Nicolae Vălăreanu Sârbu POEME Dragoste platonică Nu-s înţeleptul uitat pe drumuri la praguri de meditaţie, un felinar de filozof îmi luminează cărările lumii de care nu mă despart. Dintr-o dragoste platonică cuibărită-n inima singuratică sufăr de teama lipsei de înţelegere…
Nicolae Vălăreanu Sârbu POEME imposibilul întrupat în cuvinte mă întorc la dorinţele tale şi tu nu crezi că voi rămâne cuprins în interior între noi s-a statornicit valul pe care nu-l traversează nicio barcă îl îndepărtăm cu mâinile după aceea…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Caut alte forme de exprimare Mi-am pus numele în faţa cuvintelor apoi am ales verbele care mă iubesc, pe file albe gândurile îşi refuză tăcerea dar rămân nescrise. De când m-am înrolat în muritorii de rând în…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Sub o cupolă depărtată de vis Oamenii trec, se ascund printre cuvinte păşesc odată cu timpul lor călători nepăsători. Pe drum se lovesc de întâmplări cu bucurii ori tristeți pe care le ating cu sufletul şi le lasă…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Soare-n ferestre Se așază soarele-n ferestre, florile surâd și se înclină pe rând cu gingășia unui dans de pasăre. Într-o vreme cînd vin fluturii aurii, să scuture roua dimineților de vară grădinile îmbracă veșminte de smarald. Lumina-i cristalină…
Nicolae Vălăreanu Sârbu POEME Ca într-o mare moartă Nu-ţi fă ambiţiile de viperă când toată lumea ştie că eşti veninoasă şi-i pregătită de o ripostă aspră. Lasă timpul să calmeze spiritele rele şi aşteaptă clipa de înseninare care alungă…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME mă-ntorc în cuvinte am înotat prin apele timpului până la mările spaţiului nimeni nu m-a oprit să caut răspunsuri la care nu s-a gândit originile pământului rupte din soare au pietre care povestesc lumina ajunsă la noi ne…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Se schimbă actorii În gânduri mi-au crescut aripi de păsări şi păduri de salcâm înflorit cu zumzet de albine. Împătimit de iubirea târzie trec fără să gust mierea, chemarea la rampă nu mă lasă. Timpul deschide şi închide…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Am rămas cu gândul acolo S-au săturat de singurătate pietrele lunii fiecare stea pare imună te privesc dimineaţa cu ochii de rouă. Am trecut prin noapte ca prin sticlă afumată pentru eclipsă, am dorit să plec din…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Suntem sortiţi unor schimbări Îşi mută sufletul în alt trup, l-am simţit cum îi tremura inima. Încearcă să rămână acelaşi om exuberant cu îmbrăţişările la el. Zilele au devenit ape de trecere între lumi care merg mai…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEME Strigăt fără răspuns Strig şi mă aude un ecou de stea ce-mi absoarbe sunetul şi-l sparge privindu-l mut cum se întoarce în tăcerea ruginită de căutări pe pământ. De fapt îmi pare o mimare de…
Nicolae Vălăreanu Sârbu POEME Sămânţa verbelor de lumină Nu ştiu ce mişcări îndreaptă eroarea, auzi în tine clopotul durerii cum bate rar şi cu ecoul departe în măruntaiele adânci ale fiinţei. Te văd cu ochiul adormit pe cuvinte cum scormoneşti în scorbura amintirii…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme inedite Nuferi galbeni şi albi N-a fost o himeră, copil fiind m-au ocrotit nuferii din lacul greţos în care se îneacă animale, nu-s nici supraom ocrotit prin destin, doar un salvat de la moarte. În irisul ochilor…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme inedite Pe o altă axă Noaptea unei femei fuge în galop de cal pe potecile pădurii fără arbori la vânat de iluzii. Nici calul nărăvaş nu înţelege, se lasă domolit de efort şi se hrăneşte cu drumuri.…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme inedite de trec este un izvor sub rădăcinile nopţii ziua bea din el numai curcubeul care nu ne va spune drumul păsărilor care se adapă la pietrele aşezate în cerc de zeii pământului şi când trece lumea păsările tac…
miroase a busuioc uscat miroase a busuioc uscat sting focul şi mă culc pe o pagină albă lasă-mă să visez tot ce voi scrie nu mai am nicio muză ursită şi nici patimi noaptea îmi va pune sub cap foşnet de ierburi. mătasea…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme din amintiri Livezile satului meu Livezile satului meu părăsite şi azi mă iubesc, cărările ştiute abia se mai disting le-au năpădit ierburile şi singurătatea, oamenii locului tot mai puţini poartă timpul pe umeri şi-i atât de greu că nu se…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Plopii şi teii Am numărat plopii şi întâmplător erau fără soţ ştiau ei ceva poetic din trecut. Vroiau să-mi spună despre efemer dar s-au mulţumit să suspine din frunze, să nu mai aştepte şi au plecat de…
Nicolae VĂLĂREANU SÎRBU În casa spatioasă şi pustie Se înserase în priviri în casa spaţioasă şi pustie cu pereţii de sticlă, femeia se spovedea la lună pentru umbra singurătăţii ce-i nesocotea frumuseţea şi se lăsa sedusă de luceafăr. Era…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Sub un pseudonim local Risipesc iluzii ascunse dincolo de realitate, strâng în mâini frunze veştede, toate culorile toamnei mă dor cu nostalgiile uitate acasă pe hârtii volante, scrise. Mă botez în cuvinte sub un pseudonim local. Nu…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Crepusculul aruncă zaruri de foc Eram aproape răbdător şi mă înghiontea teama într-o confruntare rece de ambiţie cu toţi nervii întinşi. În carnea-mi amară sângera aşteptarea într-o tăcere soră cu cruzimea. Împătimit ca un vânător, moartea n-o provoc…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Cu trupul cioplit în marmora zilei Cu trupul cioplit în marmora zilei Înviat din durerea sfârşită a gândului, cu trupul cioplit în marmora zilei poartă în dragoste sămânţa roditoare. Şlefuită cîteodată se ridică cum copacul prin ani cu…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Un explorator obişnuit Împing destinul spre margini de timp ca pe un bolovan colțuros, închid ochii și-i aștept căderea. Mă îndepărtez și nu mai privesc în urmă, am scăpat de temerea care-mi dădea fiori și mă aștepta la colț.…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Radiografie la zi Orice încercare nu te lasă să te desfăşori scoate din ea un fel de reţinere mută pe care nu poţi să o dai la o parte dintr-o dată ca pe o haină veche ruptă-n…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme de aşteptare cu sufletul Aşteptarea curge precum apa Tu locuieşti într-un ţinut dintr-o lume imaginară în care femeile zâmbesc rar şi bărbaţii învaţă să le fure surâsul. Eu rămân în acest univers cu decor, un călător pe acelaşi…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme cu tine Din tine irump călduri Din tine irump călduri poate mărturisești cum am înfruntat zăpezile iernii și ne-am bătut cu vântul dinspre munți, cum te-ai înghesuit în sufletul meu ca un tămăduitor de temeri și ai…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme de sfinţenie Îndemn creştin Crede în cuvântul ales, umple-l cu adevărul care o să te mântuie. Adună polenul oferit de flori în cupe de argint şi miruieşte-l pe Dumnezeul tău. Întunericul alungă-l, ziua ca o…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme de Sfintele Paşti Învierea Cuvintele dor răstignite pe trup, semnifcaţia lor plânge-n durere divină alunecă printre degete pe cruce curge odată cu sângele pe lângă piroane. Arde lacrima umilinţei noastre, se scrijeleşte pe scoarţa…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme de Sfintele Paşti Cerul şi pământul dăinuie Printre oameni timpul trece neluat în seamă, fără remuşcări nu ne spune nimic ia cu el tot ce-i mai frumos şi pleacă nepăsător din valea morţii până se şterge…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme de primăvară Primăvara-mi seamănă-n gânduri Cine-mi adaugă primăvara pe umeri, știe cum o vindec de resemnări și împart cu ea tot ce am agonisit în iarnă, port în inimă, în ochi și-n piele, rămășițele unor magice iubiri…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme pentru femei Semn de femeie Când peştii sar prin aer se visează păsări în zbor, în apă şi deasupra ei se simt liberi. Orice împrejurare naşte o posibilitate viabilă de manifestare, aşteptarea hrăneşte neliniştea. Voi privi cu…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme filozofico-religioase Nu poti privi mai departe Îmbracă haine nepotrivite iernii, zăpezile s-au depus până la acoperişuri nu e căldură, îngheţul se-nghesuie să treacă pragul. Noaptea este duşmanul de moarte nici câinii nu latră, la marginea puterii bate vântul,…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme inedite Glossă Taina vieţii nu se schimbă, La prefaceri dese-n lume, Tu înţelege-o-n orice limbă Fă-ţi prin muncă un renume, Idei mari se nasc în minte Noi credinţe prind o formă, Prin fixarea altor ţinte Azi gândirea ţi-o transformă.…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme dedicate lui M. Eminescu Luceferii pe raze se cobor Nimic în lume nu e cum a fost Mirosul fânului cosit s-a dus, A mai rămas un singur avanpost Întins pe tavă, sufletu-mi adus. La ceasul iernii…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme dedicate oraşului Oraşul cu ochi de pisică Oraşul cu ochi de pisică pe acoperişuri ca nişte piramide crescute pe coline sparge liniştea străzilor. Zilele se varsă din câmpia rotundă a ochiului cu albul zăpezilor în oglinzile…
Nicolae Vălăreanu Sârbu ,,Poemele dedicate cailor” Caii sălbatici Noaptea privesc pe ferestre de argint caii nisipurilor care aleargă pe plajele mării, ei filtrează întunericul pe nări nechezând ca nişte năluci ale vântului scăpate din frâie de însăşi stăpânul aerului. Caii beau apă…
Nicolae Vălăreanu Sârbu ,,Poemele amiezii” Amiaza Amiaza mă lasă fără umbră şi bate pasul pe loc fără nicio măsură. Nici ţipenie de copac în pustiul acesta de sare în care se învaţă singurătatea pe abecedare de nisip, dunele cântă. În amiaza c-un cireş înflorit Gândurile…
Nicolae Vălăreanu Sârbu ,,Poeme cu delfini” Un delfin zburător Am întârziat să mă nasc din rădăcini, caut sămânţa care crapă la întrebări puse cu capul sub ghilotina timpului şi n-am răspunsul de la botez prin care mă lepăd de moarte într-un univers…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU ,,Poemele căutării” Căutare De cauţi în scorburile timpului, să scoţi putreziciunea, ea se formează acolo. Odată scoasă, intră-n scorburile tale şi n-o mai scoate nimeni. Caut Caut în inima pietrelor ascunzişul punctului fix să-mi sprijin sufletul pe propriile…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poemele luminii Lumina inimii Noaptea în care am prins viaţă era cu o săptămână înainte de naşterea mântuitorului într-un început de iarnă fastuoasă. Se desprindeau magii de treburile zilnice, urmăreau semnele cereşti, steaua cea mai luminosă călătorea. Craii au urmat-o,…
Nicolae Vălăreanu Sârbu ,,Poeme îndemn” Deschideţi ochii mari! Când se lasă o boare de pădure înverzită peste piaţa oraşului somnambul cuprins de remuşcările mulţumii de porumbei care vin la ciugulit firimiturile unei civilizaţii şterse de avuţie, se pornesc oamenii străzii la cerşit câte o…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poemele mâinilor Mâinile mele Mâinile mele de teamă cresc devin tot mai sălbatice. Una din ele e mai vânjoasă are forţă şi rupe, cealaltă-i mai temperată, măsoară totul cu prudenţă. La ordinul primit se sprijină reciproc şi nu iartă ce…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme întrebare Întrebare 1 Eu cu cine mă identific şi cum o să mă părivesc în ochi, în ce cuvinte mă exprim şi-n ce fel mă reprezintă. Sufletul meu se tot înalţă ca o coloană fără sfârşit, inima din interior…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poeme cu femei Femeia cu gândul plecat Chiar dacă ai fi trecut prin zid zidul fără să se dărâmae, mai greu este să treci prin tine ca printr-o apă curgătoare fără să ţi se descopere urmele. În aerul umed…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poemele visării Visare într-o zi de vară Ploile mărunte îşi sterg fruntea de nori, straturi de ceaţă se ridică pe coridoarele cerului, neliniştite formele de relief se ţin strâns de mâini. O muselină fină îmbracă orizontul dinamic şi se…
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Poemele singurătăţii Singurătatea Sunt atât de singur că te pierzi în singurătatea mea fără haine şi cu sufletul gol. Numai după ce ne cunoaştem bine şi degetele tale simt carnea moale mă înveleşti cu trupul tău cald. Învins de…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme întrebare Lumile se vor naşte una din alta Când nopţile se vor contopi cu mine voi orbecăi prin întuneric fără lumină, inima mea nu va mai bate prin timp ci-n el se va topi, alte zile se vor…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme cu copaci Sibiu, 21.10.2016 Copacul şi ea Dacă ne vom păstra amintirile să nu uiţi esenţialul din ele, acela în care doreai să fii o iubită fericită fără să te înspăimânte muşcătura vremii cu cicatricile care lasă urme…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme de imaginaţie Întunericul nu se dezminte Cine-şi poate explica existenţa ruptă din desfăşurarea ciclică ce se reia în alte forme neştiute? Mai aproape decât cuvântul este lumina sa interioară cu aromă de busuioc de care se tem…
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poeme, meditaţie Până la venirea femeii de ploaie Un om în meditaţie copleşit de propria intuiţie, în muşchii cărnii îşi caută puterea, respiră cu ei de sub pielea galbenă, umple pieptul cu tăcerea din cuvinte şi mierea din…