Îmi amintesc și retrăiesc mereu „glasul„ clopotelor și ritmul toacei din copilărie. Am crescut lângă biserică (la un pas de casa părintească – Vorniceni) și acum, Divinitatea mi-a oferit cel mai minunat dar de a fi cu traiul și activitățile zilnice, la doi pași de…
Ferma șacalilor, foileton al romanului Patrula în pregătire pentru publicare, se înscrie în categoria prozei alegorice cu accente satirice și distopice, construind o reprezentare simbolică a unei comunități rurale supuse unor transformări radicale. Prin intermediul unei narațiuni aparent simple, autorul, Prof. Vasile Lefter, configurează o…
Prefață la cartea „Rafala și Patrula, cronici din lumea nevăzută”, Ed. Agata-2026 Romanul Patrula (în foiletoane, publicat în Revista Luceafărul – www.luceafarul.net) este un amestec de distopie, fantastic, alegorie morală și satiră socială, plasat într-un univers fragmentat, instabil, unde tehnologia (câini bionici, cilindri nucleari, holograme)…
În spațiul cultural francez, circulă o anecdotă, pe care nu aș lua-o ca exagerare, cum că și cel care a scris un vers este trecut în analele istoriei literare. Înțeleg aceasta ca o metaforă despre cât de mult preț pun francezii pe expresia literară rafinată.…
Se apropie încheierea anului școlar și implicit festivitatea de premiere. De foarte mult timp, încă din anii copilăriei, stau și reflectezi asupra acestui moment, Festivitatea de premiere la sfârșitul anului școlar 1958-1959, când mi s-a înmânat de către primul meu învățător și apoi profesor la…
MOTTOUL MEU DE ULTIM CEAS Îl rog pe bunul Dumnezeu Să-mi dea forța necesară, Să aștern și-această carte Ca pe-o intimă comoară ! Cu acest Motto își începe Domnul Ovidiu Chelaru „Ultima carte”, Botoșani: Ed. Agata - 2026. La aproape un secol de viață, Ovidiu…
Într-un timp al grabei, al uitării și al relativizării valorilor, plecarea dintre noi a profesorului muzeograf Gheorghe Median este ca o pierdere a unui reper de echilibru și conștiință, ca o rană adâncă în memoria culturală a Botoșanilor. Gheorghe Median a lăsat un gol greu…
Într-o vreme nu foarte îndepărtată, satul românesc avea o ordine firească, tăcută și neclintită, întemeiată fără înscriisuri pe hârtii, ci pe oameni cu obiceiuri și tradiții specifice. Casele, deși modeste, purtau în ele o demnitate simplă; drumurile, deși neumblate, duceau toate spre biserică și spre…
Omul cetății, între pământ și dezrădăcinare, Drama unei lumi care nu mai știe să aparțină! O recenzie a romanului „Tatăl nostru de sub pământ” . Romanul lui Dorin Baciu „Tatăl nostru de sub pământ” (Botoşani: Agata, 2009), surprinde, cu o forță discretă și o autenticitate…
Octavian Ionescu – conștiința unui sat ridicată la rang de cultură universală Există destine care nu se măsoară doar în diplome, funcții sau lucrări publicate, ci în forța discretă cu care modelează spiritul unei comunități și lasă, dincolo de timp, o lumină morală. Un asemenea…
De Ziua Portului Tradițional Românesc, un costum tradițional de călușar românesc a îmbrăcat cel mai cunoscut simbol al Bruxelles-ului. Dincolo de gest, un adevăr pe care Europa îl redescoperă: identitățile locale nu divid continentul — îl construiesc. Duminică, 10 Mai 2026, statueta Manneken-Pis din Bruxelles…
Manneken-Pis în straie de călușar, la Bruxelles, de Ziua Portului Tradițional Românesc de Ion Istrate - director, Revista Luceafărul Bruxelles, 10 mai 2026 – De Ziua Portului Tradițional Românesc, celebra statuetă Manneken-Pis, unul dintre simbolurile capitalei belgiene, a îmbrăcat din nou costumul tradițional românesc de…
Doi frați din Vorniceni și un drum spre sfințenie, o lecția discretă a Athosului. 11 Mai, zi de pomenire: Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu ! Într-o lume grăbită, în care valorile se schimbă de la o zi la alta, există povești care nu…
In Memoriam – Zoe Dumitrescu Bușulenga ! * Există o tentație tot mai frecventă în discursul contemporan: aceea de a simplifica trecutul, de a-l transforma într-o schemă morală rigidă, în care nuanțele dispar, iar oamenii sunt absorbiți de epoca lor până la indistincție. Cu…
Teodor Epure, un destin de dascăl în țarina strămoșească despre puterea de a rămâne în memoria care ne ține vii. Există oameni care, asemenea semințelor evocate de Lucian Blaga, „închid în sine supreme puteri”. Oamenii cetății nu strălucesc neapărat prin zgomotul cotidianului, nu caută recunoaștere…
„Căci rupţi sunt ca din tare stâncă / Românii orişiunde cresc…” – aceste versuri nu sunt doar un ecou al identității noastre, ci și o chemare la recunoașterea celor care, prin muncă și caracter, au întrupat această tărie. Profesorul Aurel Murarașu se înscrie, fără ezitare,…
Refugiat din Basarabia, profesorul Dionisie Pădureț și-a transformat viața într-o lecție de dăruire. La Vorniceni, a alfabetizat generații, a înființat liceul și a dat sens unei comunități întregi. Cartea sa, „Vorniceni, leagănul împlinirilor mele”, rămâne mărturia unei existențe trăite cu demnitate și credință în puterea…
La 20 mai anul acesta se împlinesc 17 ani de când poetul Mihai Munteanu s-a retras definitiv din cetatea pământească, lăsând în urmă o operă care continuă să ceară, discret, dreptul la memorie. Contestat și apreciat deopotrivă în timpul vieții, Mihai Munteanu rămâne una dintre…
Trăim vremuri în care explicațiile par simple: o bancă falimentează, o piață se prăbușește, un buget nu mai ajunge. Ne grăbim să punem eticheta de „criză economică” pe tot ceea ce ne tulbură existența. Numai că, privite cu atenție, lucrurile sunt mai grave și mai…
Întrebarea „De unde și până unde Eminescu?” nu mai este, pentru cititorul contemporan, una pur retorică, ci devine un adevărat test de poziționare culturală. Într‑o epocă dominată de viteza succesiunilor informației, de fragmentarism și de specializări tot mai înguste, Eminescu nu mai apare doar ca…
Mihai Maxim (9 noiembrie 1943, Vorniceni, Botoșani — 2 august 2017, București) Din satul Vorniceni al Botoșanilor, de unde pleacă atâtea destine moldovenești cu rădăcini adânci în pământul Moldovei, s-a ridicat la jumătatea veacului trecut un băiat de țărani care avea să devină, cu timpul,…
Articolul sub titlul „Centrul vechi al Botoșanilor – între multe bune intenții și fapta ...”, publicat în 2008 în volumul „Bucuriile mele" (Ed. Agata) al lui Traian Apetrei, are meritul incontestabil de a fixa într-un instantaneu jurnalistic o realitate locală specifică: degradarea și neglijarea centrului…
„La cruce” și „Cheltuitorii”, poeme semnate de Romulus Ungureanu și publicate recent în Revista Luceafărul. Poezia lui Romulus Ungureanu continuă, prin creațiile literare „La cruce” și „Cheltuitorii”, o linie lirică, care poate fi recunoscută cu accente grave și reflexive, orientată spre o interogație retorică, morală…
Ovidiu Chelaru - Viața, o mare arhivă afectivă în ancorajul memoriei culturale botoșănene Prefața volumului „Nostalgii nemuritoare” de Ovidiu Chelaru, Botoșani: Agata - 2026 Volumul „Nostalgii nemuritoare” al nonagenarului Ovidiu Chelaru este o mărturie literară despre viață rar întâlnită. E un dialog între om și…
Recenzie la cartea Nostalgii nemuritoare de Ovidiu Chelaru, Botoșani: Agata, 2026 Nostalgii nemuritoare, cea de-a 48‑a carte a scriitorului botoșănean Ovidiu Chelaru, apărută la venerabila vârstă de 95 de ani, reprezintă una dintre cele mai sincere, mai luminoase și mai tandre mărturii literare publicate în…
Publicat: 9 Febr. 2026 Actualizat și republicat: 10 Febr. 2026 Astăzi, în cadrul Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu”, trăim un moment rar și prețios: celebrarea a două destine exemplare, două conștiințe literare și morale care au dăruit culturii botoșănene – și nu numai – lumină,…
PAGINĂ FESTIVĂ Dublă Aniversare Literară Ovidiu Chelaru – 95 de ani Gheorghe Burac – 90 de ani Societatea Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu”, 10 februarie 2026 Cuvânt de deschidere Astăzi, avem bucuria de a celebra două personalități emblematice ale culturii botoșănene: * Ovidiu Chelaru, poet, prozator,…
În volumul Haimanaua sănătoasă de Răzvan Ducan, prin lectură, se descoperă o relație profundă, aproape ritualică, dintre autor și figura tutelară a lui Mihai Eminescu. Opera sa este o consecință firească a „dependenței” lui de universul eminescian, o dependență înțeleasă nu ca slăbiciune, ci ca…
UN PORTRET CRITIC – EMINESCU -, ASUMAT DE RĂZVAN DUCAN Doamne, mulțumesc pentru ce mi-ai dat! Am primit zilele trecute un volum de antologie poetică ce aparține, cu drept de autor, Domnului Răzvan Ducan. Din social media, știam mai de mult despre Domnia sa. Și,…
Muzeul Virtutea sătească a Vornicenilor. Întâlnirea cu Moș Ion Roată și Hora Unirii la Vorniceni Publicat: 25 Ian.2012 Republicat: 21 Ian.2018 Republicat: 23 Ian. 2023 Republicat: 21 Ian. 2025 Republicat: 24 Ian. 2026 Patrioți din fire, vorniceneni au simțit întodeauna bucuria Sărbătorii Unirii Principatelor Române,…
Spiritualitatea moldavă, așa cum s‑a constituit de‑a lungul secolelor, este una dintre cele mai coerente și mai recognoscibile forme de viață religioasă din spațiul românesc. Ea îmbină tradiția isihastă[1] răsăriteană cu o sensibilitate locală profund legată de natură, de ritmul anotimpurilor și de simplitatea vieții…
Cronică la documentarul ,,Trei mătuși Iurașcu ale lui Mihai Eminescu, în Condica Mănăstirii Agafton din 1872” publicat de Ionel Bejenaru în Botoșani: Revista Luceafărul, 26 Sept. 2009. Conținutul, asupra căruia mi-am aplecat atenția, este un studiu istorico-literar bine documentat și valoros prin perspectiva istorică și…
Familia Iurașcu (Vasile) este ramura genealogică cea mai importantă pentru a înțelege mediul familial al lui Mihai Eminescu și a legăturilor sale de mic copil cu spiritualitatea monahală. Familia Iurașcu este o veche familie răzeșească și mic boierească din nordul Moldovei, cu rădăcini în satele…
La Vevey, Elveția, pe faleza Lacului Leman (Quai Perdonnet), o impunătoare statuie a Poetului Mihai Eminescu domină imaginea romantică a acestor locuri. Bustul de la Vevey a fost donat oraşului de către Ambasada României din Elveţia şi este printre puţinele statui, din străinătate, ridicate ca…
La Mulți Ani cu gânduri bune prietenilor Revistei Luceafărul - publiciști, cititori și cititoare -, cu prilejul Sfintelor sărbători de iarnă și a Anului Nou!
Mă voi opri cu o scurtă opinie asupra a trei poezii semnate de Romulus Ungureanu și publicate recent în Revista Luceafărul: „Goi” (https://luceafarul.net/goi); „Abandonul” (https://luceafarul.net/abandanul) și „Vis poetic” (https://luceafarul.net/vis-poetic). Aceste poezii se remarcă printr-un stil grav, meditativ, cu accente moralicești și religioase. Precum în majoritatea…
Lecturând aprofundat poemele publicate recent în Revista Luceafărul: „Pe cărări vornicenene” și „E ca o lumină difuză”, constat că autorului, vigoarea-i freamătă creația și consecvența lucrului de a aborda teme profunde. Bunăoară Teodor Epure, în aceste poeme, ne sugerează teme diferite. Trecerea timpului și meditația…
Maria Cernătescu, vrânceancă prin obârșie, își varsă-n versuri sufletul cu artă, își pictează-n culori visele, dar mai și zugrăvește lumea și odorul și-și frânge timpul și înnobilă traiul. Săgetătoarea, încă un poem al Doamnei Maria Cernătescu[1] cu o tematică care mai pune un accent pe…
Primind aseară, destul de târziu, de la poeta-artist Maria Cernătescu, un smoc de poeme propuse pentru publicare, am zăbovit pe îndelete la fiecare din aceste proaspete creații. Nu mă întreba, care a fost publicat astăzi, refren al unor dezvăluiri de fragmente de trăire intensă, cred…
Cu amintirea unui context istoric marcat de traumele colective ale secolului XX (pierderile masive de vieți tinere și generații întregi dispărute în războaie mondiale, regimuri totalitare, revolte și tranziții istorice), frica pentru viitor ni se amplifică. Romulus Ungureanu nu este departe de aceste momente, când…
Viața nu e o ecuație cu o singură soluție, ci o întrebare deschisă, directă, în care fiecare răspuns e o alegere. Ne naștem goi, dar nu pe dinăuntru — ci plini de potențial, de curiozitate, de lumină. Pe parcurs, lumea încearcă să ne îmbrace în…
Ieri, la aflarea unei triste vești, când am fost nevoit să mă înclin cu ,,Dumnezeu să-l ierte pe istoricul prof. Gheorghe Median! Fie-i liniștea deplină în Lumină veșnică!”, am primit spre publicare de la Prof. Teodor Epure, poemul „Timpul se schimbă la față”, care a…
Completitudinea discursului despre Botoșaniul cultural. Gheorghe Median, cu har de enciclopedist Licențiat al Facultății de Istorie – Filozofie Iași, istoric - muzeograf, eseist și publicist, excelent orator cu un discurs clarificator și captivant, Gheorghe Median şi-a exercitat profesiunea cu abnegație pentru plaiul eminescian. Trecând prin…
Astăzi, 10 octombrie, am fost alături de Ovidiu Chelaru într-un spațiu care nu este doar o instituție de învățământ, ci un adevărat sanctuar al spiritului: Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi”. Aici, între zidurile unei clădiri de Patrimoniu, se păstrează ecoul generațiilor trecute, unde educația nu se…
O opinie despre poemul Amintire de toamnă, de George Ciprian Bălan, Constanța. Toamna, cu ale sale culori domoale și lumini blânde, în versurile lui George Ciprian Bălan, nu este doar de un decor, ci un personaj tainic care veghează asupra destinului. Poezia Amintiri de toamnă…
Poetul Romulus Ungureanu se află adesea în conflict cu lumea din jur, cu propriile gânduri și cu tăcerea care, paradoxal, devine tot mai zgomotoasă. În versurile poemului de astăzi „Vă rog, tăcere!”, publicat în Rev. Luceafărul, se conturează o stare lirică profundă, marcată de durere,…
Dacă e toamnă, urmăresc cum e reflectat acest anotimp în lirica botoșăneană. Dar, descopăr că puțini poeți de-a noștri sunt sensibilizați de peisajul autumnal. Îi surprind doar pe Teodor Epure (Început de toamnă; https://luceafarul.net/teodor-epure-despre-toamna-si-trecerea-timpului), Gabriel Balașa (Tăcere de toamnă; https://www.facebook.com/gabriel.balasa.98), Dumitru Petraș (E sloi în…
George Ciprian Bălan, constănțean cu rădăcini botoșănene, a debutat literar în Revista de cultură și educație ,,Luceafărul” cu aproape 14 ani în urmă, timp în care am constat că își așează locul printre poeții care nu se dezic de obârșia românească și se angajează să…
Poemul FEREȘTE-NE, DOAMNE, publicat recent de Teodor Epure, reprezintă nevoia de a fi mereu într-o rugăciune profundă și sinceră către Divinitate, când, de mult am constata acest lucru, eul liric își pune întreaga nădejde în Dumnezeu. Este un demers pentru înțelepciune, dreptate, demnitate și liniște…