Vasile Popovici Cum e?! Cum să răsari din răsărit de soare, să ai apus, s-apuni la soare-apune, cum e când eşti luceafăr, lună, stea să fii, cum e când ţi-oglindeşti lucirea-n mare, să ai cuvânt, dar n-ai răspuns a pune, cum e…
Vasile Popovici În liniştea lanului Eram flămând de dor, de soare, flori, cuvinte, de-aceea poate-am nimerit în lan. Mi se-ntindea obraznic infinitul înainte iar eu, în liniştea nemărginirii eternă şi divină, priveam spre infinitu-acela care-mi trimitea lumina, în ochi orbit de…
Vasile Popovici Cântaţi patriarhalul Pictorii-s de mult la ţară şi pictează pitulici; voi poeţii, ce-aşteptaţi de-ncurcaţi treaba pe-aici!? Ce mai staţi în burgul vost', bateţi strada şi asfaltul? repliaţi-vă la ţară, mai aproape de Înaltul şi cântaţi patriarhalul, brazda neagră şi belşugul, puneţi rimă-n vers,…
Vasile Popovici Aud materia zvâcnind Desculţ stau cu picioarele în iarba de şopârle şi-ascult privighetori din mii de puncte cardinale; un intermezzo-ascult: ,,cascada apelor din gârle"; eterul mă-mpresoară cu zvoniri universale. Mă doare feeria acestei dimineţi de vară; de două suliţe acum,…
Vasile Popovici Crugul cerului Când crugul cerului mai ţine atâtea stele câte sunt pe cer, e semn că de acolo ne tot vine lumină din lumină prin eter. S-avem lumină, luminând în noapte, că prea pe căi răzleţe rătăcim; prea tare ne-am îndepărtat de toate…
Vasile Popovici Filosofăm Filozofăm când nu avem ce face, din plictiseală ori că ne place, când nu avem răspunsuri la-ntrebări şi ori de câte ori, când întrebările-s exhaustive, imperative, cu, ori şi fără de motive că, de ce mai dăm cu stângu'-n dreptu' pe aici…
Vasile Popovici Litanie de seară Ne fie noaptea alb-albastră şi curată, iar stele, cu noroc, ne ningă domolit; binecuvântă-mă, frumoaso, dragă fată şi lasă-mă să te iubesc cum n-am iubit. Cu greu păcat că dragostea ne-am irosit-o,să nu lăsăm pe mâine clipa dată, azi;iubeşte-mă acum,…
Vasile Popovici Cuvintele Lăsaţi cuvintele să râdă la lună, la soare, la stele, la prund, la pământ, la toate câte sunt. Râdeţi cuvintelor, niciodată nu plângeţi! Slobod fie-vă râsul, spusul, ajunsul. Râdeţi cuvinte surori, cuvinte fraţi, cuvinte mame, cuvinte taţi. Râdeţi cuvintelor, nu lăcrămaţi! Dragoste…
Vasile Popovici Decât deloc... N-avem prezent nici viitor; avem doar un trecut în care am gemut de-atât durut, plătind nemeritat tribut şi pentru ce nu am avut. Şi-un Dumnezeu am mai avut; acum nu-L mai avem, că ni L-au exilat, prinzându-se cu noi la sfat.…
Vasile Popovici Balada sihastrului Călcând desculţ pe stei parcă de ametist, Sihastrul îşi croieşte-anevoiasă cale, Privind spre zări străine, abătut şi trist, Pân' la departele de dincolo de vale. Privirea lui se prelungea senină, Iar mâna lui ducând sperare şi noroc În căldăruşa de la…
Vasile Popovici Glossă ( II ) Toate erau strânse-n haos Înainte de-nceputuri, Înainte de făcuturi Unde-i starea de repaus. Toate-n haos vor ajunge, Toate vin, trăiesc şi mor, Tot şi toate-au timpul lor, Toate-n haos se vor strânge. Colo-n valea cea adâncă, Haosul avea de…
Vasile Popovici Meditaţie De ce se-nvârte-n jurul meu O pasăre de noapte Cu gheare şi clobanţ de moarte Şi croncăne mereu!? De ce a coborât în loc să suie De-oriunde şi de nicăieri O pasăre care până mai ieri Era doar pasăre pistruie!? De ce…
Vasile Popovici Fiul risipitor Fiul tău a scris o carte. (Fiul tău mereu departe). Poţi veni, tată, din moarte, Poţi ceti din moarte, carte? Fiul tău risipitor S-a întors cu dor de casă. Casa, unde-i casa, tată? Casa voastră nu-i pe-acasă. Prag s-aveţi,…
Vasile Popovici Haide ! Haide, fată dragă, hai cu mine pân' la capătul de lume, haide! Nu ştiu cum e capătul de lume de când lume este. Ştiu doar că spre-acolo lumea se grăbeşte să ajungă ca la o pomană ţigănească. Haide, draga mea…
Blestem Căzu precum o ploaie venită din senin blestem pe suflet, inimă, cuvinte, blestem de-a crede-n cele sfinte şi-n dragoste, aşa cum crezi în soartă şi-n destin. Mergând pe drumul meu, în cale-mi apăru o fată; ori că venea, ori poate se ducea, dar cred…
Legile lui Murphy Când veni vremea să îmi fac din viaţă-un rost, Justiţiarul, cu legile lui Murphy, mă pocneşte: cum că un lucru care-ncepe bine se termină prost, iar altul care-ncepe prost, mai prost sfârşeşte. Şi-am dus-o-aşa, din prost în şi mai şi pân' am…
Mea crucis Din ce în ce crucea din spate e mai grea; ori scad puterile din mine, ori dealu-i mai pieptiş şi-urcuş'-anevoios!? De-ajuns în vârf e lege, scop, poruncă; ce mai contează că nu-mi place nici scopul, nici porunca!? Eu trebuie să urc, atât, fără…
Raiul e în noi A coborât incognito, pe-un gând-lumin'-un căpcăun, de unde cercurile nu se circumscriu, se suprapun, din cerurile-n care s-a urcat prin emergenţă Dante, călcând, trecând, urcând din galaxii în galaxii, andante şi ne-a furat pân' şi puţinul rai pe care-l mai…
Mi-a bătut în geam Mi-a bătut un ram în geam, Să mă-ntrebe dacă Pentru fata de-astă vară, Dor, mai am oleacă. „Grabnică vestire du-i, Dacă poţi şi vrei, Că deseară, de nu vine, Mor de dorul ei. Tu te face că nu vezi, Că te…
Şi trupul tău... Şi trupul tău atât de moale ca zăpada proaspăt ninsă, ca fulgii zboru-şi poposind, topindu-se în palma-ntinsă. Şi-atât fierbinte că topeşte şi sufletu-mi ce curge lavă, şi cu miros de flori de câmp, şi-a fragedă cosire de otavă. Vestală-n semnele augure, îţi…
Vânzând iluzii - dublă nonă - Vânzând iluzii ca pe cărţi poştale, când nu sălăşluieşti mistere să le-ascunzi, ai dat la toată lumea pe parale. Atât de darnică ai fost cu mine! mi-ai dat pe gratis ere glaciale. Şi care pricini ţi-au dat ghes să…
Şi totuşi... Şi totuşi...puncte terminus ar trebui să fie în capete de infinituri de la plus la minus; mai sunt atâtea despre care multe nu s-au spus, să dea răspuns la ce e dincolo de veşnicie. În orice logică a lucrurilor firii, orice-nceput ajunge-n puncte…
S-au şubrezit stâlpii veşniciei S-au şubrezit de stau să cadă stâlpii veşniciei, Că prea de mult, un timp viclean i-a ros la temelie; Ce Dumnezeu i-o ţine-n marea Lui mărănimie, Să nu se năruie pe mine greul veşniciei?! Turnându-se noi stâlpi, să fie-o veşnicie nouă,…
Eram copil şi… Eram copil şi culegeam de pe imaş pasca găinii. Rupeam şi aruncam învoltul şi din tulpini făceam un lănţişor pe care îl prindeam la gâtu’-unei copile pe care o rugam s-o fac mireasă. Şi ea se bucura. Şi îmi zâmbea. Atât de…
Primul poem Şi-n piatră seac’-am căutat, Şi-n craiul nou al lunii, Şi-n floarea care creşte Pe marginea genunii. Şi-ndepărtata Altair,* Şi în cenuşa stelei, Şi-n raza ei ce-a dispărut, Şi-n lacrima Cybelei.** Te-am refăcut întreagă, Culeasă de prin risipiri, Concretă, nu morgană, Imagine în amintiri.…
Aşa era bunica Aşa era bunica când a tras la scară, Oprind birjarul birja, uşa deschizându-i; Ea, coborând învoaltă şi sprinţară, Pe cei de faţă-ntr-un anume fel, privindu-i. I-a-ntins bunicu mâna, era înseninat, Ca dup’-o ploaie cerul, când norii se răzbună; Şi clipa, ah, clipa!…
Gândind la Eminescu Mă tot gândesc mereu la Eminescu, sărac, cu-o sută ludovici pe lună, plată expediaţi de căminarul la Viana pribagului poet cu fruntea lată. Îl am în mintea mea pe Eminescu, împrumutând pantofii de la Chibici* şi pantalonii de la Bodnărescu**, s-ajungă la…
Autorul, Vasile Popovici Dâra de lumină In memoriam Mihai Eminescu Din marginea nemărginirii, meteorul, pe căi de ani-lumină, grabnic, se pornise; imensităţile îi obosise zborul; intrând în atmosfera Terrei, se aprinse. A strălucit cât ţine o străfulgerare şi-apoi s-a disipat în marea lui risipă, că…
Autor: Vasile Popovici În veacuri paralele Iubita mea, - fată morgană, în virtualitate am trăit, în veacuri paralele ce ne-au separat; ştiam unul de altul, dar parc’-am fost abstracţi, nu ne-am interferat. Ştiu c-ai intrat odat’ în visul meu; mergeai pe vârfuri, te apropiai tiptil(ă);…
Şi anii au trecut… Cum de-au putut să treacă anii în neştire, că nu mai ştiu de-am fost şi eu, cândva, copil, cum, Doamne, ne-ai lăsat atâta amăgire, să dea sămânţa rod într-un ogor steril?! Şi anii au trecut cum toate vin să treacă, că,…
Şi-a venit un înger Şi-a venit la mine-un înger,îngerul ce mi-a fost strajă,îngerul ce mi-a zâmbit,şi-a venit ca să mă vază dacă încă mai fac rime,dacă încă mai port semneale unui veac arhaicşi, ca înger, să mă-ndemne ca-n urcuşul spre golgote,printre legi, printre cutume,să…
Cum dracii… - parabolă - Cum dracii se pricep să-mi facă raiul iad,de ce nu hotărăsc nici o măsură sfinţii,să-i urce-n cer şi-apoi să-i văd, în hău, cum cadîn coadă şi să-şi rupă-n gură dinţii? Cum dracii îşi dau mâna cu frăţieşi fac din…
Mai, 21 Autor, Vasile Popovici E ziua ta, Elena, - floare de maide-abia ieşită din boboc;mănunchiul florilor l-ai adunatcu gingăşiede prin împărăţia atâtor ani. Că mare ori ţi-e mic mănunchiul,e al tău;şi ţi-aş dori să nu se ofilească!mai ţii minte de-atunci?„mulţi ani trăiască”!la geam, eu…
Primit pentru publicare de la autor, Vasile Popovici, 16 mai 2014. Editor: Ana Maria Maluș, 16 mai 2014. Am fost un cabotin Un cabotin, nu o vedetă, am fost, jucând întâia oară în actul trei dintr-o scenetă, pe scena teatrului de vară. Şi-au fost, fără…
Mă-ntreb Mă-ntreb cumva frustrat de un răspuns: când voi pleca, şi de ajuns va trebui ajuns, eu unde voi pleca cu-avizele trimise în caz că cerurile nu vor fi deschise? Mă-ntreb cum vă-ntrebaţi şi voi, când vine vorba despre lumea de apoi, în ce Program…
Autor, Vasile Popovici Lăsaţi-l dracu! Lasaţi-l dracu! E poet. O viaţă v-a minţit frumos, că viaţa e frumoasă!; că luna de pe cer cu tot cu stele e a voastră, ştiind că nu puteţi s-ajungeţi pân’ la stele. Lasaţi-l dracu! Când voi aveaţi şi bube…
Ninsoare în prier Mă ninge domolit cu floare de prier această primăvară binevoitoare şi-mi pare că e mai puţin obositoare cărarea ca o punte-ntre pământ şi cer. Atâtea primăveri mi-au troienit cărarea cu-atâta floare fără noimă risipită; copacul înflorit dă roadă pârguită, iar floarea… de…
Dacă ştii, sacerdotule… Dacă ştii din sursele de dincolo de noi,de la Dumnezeu ori de la-naripaţi,spune-mi unde este începutul şi sfârşitulşi pe unde să dau de bunici, părinţi şi fraţi?! Dacă ştii că este un acolo în Înalturi,spune-mi, sacerdotule, tu, care ştii zidirea,spune-le şi nenăscuţilor…
Să ucizi o privighetoare Să ucizi o privighetoare e cum ai ucide anotimpul, cum ai ucide cântecul şi sufletul, cum ai ucide. Lăsaţi privighetorile să cânte, lăsaţi-le în anotimp stelar, în sălciile plângătoare de pe malul apei, în lunci, în codri şi în crânguri! Să…
Publicat de Vasile Popovici, 13 febr.2014 Poporul meu Poporul meu, cât îl cuprinzi între hotarul ţării, din munţi silhui, la Dunăre şi pân’ la valul mării, din Tisa pân’la Nistru, şi brav, şi blând, şi răzvrătit, din altă consubstanţialitate este plămădit; lovit de propria-i istorie,…
Zoreşte-mă, iubito, - la cât a mai rămas din mine, s-ajung cu bine-n primăvară, să-ţi prind în plete flori, prin iarba de şopârle să te ridic de subsuori şi să-ţi privesc albastrul pur din ochii temători, iar tu, zâmbind ca o copilă, să-mi spui blajin:…
Nu are viaţa-n univers vreo noimă, când toate trec de parcă n-ar fi fost; nimic şi nimeni n-o lăsa vreo urmă, pân’ şi pământ şi soare vor fi post – Post-Factum;cu păstor, dar fără turmă.Doar urme rătăcinde dintr-un alt Big Bang, pân’ tot Cuvântul, lapidar:…
Şi a mai fost o zi… Şi a mai fost o zi de dup’-a şasea, când toate câte-s din Cuvânt au izvodit, cânt toate au fost date pentru-a fi păstrate, şi nu a mai rămas nimic de împărţit.Şi-n ziua ce-a urmat de după-a şasea, s-a…
Prof. Vasile Popovici Membru LSR – filiala Iaşi-Moldova „Orice s-ar spune, în şirul de secole, de la poeţi poţi şi ţi-e îngăduit să aştepţi impulsu-rile în stare să reaşeze omul în inima universului, să-l abstragă pentru o clipă din aventura sa distrugătoare, să-i aducă aminte…
Publicat de Vasile Popovici, 30 septembrie 2013 în Agata Literară (http://agata.ro/ex-nihilo-nihil) Cât poate însemna să iei nimic dintr-un nimic mai mare? Ce te îndeamnă şi să vrei să ai ce toată lumea n-are? Cât poate fi mai mult când pui nimicul mic într-altul mare? de…
Publicat de Vasile Popovici, 25 septembrie 2013 în Revista Agata Literară: http://agata.ro/si-toamna-asta Şi toamna asta e vetustă, trasă la şapirograf, aceeaşi variabilă arcadică nedeie cu brume mustuind aromele din vii, cu-aceeaşi fizionomie frustră, cu violet bacovian ce-mi bate-n geam în nopţile târzii. Iar eu, matusalemic,…
Mercantilizare Ne vindem roua, bruma şi izvorulşi sufletul la dracu’ iar ni-l vindem,cu servitutea, frate ne cuprindem,prin noi nu se mai scurge seva, dorul. Ne vindem sentimente prin bordelurişi tot ce-am mai avut înstrăinat-am,statutul de român iar preschimbat-amşi ne-arătăm la faţă-n multe feluri. Ne scoatem…
În nopţi ascunse-n prea mult întuneric,sunt stele şugubeţe ce-mi fac semne;clipesc, îmi fac cu ochiul şi mă-ntreb:de vrajă e, ce poate să însemne? Prea plinul lor mister nu-l pot pătrunde;n-o fi şi-o vrajbă-n vraja lor stelară?Miraj stelar, - de când stingându-se-a pornitlumina-n pribegia-i milenară.
O fată mână gâştele la râu, pe unde iarba de şopârle-i ‘naltă; eu, ştrengăreşte, printre degete-o privesc cum toată tinereţea-ntr-însa saltă. Şi-aşa îmi vine-o piedică să-i pun, să cadă moale-n iarba de mătasă, să mă împiedic şi să cad şi eu, iar ea, nu fie…
Te ştiu şi după vorbă, mers, ispită, glas duios,în visele-mi tăcute,frustrate de cuvinte;nu ştiu de-ai fost ori demon ori angel, mai ‘nainte,dar ştiu c-ai fost şi încă eşti un vis în vis frumos. Contemplu reflexiv ca prin fereastră trupu-ţi de vestală- măiastră dăltuire de Rodin,…