Teodor EPURE MĂ TOT ÎNTREB Încă nu e prea târziu Și nici cu totul deplasat Să spun câte știu Câte în viață s-au întâmplat. Mă tot întreb: De ce trăim Într-o tensiune Și într-o continuă aversiune? De ce se caută…
AICI... Aici strămoșii atât de-aproape-mi sunt, Aici pe acest pământ drag și sfânt, O țară minunată am făurit Iubită cum nu e alta pe pământ. Aici,unde Eminescu s-a născut, Aici brazii s-au legănat și-au crescut În lumina stelelor și-a soarelui Sub privirea veșnic-a Luceafărului. Aici…
Teodor EPURE MAI SIMT ÎNCĂ Mai simt încă un răsărit de soare Când pământul plânge și nu-l doare Mai simt încă dorul, plânsul, Bucuriile și râsul. Mai am puterea încă să gândesc Și pe tine dragă să te iubesc Un soare…
Teodor EPURE CRIZANTEMA, FLOAREA TOAMNEI Acum, când brazda din câmp este întoarsă Copacii revin la pura lor esență Când câmpia își trăiește agonia Cât de mult ne încălzește crizantema! Crizantema, floare-amurgului de toamnă E un omagiu dus de elevi la școală…
Teodor EPURE SUNTEM UN POPOR DE MILENII Prin bătălii câștigate cu trudă Prin jertfă și prin durere adâncă Bucuria, lacrima s-au amestecat Și-un stat centralizat s-a consolidat. Burebista știa când să năvălească Stabilea timpul când să se retragă Și cu foarte mult…
Teodor EPURE BUSUIOCUL Busuiocul, floare sacră S-a născut dintr-o lacrimă A unui flăcău fără noroc Ce purta numele Busuioc. Busuioc maroniu în lumină Crescut cu grijă în grădină Pus în baia noului născut În cununa de miri ești nelipsit. Floare cu…
Teodor EPURE LIMBA MATERNĂ E limba ce-o vorbesc cu drag, De când am pășit primul prag, E limba mea minunată De la mama cu drag păstrată. Limba ce mă ajută-n toate De la leagăn până la moarte. E limbă latină, plină De tandrețe…
DOAR SĂ SPUNEM De ce de mii de ani râul volburos dintre stânci străbate vijelios cu vârtejuri adânci în cale a găsit ceva deosebit? Doar să spunem ce ne doare și simțim fiecare. Timpul urcă ca o nălucă iar nepăsarea care nu e simțită ne…
Teodor EPURE SĂ ȘTII Să știi, mi-e dor de casa părintească, Viața mi-e mai grea, limba arsă, Acolo vreau să mă-ntorc totdeauna Când începe să răsară luna. Să știi, aerul proaspăt sub picioare Mirosul holdelor aromitoare Se strecoară încet, încet în vis Când…
AH, CÂT ne cere timpul să cunoaștem din rădăcini plânsul, să ne întoarcem la adevărul țărânei să locuim la marginea pădurii când primăvara ninge cu flori și albine. AH,CÂT ne cere timpul să păstrăm pământul stropit cu sânge pentru care inima-mi plânge, pământul cu flori…
DE DRAGOSTE Cu sânge tânăr în ale mele artere Am încercat să câștig a ta iubire Și-am aruncat de pe umeri visul durerii Ce pâlpâia-n melancolia amintirii. Te -am căutat adesea printre ienupuri Să ne sorbim roua încet de pe trupuri Să ne iubim între…
AM SĂDIT UN POM Am sădit în grădină un pom fructifer, Cu bolta înaltă de ram până la cer Am crescut alături de el neîncetat Până când idealurile s-au detașat. Când pomul sădit era mai viguros, Iar trunchiul său a devenit mai umbros Am prins…
ÎNCĂ ÎMI PASĂ că a început să ningă toamna și nu se știe când începe iarna. ÎNCĂ ÎMI PASĂ Tinerii vor educație aleasă și pleacă peste hotare să se instruiască și nu se mai întorc acasă. ÎNCĂ ÎMI PASĂ zilnic la noi apar meserii noi.…
CREDEAM Credeam că sentimentele-s la fel Cum seamănă stelele de pe cer Când le privesc de departe Mă simt ca într-un leagăn de ape. Credeam că nu-i ușor să -mi amintesc Cum berzele pe catarg poposesc Când sub cerul senin călătoreau Și valuri întregi înfruntau.…
Primit pentru publicare: 27 oct.2015 Sursa primară: www.vorniceneanul.ro Autor: Prof. Teodor EPURE Sprijin logistic: prof. Constantin VOLARI, secretar redactie rev. Vorniceneanul Publicat: 27 oct.2015 GHEORGHE CUCIUREANU – PROFESOR ȘI PREOT MISIONAR Moto : Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; În ea ne-am născut și…
MĂ AUZI, SATULE-MUMĂ? Tot te strig și te caut satule -mumă Tărâm de dor, de baladă și de doină, Sat plin de viață și fără de moarte Cu oameni simpli și cu multă carte. Ești floare de vis legănată în pridvor, Ești pasăre măiastră, floare…
MĂRTURISIRE Când deschid ochii, E azi... E o duminică în floare când albina zboară din floare în floare cu aripile albe de ninsoare. Într-o clipă de vis cu glas de vânt simt iubirea cuvânt sfânt ce coboară pe pământ că lumea trăiește și se înveselește…
VISEZ MEREU De la o vreme visele și amintirile încearcă să mă cheme Visez. că am plecat în lume să învăț de la străbuni cum să mă comport cu oamenii buni. În nopțile înnegrite visez că alerg pe pajiști înflorite și păsările-mi cântă iar pe…
TE AȘTEPT Sub mireasma caldă-a codrului de tei Cu drag să-ți pun mireasma sub călcâi Să stai de-a pururea în pădure Și să culegi afine și mure. TE AȘTEPT În grădina cu flori ce înfloresc, Cu lumină lină să te proslăvesc Să-ți înviu surâsul tău…
CIORCHINI DE STRUGURI Toamna coboară încet de pe dealuri Păsările pleacă stoluri,stoluri Soarele se sparge în mii de bucăți Și plutesc în văzduh, în diverse părți. Strugurii cărnoși se coc la noi-n vie, Boabe de cristal,de toamnă argintie Aroma din ei nu mai contenește…
IUBESC OAMENII Iubesc oamenii care se nasc și care mor dar nu renunță la credința lor. Iubesc oamenii care se nasc și care mor dar nu-și abandonează crezul înțelepciunii lor. Iubesc oamenii care se nasc și care trăiesc pentru că ei sunt adevărul despre pământ.…
Teodor EPURE MI-E SETE MI-E SETE Mi-e sete de-o fărâmă de libertate Un dor de milenii,din antichitate Un dor trecut,prezent și viitor Un dor al întregului popor MI-E SETE. De dealurile cu vii și livezi De pământul în care s-au îngropat voievozi. De doinele cântate…
Sursa primară:http://vorniceneanul.ro/petru-istrate-dascalul-care-a-iubit-scoala-cu-toata-fiinta-sa Autor: Teodor EPURE Publicat integral: 08 aug.2015 PETRU ISTRATE – DASCĂLUL CARE A IUBIT ȘCOALA CU TOATĂ FIINȚA SA Motto : ”Mijlocul cel mai bun de a-i moraliza pe oameni este de a le mări respectul față de ei înșiși”. Spiru…
CURCUBEU DE PACE Pacea e mângâierea razei de soare De când mă știu am cântat-o cu ardoare Mă îmbie la candoare, reverie Și cu toții să trăim în armonie. I-am ieșit cu porumbei albi în cale Cu ramuri de măslin mirositoare, Cu pâinea caldă și…
CHIAR ȘI ATUNCI Chiar și atunci când freamătul codrului era un cântec trist sub vânt Și se scurgeau râuri adânci de lacrimi pe pământ v-am lăsat un locșor pentru un salut omenesc bună ziua Chiar și atunci când a venit iarna în crâng și eram…
Primit pentru publicare: 24 iun.2015 Autor: Teodor EPURE, redactor șef rev.Vorniceneanul Publicat: 28 iun.2015 OMUL TRUDEI ȘI AL RĂBDĂRII Născut și crescut din suferință și durere Bolnav de patima muncii în devenire, Privește pământul cu-năbușita iubire, Iar mâna-i tremură pe uneltele fragile. Veșnic a stat…
DIN TINE SOARELE SĂ RĂSARĂ Într-o zi, Din tine soarele să răsară Pe pământul din întreaga țară Ce miroase a pâine proaspătă de secară. Ierburile și plantele pământului, Să le simți în bătaia vântului, Să simți cum tremură aerul tare Precum duhul adâncului în izvoare,…
Teodor EPURE ACESTA SUNT EU Sunt mai presus de spini și de veacuri răscruce Sunt oglindă veche, nu minte, dar străluce, Sunt mai presus de norii mereu învolburați De furtunile oarbe și de orice pirați. De mic am ales copacii-n care m-am urcat…
ȘTEFAN VODĂ, VATRĂ DE SUFLET Pe câmpul de la Direptate câmp sucevean, Ca răsărit din cel mai pur vis eminescian, Primi coroana Moldovei un brav moldovean, Pe care a purtat-o patruzeci și șapte ani. Ștefan Vodă, vatră de suflet a devenit, Pe plaiul matern…
COSAȘII Se aude plânsul ierbii pe câmpul înverzit, Când natura respiră ca un copil rătăcit, Vântul ce nu-și potolește limba ascuțită Calcă vijelios pe câmpia adormită. În văzduhul respirat,s-au adunat, Și-un continent de plante au retezat, Plante ce cresc pe obrazul ploii-n câmp, Printre razele…
FÂNTÂNA, SUFLETUL MEU Acolo-n grădină între palme calde, Într-o dimineață cu lumini palide, Când trupul pământului stătea nemișcat, Fântânarul fericit s-apucase de săpat. Cu chipul său vesel săpa ziua, noaptea, Și în pământ când s-afunda ca un viteaz lucra, Cu delicatețe-nvârtea hârlețul și sapa, Ca…
ȘTEFAN LUCHIAN, PICTORUL CULORILOR Cu o viață simplă, tăcută și ordonată, Arta sa țăranului român e închinată, Și cu prețuita sa iubire de natură, Cromatica-i înviorează orice pictură. Martir al frumuseții și-mplicit al binelui, Tipul iluminatului și al vizionarului, A descifrat armonia formelor și a…
PÂINEA, ROD AL CÂMPIEI Mă opresc cu sufletul în mijlocul câmpului, Deslușesc râvna omului și lumina soarelui, În cântecul duios,auriu al ciocârliei, Care înveselește lanurile câmpiei. Lanul de grâu e atât de perfect și strălucitor, Lanul de porumb e ca un scut de vis ocrotitor,…
AȘ VREA Aș vrea să am o cheie favorită, S-o folosesc la vreme potrivită, Să deschid bolta cerului cu stele, Ca să-mi împodobesc părul cu ele. Aș vrea să mă- mbăt cu mirosul pâinii, Care l-au furat din vie lăstunii, Să aud privighetoarea în văzduh…
MESERIA LOR E PACEA Știu starea celui care-și strânge viața, Într-un sac de merinde dimineața, A celui ce renunță la gândurile sale, Într-o stare de emoții și de încleștare. Sacrificiu suprem,se cheamă această stare. Intrând într-o comuniune copleșitoare A unui singur țel:Țara-i mai presus de…
ACASĂ E STATORNICIA, NEMURIREA E o casă cu ferestre luminate, Desemnul pe zid al umbrei adorate, E podeaua de lut și de lemn înflorit, Ce n-o îngroapă nicicând timpul stabilit. E casa cu acoperiș șindriluit, Cu horn pe care iese fum cald, hrănit, Cu miresmele…
OMAGIU FEMEII Iubesc cuvinte calde în cămașa răsuflării, Când soarele vestește sosirea primăverii, Cuvinte devotate, să sune rotund, sănătos, În atmosfera limpede pentru sexul frumos. În aer miroase a iarbă și-a mugure crud, E o febrilitate a muncii și mult tumult, E ziua când…
BUCURIA SEMINȚEI E iarnă. Satul stă sub arcada de zăpadă, Copiii sunt fericiți că reușesc s-o vadă, Crivățul vântură păsările cerului, Grâu-nfrățit e ascuns-n taina pământului. Ninge molcom, sub zăpezi grâul încă visează, Când pământul sfânt în adâncuri îl germinează, Din nou se adaugă un…
LA SEMĂNAT Când rândunelele reveneau la matcă, Și natura scotea pui, că era cloșcă, Bunicul adulmeca răcoarea nerăbdător, Auzi deodată-n glas poruncitor: Mergi și seamănă, e timpul de semănat, Câmpul ca o pâine trebuie frământat, În vânturi grase va încolți sămânța, Cerul voalat îți va…
MĂRȚIȘORUL Acest fir crud de iarbă împletit, Picătură de rouă și argint, Picurată-n locul fulgului de nea, Fetele pe straie îl vor așeza. Firul alb și roșu rar împletit, Iute ca argintul prin foc ticluit, E albul imaculat al crinului, E simbol al luminii soarelui.…
PLOPUL Cât de tânăr era plopul alb de sub stele, Crescut pe cărările copilăriei mele, Pe care astăzi am revenit s-o vizitez, Când foșnetul său se aude printre livezi. E arborele cu ramuri cele mai fragile, Dispuse rar pe un trunchi ce are lemnul moale,…
ȚĂRANII Copil, vorbeam cu soarele în fiecare clipă, Despre cei care luau în palmă țărâna încă, Mângâindu-și fața cu ea și-n șoaptă murmurând: Nu avem lacrimi să udăm acest însetat pământ. Aproapele lor era țărmul pe care s-au născut, Singuri, au văzut cum mugurii din…
ALBASTRU DE VORONEȚ Stau pe o culme și scrutez peste văi, Carpații în ale soarelui văpăi, Cu bărbați uitați la chip și la nume, C-o faimă de-o profundă limpezime. Cănd oastea-n bătălie fu nimicită, Ștefan auzi o voce răgușită, A unui bătrân retras în sihăstrie,…
DIN LUMEA ZĂPEZILOR Zăpezile au găsit spărtură în cer, Au-nvelit urme-nsigurate cu ger, Erau izvoare ce nu se mai stingeau, Zăgazurile norilor le surpau. Ne măsurau coapsele, brâul, umerii Cădeau de dincolo de închipuire,, Sub povara lor trosneau căpriorii, Erau ca valuri ce se izbeau-n…
LA PESCUIT Mă aflasem pe malul unui iaz de baștină, Rațele bălteau pe oglinda de platină, Canicula vălurea plantele amețitor, Peștii erau zăpăciți de-un soare necruțător. Departe spre apus, firul unui nor alb, întins Ca un voal de mireasă, dantela cerul deschis, Soarele l-a sfârtecat…
TIMPUL Timpul a devenit pentru mine-un ochean, În care privesc ca într-un măreț ocean, Proprii mei ani,pașii și gândurile, Ce s-au risipit-n toate timpurile. El trece prea repede,nu-mi mai ajunge, Totul se calculează în secunde, Inefabilul său devine dureros, Când îl consider atât de prețios.…
MELANCOLIE Ascuns ades într-un loc crepuscular, Inventez nenumărate istorisiri, Gânduri mărețe într-un ocean stelar, Și-s chinuit de tainice presimțiri . Dar, cu efortul minții și al faptei, Tot visez munți, păduri,mări și oceane, Mă simt un mare trăitor al soartei, Și cuget cu tâmplele în…
FLUTURELE DE SEARĂ Un fluture cu aripile plușate, Mi s-a așezat într-o seară pe spate, N-am fost în stare să-i desprind picioarele, Ce se instalaseră în haina moale. Era obosit și îmbătat de polen, Iar aripile lui subțiri vibrau la fel, Ca florile albe ce…
VISÂND M-au găsit pe malul mării într-o scoică, Când mă-nvelisem cu gânduri curate încă, Nu știau de unde vin,și cât timp am dormit, Și dacă perlă prețioasă am devenit. Ca să simtă gust de sare,s-au repezit, Și printr-o lovitură, scoica au desfăcut, M-au rostogolit…
TABLOU DE IARNĂ Privesc atent de la fereastra unei cabane, O căsuță înconjurată de ninsoare, Când luna ca o gutuie atinsă de ger, Pâlpâie prin copacii ce se-nalță spre cer. Fumul se ridică miraculos către cer, Printre gărdulețul tandru ca un colier, Fumegă-n tăcere marțială…