adunate efemerele ca la taifas în zi de sărbătoare, când lumea nu lucrează că e trecut în calendar cu roşu. În ieri nu este rând să stai la rând, să-ţi vină rândul. luni, 1 septembrie 2014

Un simbol al virtuţii săteşti. Vasile Popovici: FLORICA

Vasile Popovici Florica Desculţă şi călcând pe mirişti care-i sângeră piciorul, ea trece traversând ogorul, înspre pajiştea de dincolo de inişti. Îşi duce la păscut o vacă cu viţel, să aibă-n cană ce să stoarcă, din ţâţa vacii lapte, când o să se-ntoarcă acasă, pe-nserate; şi toate zilele-s la fel. Duminica şi-n zile-sărbători, ...

Rătăciri [alter-ego] universale. Vasile Popovici: ÎN FIECARE DINTRE NOI

Vasile Popovici În fiecare dintre noi Mai rătăceşte câte un Ulise-n largul şi-o penelopă-şi ţese pânza ce-o destramă; în fiecare dintre noi exist’-o dramă, legaţi în zodia sirenei de catargul. E-un alter-ego-n fiecare dintre noi, cum universurile toate-s circumscrise, cum noi nu suntem decât visele ucise atâtor entităţi de dincolo de noi.

Vasile Popovici: Ochi de orb

Ochi de orb V-aţi întrebat vreodată cum cată orbul frumuseţi în ochi şi-n trup de fată, cum ochii, buzele şi gura şi trupul i s-arată în nepriveliştea din mintea lui de orb, întunecată? În ochii unui orb, o floare albă de muşcată, în părul negru de codană cu înfrigurare prinsă, şi floarea, şi părul, şi codana, cum arată? dar lacrima de bucurie pe obraji prelinsă? Cum...

Întoarcerea în haos

Întoarcerea în haos Ca pe o haină veche, ţara ne-o cârpim, s-avem cu ce ieşi în lume ca la horă; ca să ne facem alta nouă, ne-amăgim cu o bicisnică speranţă de Pandoră. Şi ne cârpim planeta-n zdrenţe şi miloagă, şi ea bolnavă, schizofrenică, pe moarte, desprinsă din orbită, şchiopătând, oloagă, să-şi cate noima ontică în altă parte a universului în deznădejdea...

Vasile Popovici: Crâmpeie

Crâmpeie Adun crâmpeie să refac întregul acelui timp care şi el n-a fost întreg. Mi se drămăluise curgerea clepsidrei; alternativă nu aveam; s-aleg. Din cioburi adunate nu cârpim întregul din care ne-am desprins secvenţă. Închisă-i curgerea-n clepsidră, întortocheată-i calea spre Esenţă. De ce ispita n-a muşcat din Pomul Vieţii!? Ca să răsară soare trebuie s-apună...

Consonanța dualității poetice. Vasile POPOVICI: RONDELUL AMINTIRILOR

Vasile Popovici Rondelul amintirilor În mine-s amintirile Ce le-am cules cu tine-atunci Când ne cântau iubirile Privighetorile din lunci. Mă ţintuiesc privirile Din ochii tăi, şi trişti, şi-adânci. În mine-s amintirile Ce le-am cules cu tine-atunci. Acum hiperboreele Năvalnic vin şi îmi dau brânci Aşa cum vin mareele, Muşcând din ţărm, izbind în stânci. În...

Ritual poetic. Vasile POPOVICI: TE RECITESC

Vasile Popovici Te recitesc Te recitesc ca pe-un sonet şecspirian, descoperind atâtea alte înţelesuri şi dintre tot atâtea mituri şi eresuri, eşti ca o sărbătoare-n fiecare zi din an. La vremea amintirilor nostalgice, la ceas de cumpănă, nedeie pe-o câmpie şi îmbrăcată,-n fir de borangic, cu-o ie, mă-mprejmui cu miros de flori de câmp, sălbatice.

Ne întinde mâna și ne cheamă! Vasile Popovici: NE-NTINDE MÂNA PRUTUL

Ne-ntinde mâna Prutul Ne leagă de istorii vechi, cu ţărmuri ne desparte, revarsă Prutul peste maluri doruri de surate; în curgerea lui sfântă punem lacrimi prea sărate; suntem atâta de aproape, şi-atâta de departe! Tot zvârcolul ţi l-ai purtat printre atâtea drame, ţi-au exilat feciorii în ţinuturi de siberii; de-atâtea deportări, de-atâtea sângerări...

Exilarea în sine, cu sufletul în palmă. Vasile Popovici: RĂSFRÂNT CUVÂNT

Vasile Popovicic Răsfrânt cuvânt Răsfrânt cuvânt prin care îmi primesc osânda, mocnind durutul greu, dar fără vreo sudalmă, atâtora chemaţi, ca să Te afli-n treabă, mă-ndrept supus, dar drept, cu sufletul în palmă. De nu îmi vei găsi un loc în crudul verde din Marea-‘Mpărăţie fără de destine, eu Te-oi ruga, Mărite, de-o abstracţiune: aruncă-mă-n...

Captivul văpăilor, din ,,trupul timpului”. Vasile Popovici: ÎMI AMINTESC…

Vasile Popovici Îmi amintesc… Îmi amintesc de parc-aş fi visat cum luna-şi lăsa pleoapă, ruşinoasă, iar tu, candidă, castă, m-ai lăsat să îţi deschei trei bumbi de la cămaşă. Îmi amintesc de parc-ar fi acum; erai subţire, trasă prin inel, cum zorii zilei ne trezeau şi cum văpăile ardeu în noi, la fel. Ai fost o primăvară timpurie, în...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Articole scrise de Vasile POPOVICI