Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Teodor Epure

HĂRŢILE CERULUI

Cu ochii mângâiaţi de ierburile verzi Care tremură pe dealuri,prin păduri şi livezi, Într-un scrin învechit am descoperit, Amintiri duioase de nemaipomenit. Am dorit ca uitarea să nu ia amploare Şi să nu uiţi totul cu nepăsare, Aş fi vrut să fii o floare de cicoare Să fii mereu iubită ca orice floare., Când glasu-ţi curgea ca un izvor cristalin Îţi sorbeam mireasma cuvântului...

PLOAIA DIN IULIE

Pe cer norii negri se târau şi se buluceau, Într-o masă cenuşie se amestecau, În lacuri şi iazuri sub formă de ploaie cădeau, Văile goale adesea le învăluiau. Plouă mărunt şi fără contenire, Plouă fără duh, cu infinită răbdare ...

TIMPUL S-A ASCUNS

În iarba fragedă şi în lumină scăldat Mestecam gândurile-n tăcere uşurat, Valurile-ncinse de arşiţă se revărsau, Albinele-n cupele de polen se scufundau. Timpul s-a ascuns-n galaxiile părăsite, Bucuriile-mi curgeau in ritmuri stabilite Şi-un iz înţepător al iubirii am simţit, Sufletul meu parcă de inima ta s-a lipit. În ochii tăi vedeam o lucire fugară, O scânteie de-o clipă...

ÎN VALURILE ALBASTRE

Mi-am propus să trec cu gândurile într-un plan secund Să plutesc ca o crenguţă,ca un plop din când în când, În valurile lagunei albastre Să străbat acel loc cu miraj de linişte. Pluteam încet,privind îngândurat,de teamă,la cer, Apa a devenit albastră ca el, Răcoroasă şi înviorătoare, Frunzele-mi tremurau ca nişte aripioare. Stropii de soare căzuţi pe ele scânteiau, Răsunau...

AM RĂMAS ÎN SAT

Îmi păstrez în suflet locul unic în lume, Locul unde-am văzut lumina zilei, Unde visul şi încrederea s-au întruchipat În atâtea frumuseţi uşor de semnalat. Sunt mândru că aparţin acestui loc minunat Unde obiceiurile s-au păstrat, Familia este reperul moral principal Iar viaţa continuă firesc, normal. Aici în iarba mereu verde de acasă, Sub salcâmul bătrân încărcat cu mireasmă, Aici...

ULTIMELE VISE

Cu ochii scăldaţi în albastrul cerului visăm şi spunem tot ce vedem în visele noastre sumbre. Sunt vise gata visate, vise neîncepute, căci prin somn aflăm ceva inaccesibil vieţii cândva. Visăm că oboseala vine din lupta fiinţei cu viaţa iar când ne opunem vieţii, ...

ANII NE STAU LIANT

Cu respiraţia mângâiată de vânturi Stăteai lângă fântâna mea cu ciuturi, Cu-o floare-n mână te jucai şi zâmbeai De vorbele mele te emoţionai. Îmbrăcai dimineţi cu chemări de noapte, Le mângâiai cu ştiutele tale şoapte, ...

SATUL COPILĂRIEI MELE

Gândul îmi umblă hoinar şi se-ntoarce neîncetat La acea lume minunată din al meu sat, Cu oameni ce torc istorie din caiere Şi-şi petrec viaţa după pravile ancestrale. E satul unde inima anilor vibrează, Peste tot razele soarelui scânteiază, ...

PENTRU IUBIRE TIMPUL ESTE INFINIT

La marginea codrului cu frunzişul tremurând Mă înalţ pe vânt şi-s mai uşor decât un fulg, Caut imensa curgerii a timpului Ce urcă grăbit spre zările amurgului. Zilele trec fără să se lase înţelese, Nu am cum şi nici nu pot să fie alese Ele nu mai ţin seama de ce-am fost odată, Un om cu-nţelepciune şi voinţă curată. Visele totdeauna mi-au adus ceva, Mi-au...

CHEMAREA PRIMĂVERII

În orice stare sufletească mă voi afla, Primăvara totdeauna o voi admira, Căci ea îmi cere un gând nou primenit În care se stăruie dorul de nemărginit. Ea se cere privită cu suflet tremurător Ca firul ierbii mereu şerpuitor, Ce se strecoară fără zgomot printre ponoare Şi se sparge în adâncuri de tăcere. Chemarea primăverii e duioasă Şi vine de pe dealuri cu-o vreme ploioasă, Ne...

MAMA ESTE PRETUTINDENI CU NOI

De la câmp, de la păduri de oriunde ar veni Mama ne aduce numai bucurii, Pentru că ne-a născut şi tot ne creşte Cu fiecare zi ce vine, ca în poveste. Harnică, cum vrea să ne vadă şi pe noi, Ne îndeamnă să fim la muncă cei dintâi, Să aducem din grădină un coş cu de toate Prin grija ei sădite şi crescute. Atunci când odihna casei e deplină, Mama închide ochii cea din urmă Şi...

LA CABANA DIN POIANĂ

Undeva, în nemărginirea zării Savuram frumuseţea unei cabane, Toropită sub povara luminii, Maronie ca frunzele pădurii. E cabana din mijlocul unei poiene Înconjurată cu pâlcuri de sânziene Şi s-a gândit să stea de vorbă cu pădurea Când vântul nu se va plimba aiurea. Cabana era nouă şi vorbea tăcând, Tăcea să-i auzi sufletul murmurând, Dar mai mult se auzea pădurea vorbind Cu...

VOM FI IARĂŞI CE-AM FOST ODATĂ

Ne place tot timpul să fim lăudaţi, Dar nu ne convine când suntem mustraţi, Dorim să ne evidenţiem virtutea, Capacitatea,într-un cuvânt valoarea. Neamul nostru este profund indignat Când imaginea sa nu s-a promovat, Când sunt arătate cu degetul trădarea, Patima,venalitatea,dezbinarea. Aici „pe-o gură de rai” am vieţuit Cu toate popoarele pace am dorit, La bunul altuia niciodată...

LUMEA COPILĂRIEI MELE

E lumea aceea mare, închipuită, Cu ţinuturi fabuloase de cleştare, Cu universuri ce se cer desluşite De mintea unui copil abia îmbobocită. E acea lume cu o aşezare tipică O lume demnă şi totdeauna vrednică, Unde copil,mirabilă...

AI RĂMAS O UMBRĂ

Peste întregul orizont soarele vălurea Şi deodată într-o pânză de foc se transforma, De pe crengi picăturile de linişte cădeau, Gândurile tot mai plăcut îmi tulburau. Te aşteptam cu lumina cuvintelor undeva, Acolo unde liniştea cu aer se umfla, ...

IUBESC CUVINTELE

Iubesc cuvintele potrivite, Cuvintele corect ticluite, Cuvintele inteligent meşteşugite, Cu sârg şi îndârjire cioplite. Cred în cuvintele care inspiră, În cuvintele care ne vindecă, În cuvintele spuse...

FLORI DE MĂR VISAM

Când colindele cu oamenii se-nţelegeau Şi de nimic niciodată nu se văitau, Obişnuiam să-mi petrec nopţile de Crăciun În căsuţa mea părintească de lângă drum. Erau mereu sprintene şi doritoare De oameni,de copii şi de fecioare, ...

Ferdinand, rege încoronat la Alba Iulia

În biserica sfântă ‘mpodobită, După rugăciunea-ncoronării rostită Ferdinand a devenit domn stăpânitor Asupra întregului popor. Cu-n ceremonial religios săvârşit Coroanele şi mantiile s-au sfinţit, Apostolul şi Evanghelia s-au citit, Imnul de slavă peste tot s-a auzit. Coroana singur şi-a pus pe cap, Marele proiect al Unirii s-a sigilat, Dinastia cu destinul s-au unit, Armata...

VIAŢA ESTE O UMBRĂ

Viaţa este o umbră nedesluşită Ce se aprinde pe câmpia dezgolită, Acolo unde soarele e la asfinţit Iar luna o mângâie c-o mână liniştit. Viaţa nu e roz, e dificilă uneori, Plină de nedreptate şi provocări, Te simţ doborât, obosit şi mâhnit Într-o lume atât de greu de urnit. Dacă provocările vor apărea Vom găsi resurse pentru a le îndrepta, Doar puţină înţelepciune să...

TOAMNA, MIRACOL CU PARFUM DE STRUGURI COPŢI

Umbra toamnei peste tot se risipeşte, Aerul proaspăt,rece nu mă clinteşte, Soarele urcă leneş prin pânza norilor, Păsările se pierd în pâcla orizonturilor. E anotimpul cu ochii lui galbeni şi mari Ce respiră-ntotdeauna numai culori, Împrăştie-n văzduhul străveziu arome, Croncănitul cocorilor peste tot se aşterne. Îi simt respiraţia-n frunzişul copacilor, În leagănul cerului...

TIMPUL SE SCURGE NĂPĂDIT

Timpul se infige tot mai tare În pământ, în oceane şi în mare, Din fuga lui nimeni nu-l poate opri Decât soarele când se va odihni. Se aruncă-n valuri spumoase vâslind Făptura şi cuvântul îndreptând,, Porneşte adeseori cu avânt Pe drumuri necunoscute bâjbâind. Uneori stă la fereastra dinspre soare Şi aşteaptă un pic de răcoare, Limbile ceasului le întoarce Deşi e privit la...

SUNT ACASĂ

Privesc la geamul odăii unde-am crescut odată Şi caut lumina ochilor mei de altădată, Văd vârstele mele dragi de demult trecând Prin curtea mea mereu vesele alergând. Vârsta mea de acum stă îngândurată Că se vorbeşte puţin de timpul de altădată, Adică despre nevoia întoarcerii acasă Unde sunt mormintele celor care mi-au dat viaţă. Acolo e văzduhul casei părinteşti, Acolo...

TIMPUL FUGE

Timpul cu umbre-mbrăcat trece-n tăcere, Nicio vrăjmăşie nimic nu-i va cere, Zilele trec cu mare rapiditate Scormonind mereu în clipele deşarte. Timpul ca o apă curgătoare fuge, Şi cu el toate necazurile duce, Am încercat să dau părul de pe frunte pe spate Şi am văzut că am chelit într-o noapte. Lumina şi lacrimile din ochi m-au îmbătrânit Şi o să-mi fie neînchipuit de...

MIROS DE PÂINE CALDĂ

Mirosul de pâine oriunde se afla, Adesea intregul sat se împrospăta Şi atât de repede se răspândea, Niciun alt miros la-ntrecere nu se lua. Când pâinea era făcută din grâul cel nou Glasul lui avea cel mai răzbătător ecou, Prăpăd pe uliţele satului făcea, Viaţa niciodată nu se învechea. Pe la fiecare poartă se oprea Şi cu drag pe bătrâni afară îi poftea, Numele fiecăruia...

SURÂSUL TĂU

Dormeam cândva în ierburile tăvălite De somnul căprioarelor adormite, Râuri de secară-n faţa mea se revărsau, Zările ca o cortină de vrăbii se scuturau. Prin ochi îmi trecea o răcoare subţire, Sufletul mi se afunda în tăcere, Doream să zbor cu aripile vântului spre soare Să culeg polen din fiecare floare. Privirea ta calmă, blândă şi senină, Cu un zâmbet proaspăt spre mine...

UMBRELE TIMPULUI

Stau între gutuii mei plini de roade, Lângă un nuc ce-şi scaldă frunzele în ape, Secundele curg continuu fără oprelişti Vântul aleargă pe câmpuri fără izbelişte. Văzduhul din depărtare se aude plângând, Umbrele timpului se aruncă-n valuri gemând, ...

CLIPA NU-I VIS

Încerc să mă retrag în livada anilor Unde clipa nu-i vis,e gândul visului, Vreau s-o ascund în umbra cuvintelor Veşnic împletite cu lumina soarelui. Copleşit zilnic de lumina spontană Îmi port fericirea ca pe-o năframă, O port în inimă şi n-o pierd niciodată, Răscolindu-mi amintiri de altădată. În mireasma limbii române scăldat Vise şi gânduri la poarta inimii îmi bat, Şi-ntr-o...

FÂNTÂNA CU APĂ DIN SOARE

Când stelele se vedeau noaptea pe câmp Grâul pe cer primăvara înverzând, Bătrânii aduceau apă cu Carul Mare Apă rece din fântâna ruptă din soare. Era fântâna cu cea mai limpede apă Loc de vorbă bună şi înţeleaptă, Acolo la o găleată cu apă vie Se luau hotărâri pentru vecie. Era fântâna cu aripi de îngeri-n izvoare Ce răspândea din adânc unde de răcoare, Aducând vindecare,...

VĂZDUHUL TREMURA

Când cerul încărunţit greu respira, Văzduhul străveziu, fantastic de adânc, tremura, Privighetoarea-n slăvile cerului se ridica, Căutam clipa care să-mi încălzească inima. Flăcările gândurilor pân-la stele se-nălţau, Cu aripile lor universu-nfăşurau, ...

LUMINA SE TRANSFORMĂ ÎN UNDE

Stau în faţa unui răsărit de soare De o frumuseţe tulburătoare Şi culeg lumină de pe cerul satului Ce se-ntinde pân-la marginea pământului. Încet lumina se apropie de mine, Mă îmbracă şi mă arată ca o stea, Cu mintea concentrată vedeam în ea, Toată făptura,toate cele ce sunt în ea. Sub poverile lunii mereu strălucind Aripile luminii s-auzeau fâlfâind, Cu emoţie o simţeam...

SATUL, VATRĂ DE ÎNŢELEPCIUNE

În valuri de linişte mereu apăsătoare Bătrâna casă bătrânească în minte-mi apare, Aerul blând al copilăriei mă-ncântă, O umbră nostalgică sufletu-mi frământă Satul pare coborâtor de-a dreptul din mit, Văzduhul se aseamănă cu plumbul topit, Oricine-ncearcă să-i dezlege originea, Uită clipele de linişte şi ora de cafea. E satul cu rădăcini adânc înfipte În pământul...

OCHII TĂI, FERESTRE VRĂJITE

Alerg prin lanurile foşnitoare de grâu Ce se zbuciumă ca apele unui râu, Aerul galben, ameţitor mă inundă Chipul meu e scăldat într-o lumină blândă. Un vânt fragil dinspre munţi uşor coboară, În linişte timpul a-nceput să moară, Norii plâng şi nu vor să se potolească, Aşteaptă pe roşul soare să le zâmbească. Ciripitul păsărilor m-a fermecat, Inima ca un pepene mi s-a...

CIOCÂRLIA, PURTĂTOARE DE CUVÂNT

Pe pânza albastră nesfârşită a cerului Ciocârlia cântă frumuseţea amurgului, Soarele în văzduhul fumuriu se strecoară Şi încet într-o flacără se transformă. Ciocârlia e purtătoare de cuvânt, De sus, din înaltul cerului, o aud vorbind Nu prin vorbe ci prin cântece răspunzând: „Grâul s-a copt. Sătenii merg la seceriş cântând” Eu stau cu poza mea în faţă şi-mi...

RĂZBOIUL,TĂVĂLUG DE FOC

Peste tot se aud sirenele, În oraşe cad rachetele, S-au aprins casele, Oamenii părăsesc locuinţele. . Ştirele-s tot mai scandaloase Din nefericire periculoase, Căci provoacă multe victime În urma deciziilor agresive. . ...

AŞTEPT

Zilele coboară din tăriile văzduhului, Secundele cad-n ceas asemenea mărunţişului, Vântu-şi clăteşte aripile-n geamuri, Vulturii plutesc deasupra satului în cercuri. Aştept ca liniştea să curgă tot mai adâncă, Să văd maimuţele dansând pe-o stâncă, Cum umbra mea pe pământ se întinde Printre umbrele semenilor de pretutindeni. Aşteptând,m-a trezit o dragoste ca o bombă Din...

CONCERT ÎN LIVADA ÎNMIRESMATĂ

Când soarele se îneca pe sub deal Cântecul unei mierle a trecut pe sub geam, Şi văzând că totul este neschimbat, A deschis poarta şi în livadă a intrat. La câteva clipe cântecul cucului a urmat, Cântecul pupezei peste tot a răsunat, Codobatura se auzea strigând, Ciocănitoarea bătea toba din când în când. Privighetoarea repede de pământ s-a dezlipit, Penele şi-a scuturat-n livadă...

Fâneţele au miros de otavă

Satul meu e pământul din care m-am născut, În el o lume nouă am descoperit, Mirosul parfumat al florilor am simţit, Mângâierile părinţilor am primit. . Soarele răsare, când roua sclipeşte, Scânteiază,când troienele-s-ngheţate, Aici pomii se coc târziu la minte, Peste tot se-ntind păduri de porumb, înalte. . Aici câmpurile au flori diferite, Păsările nu contenesc să cânte, Stelele...

CE N-AŞ DA SĂ MĂ-NTORC ÎN TIMP

Trist şi albit la tâmple la viaţa mea mă gândesc Ce n-aş da să mă întorc în timp şi să-l opresc, Dar timpul nu se opreşte când unii vor Iar eu nu am putere să-l opresc din zbor. Trist ca o ciutură fără ciocârlii pe un câmp, Aud roţile Carului Mare scârţâind, Luna până în dreptul frunţii mele coboară, Sufletu-mi caută liniştea interioară. După vârsta copilăriei mereu...

ÎN CAR CU MARIN SORESCU

Marin Sorescu pe toţi ne-a păcălit, Într-un car tras de doi boi n-a reuşit, Să ajungă la oraş prima oară,, Decât în Carul Mare într-o zi de vară. Copilul de ţărani în Carul Mare Privea luna cum sta-n a ei splendoare, Stelele mărunte de la infinit, Locul unde îngerii au poposit. Prin cotloanele cerului se plimba, Depărtările orizontului savura, Privirea i-a rămas mereu înfiptă În...

LUMINA LUI IISUS

În curte fuioare de lumină a nins, Ca o apă curgătoare peste tot s-a-ntins, În dudul din poarta casei m-am cocoţat Şi am văzut lumină în întregul sat. Am luat în palmă lumina fermecată Şi-am muşcat din ea cu-o poftă delicată, Că de foame şi de sete îmi tot ţinea Şi-n câteva clipe totul se consuma. În palmă ţineam acea lumină vie Ce mi-a dăruit cea mai scumpă iubire , O...

PASĂREA DE PE ACOPERIŞUL CASEI

Când cerul plumburiu peste noaptea neagră s-a destrămat Cu ochii migdalaţi mă uitam în sus îngândurat, O pasăre uriaşă aripile şi-a scuturat, Pe acoperişul casei cu pântecul s-a aşezat. Pasărea dormea pe acoperiş nepăsătoare Iar eu îi admiram frumuseţea ei năucitoare, Desluşindu-i toate culorile curcubeului Ce le văzusem odată pe înaltul cerului. Şi-a clătit trupul...

FIRIMITURI DE DRAGOSTE

Strigătul tău de argint peste tot se auzea, Un vânticel bizantin peste sat se plimba, Ceaţa blândă pe vârful unui deal se aşeza, Timpul bătrân,singurul martor îmi era. Lumina picura printre crengile pomilor, Încet te-ai oprit la o palmă de mine, Priveai printre frunzele verzi ale merilor, Cum porumbeii ciupeau firimituri de pâine. Aşteptam cum ghioceii primăvara Să mă priveşti cu...

BERZELE SE-NTORC ÎN SAT

Simt că lumina sporeşte-n toată ţara Când văd berzele înapoindu-se primăvara, Nimeni n-are nicio îndoială că s-au înşelat Căci cuiburile locuite cândva s-au păstrat. Primele berze la Bunavestire au sosit, Pe stâlpul din faţa casei mele s-au odihnit, Numai cerul ştie câte si-au-ntrerupt zborul căzând Cu aripile frânte pe un alt pământ. Ce bine îi stă satului meu liniştit, Aşa...

Viața, avalanșă de trăiri grăbite

Viaţa-mi este adesea zgomotoasă, Obositoare şi tot mai stufoasă, Plină de frământări şi obligaţii diverse Şi-s prea grăbit, nu mai am timp să dau bineţe. Trăiesc pe fugă şi-n viteză mă pierd în zare Sperând că las în urmă ceva de valoare, Care să certifice totul ce-am înfăptuit Dar să justifice şi parcursul meu grăbit. Aceasta-mi este viaţa ! Scrâşnete de frâne, Tumult,...

MĂICUŢA MEA

MĂICUŢA MEA Mă uit prin ocheanul vremii şi zăresc perdelele, Croşetate de mama aşezate-n ferestrele Prin care lumina blândă a soarelui pătrunde Ca şi cum i-ar mângâia mâinile ei blânde. Ştia cel mai bine să facă din zi noapte Îmbrăcând casa cu feţe de masă şi prosoape, Iar cu palmele asprite de vânt,bătătorite, Alerga pe câmpuri şi strângea fânul în căpiţe. Stătea...

RĂZBOIUL DINTRE NOI

Autor: Teodor EPURE Primit pentru publicare: 5 Mart. 2022 Copyright: © 2022 Teodor Epure, © 2022 luceafarul.net © 2022 by Agata Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale. Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați. Cenuşa încă nerăcită e din nou răscolită, iar războiul a-nceput să se extindă. Atacaţi...

MULŢIMEA SE BUCURA

Sub un cer înalt şi curat de razele soarelui alintat, de umbre şi fulgere apărat, simbol al armoniei, cu sufletul în care mi s-a întrupat o floare, în formă de inimă, mă aflam pe-o colină străjuită de păduri zvelte de brazi şi înconjurat de-o mulţime de râuri, munţi şi oameni-codri Acolo,rosteam cuvinte profunde, cuvinte meşteşugite, cuvinte sudate, cuvinte de Bucovina,de Moldova de...

ÎN FEREASTRĂ-L AŞEZAM

Fiecare loc îşi are cerul său Şi-un om care-l îngrijeşte mereu, La noi în sat omul acesta sunt eu Şi-mi place să privesc sus la Dumnezeu. Atunci când soarele se afuma Ca sticla de lampă din casa mea, Cu un burete lună îl făceam, Şi-n fereastră din nou îl aşezam. Păsările sleite de zbor pe cer le aşezam, Sub aripile lor un pod de lumină zideam, Să poată zbura mai departe, Tot...

ALEARGĂ SPERIATE

E o dimineaţă ca o gutuie galbenă, Vântul cu roua pe buze se clatină, Zilele trec,gândurile mă-nfioară Şi pătrund în inimă ca o povară. Cufundat uneori într-o linişte adâncă Îmi privesc chipul obosit în oglindă, Observ că din păr a început să ningă Iar anii negri,zgomotoşi mă inundă. Ştiu limita subţire dintre viaţă şi moarte Dintre trandafirul din grădină şi o carte, Dintre...

”DESPRE SENSUL VIEȚII” – VORBE DE CREDINȚĂ, DE ÎNȚELEPCIUNE DUHOVNICEASCĂ ȘI DRAGOSTE DE OAMENI

Primit pentru publicare: 5 Febr. 2022 Autor: Teodor EPURE, redactor la Revista Luceafărul Editor: Ion Istrate © Teodor Epure, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net) Motto : ”Zgomotul de fond al lumii ne-a făcut să credem că libertatea noastră e-n altă parte ! Libertatea noastră se află în noi, nu trebuie să o căutăm mai departe, ea e-n adâncul nostru, în inimă.” Părintele...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Articole scrise de Teodor Epure