E doar o pasăre care vrea să comunice omenește Tot pământul e oglindit în dosul cerului. Un fel de cal troian în curtea nevăzută A Lunii. Știința caută zboruri, mână în mână cu toate religiile. Ne amăgim cu Infinitul secundei. Ascult ploaia,…
ce face un IP-ist ce-ar putea să facă numai să nu tacă fiindcă e centrat pe axă pe o dreaptă fixarea nu e creație e obsesie el e pe dreapta din puncte de suspensie când mentalul infantil e blocat aipistul pe curbă se poticnește…
Cristina Maxim Bîgu mi-apleacă creștetul pe ape natura verde, mirositoare. mă ceartă broaștele și poate mi-adună clipele irositoare; preavorbitoare ape trecătoare ca timpul vechi cu repetatele întoarceri și slobozite sunete cuceritoare în obositele timpane din prefaceri... e o natură pură trupul…
Teodor EPURE . SOARELE LA AMIEZI E o zi ce sparge Ferestrele cu soare, Un soare tăios Şi tare pretenţios, Un soare ale cărui raze Uneori Se tăvălesc printre flori Un soare cu viclene văpăi Ce aprinde munţi şi văi, Un soare…
Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ EREZIA EVANESCENTĂ A APOCALIPSEI Omul erecţie originară a cuvântului Iată-l tăcând în toate limbile pământului Un Turn Babel invers pare astăzi viaţa Adami şi Eve multiplicate pe bandă rulantă execută mecanic dansul morţii Statui de paie…
Al. Fl. ȚENE Caracatiţa timpului Caracatiţa înghiţise timpul, ochii mării se bulbucase, beţiv ce-şi bea propria urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculţ după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului…
umbra versului m-ai împletit în versuri umbră fără minte! te cert fără cuvinte și-acum nu te ascult! m-ai împletit în versuri, mă cânți pe note sumbre iar eu te-adun în carte: făptură fără umbre. m-ai împletit și-n tine să nu mai pot irupe prin…
Amprentele lui Dumitru PETRAȘ Oglinda iubirii Și lacrima iubirii s-a făcut cuțit Lumina se înclină odată cu mine, Inul din cămașă e putred și prăfuit, Eu încă rămân problema timpului de mâine Scoțând izvoare din fântâni ca zestre de la daci.…
Al.Florin ȚENE Abatere de la firesc Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Şi o rimă rebelă ieşită din lege Se-aşează rubin pe coroana unui rege; Iese icoana din cerul unei rostiri- Fraza…
SEARA PE MARE Seara coboară încet ca o orhidee Purtată adesea în gură de-un şarpe O luntre pluteşte uşor în depărtare, Pe ţărm se-ntinde o adâncă tăcere. Blestemele umblă desculţ prin mărăcini, Magii umblă cu daruri prin trupul de minciuni, Un artist sculptează cu…
cerșire întind spre tine-acuma aripa cerșetoare... tu îmi trimite luna în noaptea-nșelătoare. cerșesc momentul mare fără refuzul tău să pot primi un cer pe care îl am demult în pieptul meu. întind spre tine mâna și-ți cer -napoi trecutul. mi-l dai frivol acum și-mi…
Marin IFRIM Diva Cărturarului Am avut a pisică. O Divă de cărturar. Tărcată. Stăpână peste o casă Veche, cu istorie umană de muzeul al ființei. Stăpână miloasă Peste șoareci, prefera să mânânce sentimentele mele. Ca toate Pisicile, se visa zburând printre nori, în căutare…
Cornelia Păun Heinzel : “Universitate – Corpul Y” Partea a III-a - Citeai, mult nu-i așa? întrebă Răzvan. - Da. Până să merg la școală, citisem aproape toate cărțile din casă, care erau foarte, foarte multe, având ca autori aproape toți clasicii literaturii universale.…
mă fură ochiul tău cuminte. mi-e înger mâna ta domoală și simt cum crescîn umbra ta fierbinte. mă prind în aer fără tine tu, om obscur, rămâi în minte, te chem în palma mea fierbinte rămâi aici, e lumea ta! e mare universul meu minuscul…
Poem de Al. Florin ŢENE A doua moarte a lui Zeus Zeus în speranţa nemuriri Cât a existat la Pontul Euxin Şi-a modelat din lut şi piatră Statuia lui la care să se-nchine Oamenii din fiecare vatră. Apoi de teama îndumnezeirii a…
Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ EREZIA PROGRESULUI Agricultura a ajuns în fine la sapă de lemn iar industria la fier vechi Ba avem ba nu avem ţară de vân zare Aşa că mai bine ne vindem zilnic unul pe altul sau pe…
Cristina MAXIM BÎGU . . . . scot cartea de sub pernă, sărut lumina lunii. apoi trimit semnale spre noaptea rece-a lunii. îmi e amic necunoscutul cules de printre stele ce-mi luminau trecutul. iar azi șoptesc cu ele... aleg din coșul plin cu fructe…
Cristina MAXIM BÎGU tu ți-ai hrănit poemul cu fructele de mare și mi-ai trimis blestemul lumesc urât pe care îl ține doar totemul. m-am ademenit cu tine, m-am ademenit cu timpul sever ce m-a făcut pe mine versului nerimat de la sfârșitul caietului cu…
Angela BURTEA EU, TU - NOI Nici n-am ajuns bine acasă că am și dat năvală-n livada dulce din spatele casei, măsurând-o cu ochii și pașii în lung și-n lat, mutându-mă de la cireși la vișini, sărind pârleazul să ajung…
se plimbă versurile-n cărți, dansează fără ritm în galerie și se prefac că nimeni nu le știe. se împletesc și se învârt în dans pe raftul meu din camera pustie doar pașii lor pot însufleți fără suspans fereastra!
OM SAU FIARĂ ?!... Ştiu de la zoologie,(Nu de la carmangerie)Fiara - animal bolnavNeadaptat, sau mai slabCu precădere vâneazăFauna o protejează. Ştiu de la carmangerie(Nu de la zoologie)Omul, vrea, doar sănătosSă consume - fără osCarne tânără, aleasă,Mereu să aibă pe masă. Deşi fiara n-are minte,Mi…
Cristina MAXIM BÎGU Mi-e dor de rima orașului vechi mi-e dor să cânte iar vioara prin versul nou cu veche rimă, să geamă sunete-n surdină cum păsările-n curte vara. mi-e dor să cânte iarăși apa sub poduri rupte de furtună și să-mpletească o…
Cristina MAXIM BÎGU mi-e liniștea o șină de tramvai mi-e liniștea în mine o șină de tramvai; falsez într-o chemare de munte-ncremenită, tu cucerești fantome sub soarele acvestru, apoi te ascunzi în dune de aspirații. încătușezi speranțe în rădăcini de albe culori din…
Teodor EPURE . . . . . . . ZI DE VARĂ E o zi liniştită şi netedă Ca un os de căprioară splendidă, Cerul albastrul de Voroneţ a-mprumutat, Pomii cu verde de Suceviţa s-au îmbrăcat. Aerul peste tot e înmiresmat, Dealul cu numeroase flori…
Mihai HORGA RONDELUL TEIULUI Teiul sfânt și parfumat Sfântul, parfumatul teiUmple parcuri și aleiMă îndeamnă la visat Eminescu-a onorat Iașiul cu celebrul tei Teiul sfânt și parfumatSfântul, parfumatul tei Aurit de flori de teiÎn Copou am admiratDe patru lei apăratCa simbol al dragostei Teiul sfânt…
Amprentele lui Dumitru PETRAȘ Din întâmplare Din întâmplare, m-am întâlnit cu mine pe stradă. Bătea un vânt cu ploaie subțire de vară, Pașii mei mergeau ca niște câini hăituiți, Numai glasul apei îl auzeam cum mă lovește încet. Am văzut…
Marin IFRIM Îi văd suferind în fața bancomatelor În 1991, odată, cu legea pământului țării, au ieșit securiștii din iarba Cimitirelor aeriene și au ocupat până și mlaștinile. Au bombardat Pământul cu titluri de proprietate, ca și cum ei…
Mihai HORGA EMINESCU - ULTIMA SCRISOARE Dragii mei cititori, Fiind băiet, păduri cutreieram și căutam înFreamăt de codru oFloare albastrăLa mijloc de codru des… ascultamSomnoroase păsărele, iar tu. iubito, eraiAtât de dulceAlei,Mică, Alei, dragă!Amor? ce amară fericire am avut ..După ce, atâta vreme, a trecut…
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II RUGA CADRULUI DIDACTIC ROMÂN Sfârșit de an școlar flori bucurii necazuri Premiantă nostalgia fericirea de-a ne re peta Cartea cu ochii scoși de istoria cea mai recentă Copii alergând printre nori și ob stacole gratuite…
Teodor EPURE Redactor al Rev. Luceafărul . . . BRĂZDÂND CĂUTA PĂMÂNTUL Învăluit în ninsori diafane M-am nimerit într-un an În faţa unui sătean Ce apuca plugul de coarne. Brăzdând căuta pământul Însă nimeni nu-i comunica Unde se afla Şi atunci A început "a ara"Cuvântul.…
Dragoș NICULESCU Folclor urban Cu nunţile legate, sub soarele de iunie, matrozii fără lacrimi scriu jalnice istorii, cîte un popă veşted dă cu săpun pe funie şi hanu-i tot mai searbăd în buza trecătorii. De-această dată însă se vor întoarce…
Cristina MAXIM BÎGU te plimbi șăgalnic te crezi ăn empireu. cobori apoi și plângi, devii un eremit. te plimbi în parc- dorești să fii un jovial și râzi apoi infatuos. te-așezi încet pe banca din oraș. încerci să te eliberezi…
Teodor EPURE . . . . . . . CONSTANTIN BRÂNCOVEANU Brâncoveanu, vechi boier şi domn vestit Pe drumul desţărării a pornit, La Istanbul sub pază a sosit, În temniţă adâncă l-a stabilit. Acolo unde nu ard nici lumânări, A fost supus la grele încercări,…
Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ II EREZIA ABSOLVENTULUI A fi elev e o problemă cu foarte multe necunoscute Și-n primul rând școala boala mea de fiecare zi Și-atâția vraci încercând zadarnic să te pună pe picioare Ca și cum tu te-ai fi…
ALTAR m-am născut la a treia casă şi umblu prin lume-aşa cu mândria mea. nimic şi nimeni nu mi-o poate lua... să te iubesc, e prea banal mai bine fac „ce fac de mult” Altar, din fiece-ţi cuvânt... DECOR De nuferi, lacu-i răsfăţat, I-am…
Dragoș NICULESCU Răcoarea din urmă Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze şi răstignit sub ploi, Cînd cenuşia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arşiţe confuze… Pe…
Cristina MAXIM BÎGU noaptea ta așez și-acuma pe harpa pleoapei tale boabe de rouă ce rup coardele vechi le-așez ușor și le stropesc cu vers ca să renască iar în pragul nopții tale acopăr geamul cu versul din refrenul depărtat să nu pătrundă ochiul lunii…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Plopii şi teii Am numărat plopii şi întâmplător erau fără soţ ştiau ei ceva poetic din trecut. Vroiau să-mi spună despre efemer dar s-au mulţumit să suspine din frunze, să nu mai aştepte şi au plecat de…
Mircea DAROȘI Lui Eminescu Când ai plecat Pe drumul nemuririi, Ne-ai lăsat drept moştenire Dorul de tine Şi de taina iubirii eterne. Verbul tău Umblă călător Pe tărâmul Limbii române Şi bate La poarta sufletului Cu toiagul Frumuseţii tale lăuntrice.…
Cristina MAXIM BÎGU . . . . îmi ține timpul îmi ține timpul - fruntea mea sonoră pe o copertă ruptă ascunsă într-o oră încremenită. nimic nu-mi este adormit. și totuși inerentă este vocea timpului amorțit. toate secundele zăresc neîmplinita sărutare acum, în rezemata ta…
Cristina MAXIM BÎGU mi-ai spus mi-ai spus că într-o oră fumurie te-ai rezemat de timpul meu dispus în rânduri mici pe foaie timpurie sub un creion purtat de ochiul meu străpuns de-adâncul nopții și de glasul său. îmi e de-ajuns că haina…
Nicolae VĂLĂREANU SÎRBU În casa spatioasă şi pustie Se înserase în priviri în casa spaţioasă şi pustie cu pereţii de sticlă, femeia se spovedea la lună pentru umbra singurătăţii ce-i nesocotea frumuseţea şi se lăsa sedusă de luceafăr. Era…
Teodor EPURE PE-UN COVOR DE VISE, volum de poezii în pregătire pentru publicare Grafică: Constanța ABALAȘEI DONOSĂ . . . . EMINESCU E UN VIS . Când apele timpului s-au liniştit În albia anului abia născut, Ne plac poveştile omului să le rostim Cu destinul…
Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ II EREZIA MIORIȚEI Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie Somnambulă melancolia mă trezește când are chef Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Crepusculul aruncă zaruri de foc Eram aproape răbdător şi mă înghiontea teama într-o confruntare rece de ambiţie cu toţi nervii întinşi. În carnea-mi amară sângera aşteptarea într-o tăcere soră cu cruzimea. Împătimit ca un vânător, moartea n-o…
Dragoș NICULESCU Din volumul „In orice caz, trăim”, pregătit pentru publicare Simpla ordine a lucrurilor Domnul Dobrescu şi madame Clemance locuiau undeva pe fundul bălţii înconjurate de papură şi stuf. Cîndva, o ţigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată…
cârtițelor!... din fertilul lui Eminescu piară-v-ar dragoste din inima seacă și nesimțită și al dracului de goală piară-v-ar dragoste din inima cu negrul în cerul gurii al neamului vostru cel păcătos cu ip-ul de 3 virgule din ip săraci și goi pe de-năuntru cameleoni…
Marin IFRIM Mă uit la țara mea și nu-mi vine să cred că nu mă iubește Toți ies din televizoare ca din niște abatoare ale iadului, au fețe De miniștri, președinți, servicii funerare secrete etc. Sunt ca și un…
Dragoș NICULESCU Din volumul "In orice caz, trăim", pregătit pentru publicare Promisiune E aproape seară… Oamenii se întorc de la muncă… Unii intră în cîte-o cîrciumă, alţii intră în cîte-o maşină, alţii merg pur şi simplu într-o direcţie firească, nimeni nu…
Cristina MAXIM BÎGU . . . . . missing îmi sorbi cuvântul prin vena mea ușoară. îmi furi acum și visul la căpătâiul unei nopți de vară. îmi spulberi vara gutuiului din grădină, îl faci albastru și-acum te rogi să vină o altă vară, tot…