Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Revista LUCEAFĂRUL


ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...



LUCEAFĂRUL de seară


Revista Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România despre Fraerul-revistă de la Caracal şi Claponul de la Huşi… (II)


Revista Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România despre Fraerul-revistă de la Caracal şi Claponul de la Huşi… (I)


E lungă noaptea însetaților de amar


Stop cadru! Notre – Dame și Centrul Vechi al Botoșanilor, în refacere și restaurarea cu imprimante 3D


Regrete târzii


Iubire milenară


Petala iubirii


Știre de interes cultural. Grupul de inițiativă pentru fondarea Societății Scriitorilor Botoșăneni ,,Mihai Eminescu”


ELEMENTE DE DIAGNOZĂ SOCIALĂ. Noi identificări ale lui Marin IFRIM, buzoianul de care avem nevoie și la Botoșani


Răspânditorul ISTORIEI ASCUNSE: Mircea Ioan COSTEA


Luceafărul, formatul tipărit, în serie nouă


Întoarcerea, la șfichi. Iazul Loești, locul cu muze eminesciene


Arena Revistelor. Revitalizare, la LUCEAFĂRUL


ZI ANIVERSARĂ – ION N. OPREA


Protejat: Luceafărul din Botoșani. În convorbire cu îngerii care ne ocrotesc: Edit LőRINCZI, Biblioteca Orășenească din Cristuru Secuiesc


Protejat: Luceafărul din Botoșani. În convorbire cu îngerii care ne ocrotesc: Florin T. ROMAN


Luceafărul din Botoșani. În convorbire cu îngerii care ne ocrotesc: Santuzza Paula DINESCU


JURNALIERUL VIEȚII BOTOȘĂNENE. ZIUA a 13-a DIN MARTIE


JURNALIERUL VIEȚII BOTOȘĂNENE. ZIUA a 9-a DIN MARTIE


Protejat: JURNALIERUL PRESEI BOTOȘĂNENE. ZIUA a 7-a DIN MARTIE 2017


JURNALIERUL PRESEI BOTOȘĂNENE. ZIUA a 6-a DIN MARTIE 2017


JURNALIERUL PRESEI BOTOȘĂNENE. ZIUA a 4-a DIN MARTIE 2017


JURNALIERUL PRESEI BOTOȘĂNENE. ZIUA a 3-a DIN MARTIE 2017


JURNALIERUL PRESEI BOTOȘĂNENE. ZIUA a 2-a DIN MARTIE 2017


Un mărțișor pentru cititorii Revistei Luceafărul. JURNALIERUL PRESEI BOTOȘĂNENE


Mai multe articole din Luceafărul de seară →

Articole scrise de Vasile POPOVICI

Lumina a descoperit apusul, cuvântul face lumină. Vasile Popovici: CUM E ?!

Lumina a descoperit apusul, cuvântul face lumină. Vasile Popovici: CUM E ?!
Vasile Popovici       Cum e?! Cum să răsari din răsărit de soare, să ai apus, s-apuni la soare-apune, cum e când eşti luceafăr, lună, stea să fii, cum e când ţi-oglindeşti lucirea-n mare, să ai cuvânt, dar n-ai  răspuns a pune, cum e când eşti poet, poemul să le scrii, să ai în ochi privire să priveşti ‘napoi întreaga odisee din Big Bang, – la... 

Drama lipsită de zbucium. Vasile Popovici: ÎN LINIȘTEA LANULUI

Drama lipsită de zbucium. Vasile Popovici: ÎN LINIȘTEA LANULUI
Vasile Popovici       În liniştea lanului    Eram flămând de dor, de soare, flori, cuvinte, de-aceea poate-am nimerit în lan. Mi se-ntindea obraznic infinitul înainte iar eu, în liniştea nemărginirii eternă şi divină, priveam spre infinitu-acela care-mi trimitea lumina, în ochi orbit de prea multă lumină şi binecuvântarea din sufletul lui Pan Şi cum stăteam... 

Arta poetică, ”… nu ucideţi ciocârlia!” Vasile Popovici: CÂNTAȚI PATRIARHALUL

Arta poetică,  ”... nu ucideţi ciocârlia!” Vasile Popovici: CÂNTAȚI PATRIARHALUL
Vasile Popovici Cântaţi patriarhalul   Pictorii-s de mult la ţară şi pictează pitulici; voi poeţii, ce-aşteptaţi de-ncurcaţi treaba pe-aici!?   Ce mai staţi în burgul vost‘, bateţi strada şi asfaltul? repliaţi-vă la ţară, mai aproape de Înaltul   şi cântaţi patriarhalul, brazda neagră şi belşugul, puneţi rimă-n vers, măsură şi deprindeţi meşteşugul   celor... 

Iluzia materiei perceptibile. Vasile Popovici: AUD MATERIA ZVÂCNIND

Iluzia materiei perceptibile. Vasile Popovici: AUD MATERIA ZVÂCNIND
Vasile Popovici       Aud materia zvâcnind   Desculţ stau cu picioarele în iarba de şopârle şi-ascult privighetori din mii de puncte cardinale; un intermezzo-ascult: ,,cascada apelor din gârle”; eterul mă-mpresoară cu zvoniri universale. Mă doare feeria acestei dimineţi de vară; de două suliţe acum, Ra se caţără-n zenit; în arcuire curcubeică se lasă-n sară; se-ncheie-o... 

În lumină existăm… și nu trăim! Vasile Popovici: CRUGUL CERULUI

În lumină existăm... și nu trăim! Vasile Popovici: CRUGUL CERULUI
Vasile Popovici Crugul cerului Când crugul cerului mai ţine atâtea stele câte sunt pe cer, e semn că de acolo ne tot vine lumină din lumină prin eter. S-avem lumină, luminând în noapte, că prea pe căi răzleţe rătăcim; prea tare ne-am îndepărtat de toate şi ce păcat că existăm, dar nu trăim!  

Cugetul Poetului, fructul moralității. Vasile Popovici: FILOSOFĂM

Cugetul Poetului, fructul moralității. Vasile Popovici: FILOSOFĂM
Vasile Popovici Filosofăm    Filozofăm când nu avem ce face, din plictiseală ori că ne place, când nu avem răspunsuri la-ntrebări şi ori de câte ori, când întrebările-s exhaustive, imperative, cu, ori şi fără de motive că, de ce mai dăm cu stângu’-n dreptu’ pe aici că şi aşa suntem prea mici din cei mai mici, că şi aşa venim din neant, din haos, din... 

Să ardem!… de avem ceva de ars. Vasile Popovici: LITANIE DE SEARĂ

Să ardem!... de avem ceva de ars. Vasile Popovici: LITANIE DE SEARĂ
Vasile Popovici Litanie de seară   Ne fie noaptea alb-albastră şi curată, iar stele, cu noroc, ne ningă domolit; binecuvântă-mă, frumoaso, dragă fată şi lasă-mă să te iubesc cum n-am iubit.   Cu greu păcat că dragostea ne-am irosit-o, să nu lăsăm pe mâine clipa dată, azi; iubeşte-mă acum,  iubeşte-mă iubito, cu braţele-mi întinse, în braţe lin să-mi cazi.     Să-ntârziem... 

Plecăciune cuvântului românesc! Vasile Popovici: CUVINTELE

Plecăciune cuvântului românesc! Vasile Popovici: CUVINTELE
Vasile Popovici Cuvintele Lăsaţi cuvintele să râdă la lună, la soare, la stele, la prund, la pământ, la toate câte sunt. Râdeţi cuvintelor, niciodată nu plângeţi! Slobod fie-vă râsul, spusul, ajunsul. Râdeţi cuvinte surori, cuvinte fraţi, cuvinte mame, cuvinte taţi. Râdeţi cuvintelor, nu lăcrămaţi! Dragoste fie-vă orice vocală, orice consoană, orice silabă!  Şi... 

Durerea desperației, izvor de resemnare. Vasile Popovici: DECÂT DELOC…

Durerea desperației, izvor de resemnare. Vasile Popovici: DECÂT DELOC...
Vasile Popovici Decât deloc… N-avem prezent nici viitor; avem doar un trecut în care am gemut de-atât durut, plătind nemeritat tribut şi pentru ce nu am avut. Şi-un Dumnezeu am mai avut; acum nu-L mai avem, că ni L-au exilat, prinzându-se cu noi la sfat.   Şi a venit din iad blestem, trimis de Belzebut: „să n-avem parte de virtuţi şi de averi, doar de poveri. Să ne-amăgim că... 

Modelul ascetic. Vasile Popovici: Balada sihastrului

Modelul ascetic. Vasile Popovici: Balada sihastrului
Vasile Popovici Balada sihastrului Călcând desculţ pe stei parcă de ametist, Sihastrul îşi croieşte-anevoiasă cale, Privind spre zări străine, abătut şi trist, Pân’ la departele de dincolo de vale. Privirea lui se prelungea senină, Iar mâna lui ducând sperare şi noroc În căldăruşa de la sihăstrie, plină Cu apă limpede, din şipot, şi cu busuioc. Era din cale-afar‘-anevoioasă... 

Raționalul poetic: ,,Toate în haos vor ajunge”. Vasile Popovici – GLOSSĂ (II)

Raționalul poetic: ,,Toate în haos vor ajunge”. Vasile Popovici - GLOSSĂ (II)
Vasile Popovici  Glossă ( II ) Toate erau strânse-n haos Înainte de-nceputuri, Înainte de făcuturi Unde-i starea de repaus. Toate-n haos vor ajunge, Toate vin, trăiesc şi mor, Tot şi toate-au timpul lor, Toate-n haos se vor strânge. Colo-n valea cea adâncă, Haosul avea de toate; Toate, dar împrăştiate. Nimeni nu le ordonase, încă. Erau toate de prisos. Sori mai mari, mai... 

Gânditorul Nostalgic. Vasile Popovici: MEDITAȚIE

Gânditorul Nostalgic. Vasile Popovici: MEDITAȚIE
Vasile Popovici Meditaţie   De ce se-nvârte-n jurul meu O pasăre de noapte Cu gheare şi clobanţ de moarte Şi croncăne mereu!?   De ce a coborât în loc să suie De-oriunde şi de nicăieri O pasăre care până mai ieri Era doar pasăre pistruie!?   De ce acum năvalnic vin În minte-aducerile-aminte, De ce seninul nu-i senin Iar toate ale mele-s chin!?   De ce un soare-n... 

Durerea instrăinării. Vasile Popovici: FIUL RISPITOR

Revista Luceafărul
Vasile Popovici Fiul risipitor       Fiul tău a scris o carte. (Fiul tău mereu departe). Poţi veni, tată, din moarte, Poţi ceti din moarte, carte?  Fiul tău risipitor S-a întors cu dor de casă. Casa, unde-i casa, tată? Casa voastră nu-i pe-acasă.  Prag s-aveţi, să staţi în prag, Aţi luat-o-n cer la voi? În cerdacul vechi al casei, Staţi voi, staţi voi, amândoi? Mâna... 

Virtuţile senectuţii. Vasile Popovici: HAIDE

Virtuţile senectuţii. Vasile Popovici: HAIDE
Vasile Popovici Haide !      Haide, fată dragă, hai cu mine pân‘ la capătul de lume, haide! Nu ştiu cum e capătul de lume de când lume este. Ştiu doar că spre-acolo lumea se grăbeşte să ajungă ca la o pomană ţigănească. Haide, draga mea copilă – dragostea şi-alintul meu – voi plăti eu preţ de vamă, că în El- Dorado îmi voi scoate banii înapoi! Dar dacă-i... 

Blestem

Revista Luceafărul
Blestem   Căzu precum o ploaie venită din senin blestem pe suflet, inimă, cuvinte, blestem de-a crede-n cele sfinte şi-n dragoste, aşa cum crezi în soartă şi-n destin.   Mergând pe drumul meu, în cale-mi apăru o fată; ori că venea, ori poate se ducea, dar cred că mai degrabă, ea venea, cum toate vin intrând pe-aceeaşi poartă.   Era frumoasă, veselă ca soarele de dimineaţă; ca... 

Legile lui Murphy

Revista Luceafărul
Legile lui Murphy   Când veni vremea să îmi fac din viaţă-un rost, Justiţiarul, cu legile lui Murphy, mă pocneşte: cum că un lucru care-ncepe bine se termină prost, iar altul care-ncepe prost, mai prost sfârşeşte.   Şi-am dus-o-aşa, din prost în şi mai şi pân‘ am ajuns la capăt, mă-nţelegi? dar dacă după capăt m-aşteaptă iar acelaşi Murphy cu celelalte tâmpe şi... 

Mea crucis

Revista Luceafărul
Mea crucis Din ce în ce crucea  din spate e mai grea; ori scad puterile din mine, ori dealu-i mai pieptiş şi-urcuş‘-anevoios!? De-ajuns în vârf e lege, scop, poruncă; ce mai contează că nu-mi place nici scopul, nici porunca!? Eu trebuie să urc, atât, fără crâcnire; altfel, Prea ‘Naltul ar putea să creadă că sunt un răzvrătit, porunca I-o încalc şi ar putea să... 

Raiul e în noi

Raiul e în noi
Raiul e în noi   A coborât incognito, pe-un gând-lumin’-un căpcăun, de unde cercurile nu se circumscriu, se suprapun, din cerurile-n care s-a urcat prin emergenţă Dante, călcând, trecând, urcând din galaxii în galaxii, andante şi ne-a furat pân’ şi puţinul rai pe care-l mai aveam de trebuinţ’-atunci pe când încă trăiam, nu existam.   Eu cred, nu ştiu,... 

Mi-a bătut în geam

Revista Luceafărul
Mi-a bătut în geam   Mi-a bătut un ram în geam, Să mă-ntrebe dacă Pentru fata de-astă vară, Dor, mai am oleacă.   „Grabnică vestire du-i, Dacă poţi şi vrei, Că deseară, de nu vine, Mor de dorul ei.   Tu te face că nu vezi, Că te doare ochiul„. Baba Rada ne descânte, Stâmpere deochiul.   marţi, 16 iulie 2014  

Şi trupul tău…

Şi trupul tău...
Şi trupul tău… Şi trupul tău atât de moale ca zăpada proaspăt ninsă, ca fulgii zboru-şi poposind, topindu-se în palma-ntinsă. Şi-atât fierbinte că topeşte şi sufletu-mi ce curge lavă, şi cu miros de flori de câmp, şi-a fragedă cosire de otavă. Vestală-n semnele augure, îţi lasă trupul de Rodin, cuprins; la ceasul aşteptărilor târzii, îi lasă slobozenie şi-aprins.  

Vânzând iluzii

Vânzând iluzii
Vânzând iluzii     – dublă nonă – Vânzând iluzii ca pe cărţi poştale, când nu sălăşluieşti mistere să le-ascunzi, ai dat la toată lumea pe parale. Atât de darnică ai fost cu mine! mi-ai dat pe gratis ere glaciale. Şi care pricini ţi-au dat ghes să te afunzi în labirintu-ntoarcerii în tine? de ce cu-atât hatâr n-ai vrut să mi le vinzi aşa, chiar dacă, precum... 

Şi totuşi…

Şi totuşi...
Şi totuşi… Şi totuşi…puncte terminus ar trebui să fie în capete de infinituri de la plus la minus; mai sunt atâtea despre care multe nu s-au spus, să dea răspuns la ce e dincolo de veşnicie. În orice logică a lucrurilor firii, orice-nceput ajunge-n puncte terminus; un jos nu este dacă nu există sus, cum orice moarte e-nceputul primenirii.  

S-au şubrezit stâlpii veşniciei

S-au şubrezit stâlpii veşniciei
S-au şubrezit stâlpii veşniciei S-au şubrezit de stau să cadă stâlpii veşniciei, Că prea de mult, un timp viclean i-a ros la temelie; Ce Dumnezeu i-o ţine-n marea Lui mărănimie, Să nu se năruie pe mine greul veşniciei?! Turnându-se noi stâlpi, să fie-o veşnicie nouă, Molozul, de mă va strivi, murind a doua oară, Se va zidi o Facere ca cea de prima oară Ori Totatoateştiutorul... 

Eram copil şi…

Eram copil şi…
Eram copil şi…   Eram copil şi culegeam de pe imaş pasca găinii. Rupeam şi aruncam învoltul şi din tulpini făceam un lănţişor pe care îl prindeam la gâtu’-unei copile pe care o rugam s-o fac mireasă. Şi ea se bucura. Şi îmi zâmbea. Atât de drăgălaş, că îmi venea s-o-mbrăţişez şi s-o sărut, dar mi-era frică să nu-i dispară zâmbetul şi bucuria, şi roşaţa din... 

Primul poem

Revista Luceafărul
Primul poem Şi-n piatră seac’-am căutat, Şi-n craiul nou al lunii, Şi-n floarea care creşte Pe marginea genunii. Şi-ndepărtata Altair,* Şi în cenuşa stelei, Şi-n raza ei ce-a dispărut, Şi-n lacrima Cybelei.** Te-am refăcut întreagă, Culeasă de prin risipiri, Concretă, nu morgană, Imagine în amintiri. Fortuna fie-aproape, Să fie carpe diem!,*** Pe pagina de carte, Să fii... 

Aşa era bunica

Revista Luceafărul
Aşa era bunica Aşa era bunica când a tras la scară, Oprind birjarul birja, uşa deschizându-i; Ea, coborând învoaltă şi sprinţară, Pe cei de faţă-ntr-un anume fel, privindu-i. I-a-ntins bunicu mâna, era înseninat, Ca dup’-o ploaie cerul, când norii se răzbună; Şi clipa, ah, clipa! Ce mult au aşteptat! Stăteau tăcuţi şi-atâte’-aveau să-şi spună. Şi nu pot şti... 

Gândind la Eminescu

Revista Luceafărul
Gândind la Eminescu Mă tot gândesc mereu la Eminescu, sărac, cu-o sută ludovici pe lună, plată expediaţi de căminarul la Viana pribagului poet cu fruntea lată. Îl am în mintea mea pe Eminescu, împrumutând pantofii de la Chibici* şi pantalonii de la Bodnărescu**, s-ajungă la un curs de matematici. Îl port mereu în mine pe-Eminescu, mereu geniu pustiu şi demon apostat; privesc... 

Dâra de lumină. In memoriam Mihai Eminescu

Revista Luceafărul
Autorul, Vasile Popovici Dâra de lumină In memoriam Mihai Eminescu   Din marginea nemărginirii, meteorul, pe căi de ani-lumină, grabnic, se pornise; imensităţile îi obosise zborul; intrând în atmosfera Terrei, se aprinse. A strălucit cât ţine o străfulgerare şi-apoi s-a disipat în marea lui risipă, că soarta-i meteorică în lumea-i mare e dată cât să strălucească doar... 

În veacuri paralele

În veacuri paralele
Autor: Vasile Popovici În veacuri paralele Iubita mea, – fată morgană, în virtualitate am trăit, în veacuri paralele ce ne-au separat; ştiam unul de altul, dar parc’-am fost abstracţi, nu ne-am interferat. Ştiu c-ai intrat odat’ în visul meu; mergeai pe vârfuri, te apropiai tiptil(ă); plângeai cu rugăminţi să te răpesc din veacul tău, c-ai mai crescut, că nu mai eşti... 

Şi anii au trecut…

Revista Luceafărul
Şi anii au trecut…   Cum de-au putut să treacă anii în neştire, că nu mai ştiu de-am fost şi eu, cândva, copil, cum, Doamne, ne-ai lăsat atâta amăgire, să dea sămânţa rod într-un ogor steril?!   Şi anii au trecut cum toate vin să treacă, că, de nu ar veni, nu ar avea ce trece; ieşit din timpul meu, nimic nu mă  încearcă, decât să am mormânt după cutumele aztece.*   *Aztecii... 

Şi-a venit un înger

Revista Luceafărul
Şi-a venit un înger   Şi-a venit la mine-un înger, îngerul ce mi-a fost strajă, îngerul ce mi-a zâmbit, şi-a venit ca să mă vază   dacă încă mai fac rime, dacă încă mai port semne ale unui veac arhaic şi, ca înger, să mă-ndemne   ca-n urcuşul spre golgote, printre legi, printre cutume, să nu supăr pe Nimicul ce m-a aruncat în lume.  

Cum dracii… (parabilă)

Revista Luceafărul
Cum dracii… – parabolă –   Cum dracii se pricep să-mi facă raiul iad, de ce nu hotărăsc nici o măsură sfinţii, să-i urce-n cer şi-apoi să-i văd, în hău, cum cad în coadă şi să-şi rupă-n gură dinţii?   Cum dracii îşi dau mâna cu frăţie şi fac din drăcovenii treabă diavolească, din carul lui hodorogit, Sfântul Ilie de ce nu-i fulgeră, chiar să-i trăsnească?   Cum... 

Mai, 21

Revista Luceafărul
Mai, 21  Autor, Vasile Popovici E ziua ta, Elena, – floare de mai de-abia ieşită din boboc; mănunchiul florilor l-ai adunat cu gingăşie de prin împărăţia atâtor ani.   Că mare ori ţi-e mic mănunchiul, e al tău; şi ţi-aş dori să nu se ofilească! mai ţii minte de-atunci? „mulţi ani trăiască”! la geam, eu îţi cântam, cum bine-i şade unui trubadur.   Acum mi-s rupte... 

Am fost un cabotin

Revista Luceafărul
Primit pentru publicare de la autor, Vasile Popovici, 16 mai 2014. Editor: Ana Maria Maluș, 16 mai 2014. Am fost un cabotin Un cabotin, nu o vedetă, am fost, jucând întâia oară în actul trei dintr-o scenetă, pe scena teatrului de vară. Şi-au fost, fără bilet, la spectatori, dar nimeni n-a bătut din palme, cred că m-am înclinat de două ori; aplauze n-au fost, dar nici sudalme. Pe scena... 

Mă-ntreb

Revista Luceafărul
Mă-ntreb   Mă-ntreb cumva frustrat de un răspuns: când voi pleca, şi de ajuns va trebui ajuns, eu unde voi pleca cu-avizele trimise în caz că cerurile nu vor fi deschise?   Mă-ntreb cum vă-ntrebaţi şi voi, când vine vorba despre lumea de apoi, în ce Program intrăm, pe mâna cui şi cine ne va scrie soarta în răbojuri în caz că nu va fi vreo criză la hârtie?!    

Lăsaţi-l dracu!

Lăsaţi-l dracu!
Autor, Vasile Popovici Lăsaţi-l dracu!   Lasaţi-l dracu! E poet. O viaţă v-a minţit frumos, că viaţa e frumoasă!; că luna de pe cer cu tot cu stele e a voastră, ştiind că nu puteţi s-ajungeţi pân’ la stele. Lasaţi-l dracu! Când voi aveaţi şi bube şi noroaie, el vă spunea că viaţa e o roză  şi, să nu fiţi trişti că totul este o metamorfoză. Lasaţi-l dracu! E poet.  

Ninsoare în prier

Revista Luceafărul
Ninsoare în prier   Mă ninge domolit cu floare de prier această primăvară binevoitoare şi-mi pare că e mai puţin obositoare cărarea ca o punte-ntre pământ şi cer. Atâtea primăveri mi-au troienit cărarea cu-atâta floare fără noimă risipită; copacul înflorit dă roadă pârguită, iar floarea… de ce o scuturi, Doamne, floarea?!  

Dacă ştii, sacerdotule…

Revista Luceafărul
Dacă ştii, sacerdotule…   Dacă ştii din sursele de dincolo de noi, de la Dumnezeu ori de la-naripaţi, spune-mi unde este începutul şi sfârşitul şi pe unde să dau de bunici, părinţi şi fraţi?!   Dacă ştii că este un acolo în Înalturi, spune-mi, sacerdotule, tu, care ştii zidirea, spune-le şi nenăscuţilor grăbiţi de are noimă, şi grăbirea, şi menirea. şi jertfirea?!  

Să ucizi o privighetoare

Revista Luceafărul
Să ucizi o privighetoare   Să ucizi o privighetoare e cum ai ucide anotimpul, cum ai ucide cântecul şi sufletul, cum ai ucide.   Lăsaţi privighetorile să cânte, lăsaţi-le în anotimp stelar, în sălciile plângătoare de pe malul apei, în lunci, în codri şi în crânguri!   Să ucizi o privighetoare e cum ai ucide credinţa în tine şi în Dumnezeul tău.  

Poporul meu

Revista Luceafărul
Publicat de Vasile Popovici, 13 febr.2014 Poporul meu Poporul meu, cât îl cuprinzi între hotarul ţării, din munţi silhui, la Dunăre şi pân’ la valul mării, din Tisa pân’la Nistru, şi brav, şi blând, şi răzvrătit, din altă consubstanţialitate este plămădit; lovit de propria-i istorie, mereu s-a primenit. Poporul meu, ca rostul meu să aibă noimă, e un mit: Big-Bangul l-a zvârlit... 

Zoreşte-mă, iubito!

Revista Luceafărul
Zoreşte-mă, iubito, – la cât a mai rămas din mine, s-ajung cu bine-n primăvară, să-ţi prind în plete flori, prin iarba de şopârle să te ridic de subsuori şi să-ţi privesc albastrul pur din ochii temători, iar tu, zâmbind  ca o copilă, să-mi spui blajin: ce bine! Şi-apoi să-ţi ogoieşti zorirea-n toamnă să ajung; povestea noastră scrie-vom în inimi, nu pe foi, la flacăra... 

Post-Factum

Revista Luceafărul
   Nu are viaţa-n univers vreo noimă, când toate trec de parcă n-ar fi fost; nimic şi nimeni n-o lăsa vreo urmă, pân’ şi pământ şi soare vor fi post – Post-Factum;cu păstor, dar fără turmă.Doar urme rătăcinde dintr-un alt Big Bang, pân’ tot Cuvântul, lapidar: Post-Factum!, iar urmele se vor întoarce în Nimic; hilaritate!: quod erat demonstrandum?! acelaşi joc perpetuu... 

Şi a mai fost o zi…

Revista Luceafărul
Şi a mai fost o zi… Şi a mai fost o zi de dup’-a şasea, când toate câte-s din Cuvânt au izvodit, cânt toate au fost date pentru-a fi păstrate, şi nu a mai rămas nimic de împărţit. Şi-n ziua ce-a urmat de după-a şasea, s-a aşternut şi linişte şi-odihnă; de-atunci avem, dacă avem ce-am vrea s-avem în fiecare zi, din tot ce facem, tihnă. acelaşi joc perpetuu şi stereotipic. Cu... 

Cronică la o carte: „Îngerii urcă la cer”

Cronică la o carte: „Îngerii urcă la cer”
Prof. Vasile Popovici Membru LSR – filiala Iaşi-Moldova  „Orice s-ar spune, în şirul de secole, de la poeţi poţi şi ţi-e îngăduit să aştepţi impulsu-rile în stare să reaşeze omul în inima universului, să-l abstragă pentru o clipă din aventura sa distrugătoare, să-i aducă aminte că există pentru orice durere şi orice bucurie din afară un loc care se poate desăvârşi... 

Ex nihilo nihil*

Revista Luceafărul
Publicat de Vasile Popovici,  30 septembrie 2013 în Agata Literară (http://agata.ro/ex-nihilo-nihil) Cât poate însemna să iei nimic dintr-un nimic mai mare? Ce te îndeamnă şi să vrei să ai ce toată lumea n-are? Cât poate fi mai mult când pui nimicul mic într-altul mare? de am venit, suntem ai cui când tot ce mişcă, totul moare? Veriga lipsă, tot pierdută şi, de-am găsi-o, cui... 

Şi toamna asta…

Şi toamna asta…
Publicat de Vasile Popovici, 25 septembrie 2013 în Revista Agata Literară: http://agata.ro/si-toamna-asta Şi toamna asta e vetustă, trasă la şapirograf, aceeaşi variabilă arcadică nedeie cu brume mustuind aromele din vii, cu-aceeaşi fizionomie frustră, cu violet bacovian ce-mi bate-n geam în nopţile târzii. Iar eu, matusalemic, mai întârzii că încă mai am treburi (printre-atâtea... 

Mercantilizare

Revista Luceafărul
Mercantilizare Ne vindem roua, bruma şi izvorul şi sufletul la dracu’ iar ni-l vindem, cu servitutea, frate ne cuprindem, prin noi nu se mai scurge seva, dorul.   Ne vindem sentimente prin bordeluri şi tot ce-am mai avut înstrăinat-am, statutul de român iar preschimbat-am şi ne-arătăm la faţă-n multe feluri.   Ne scoatem ţara la mezat prin târguri, netârguindu-ne, lăsăm din preţuri, în... 

Miraj stelar

Revista Luceafărul
În nopţi ascunse-n prea mult întuneric, sunt stele şugubeţe ce-mi fac semne; clipesc, îmi fac cu ochiul şi mă-ntreb: de vrajă e, ce poate să însemne?   Prea plinul lor mister nu-l pot pătrunde; n-o fi şi-o vrajbă-n vraja lor stelară? Miraj stelar, – de când stingându-se-a pornit lumina-n pribegia-i milenară.  

Ştrengăreşte

Revista Luceafărul
 O fată mână gâştele la râu, pe unde iarba de şopârle-i ‘naltă; eu, ştrengăreşte, printre degete-o privesc cum toată tinereţea-ntr-însa saltă.   Şi-aşa îmi vine-o piedică să-i pun, să cadă moale-n iarba de mătasă, să mă împiedic şi să cad şi eu, iar ea, nu fie tare mofturoasă.  

Te ştiu…

Revista Luceafărul
Te ştiu şi după vorbă, mers, ispită, glas duios, în visele-mi tăcute,frustrate de cuvinte; nu ştiu de-ai fost ori demon ori angel, mai ‘nainte, dar ştiu c-ai fost şi încă eşti un vis în vis frumos.   Contemplu reflexiv ca prin fereastră trupu-ţi de vestală – măiastră dăltuire de Rodin, – eden ori poate iad – , admirativ, cum de pe tine veşminte de mistere cad, şi... 

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5