Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Monica Gherghel-Răduţ

RENASC ÎN CIREŞI

. În al verii anotimp, Renasc în cireşi, mă bucur De pe creanga lor să scutur Boabe mari de praf de timp. . Şi cireşe să culeg, Ba aievea, ba în vis, Sub soarele cel încins, Să iau fructul, să-l aleg. . Renasc în cireşi si-acum, Când suntem în Cireşar, Că pot să întâmpin iar Cireşi copţi, cu gustul bun. . Mă hrănesc pân’ la sfârşit Cu cireşe şi-amintire Cu gust de sacră...

IA ROMÂNEASCĂ

. Strămoşii noştri ne-au dat ia, Păstrând lumina, bucuria, Punând în ea suflet şi pace C-un fir de dor trecut prin ace. . Ia-n fir de timp îşi coase, Din in, cânepă, mătase, Veşnicia unei naţii, Simbol peste generaţii. . Şi în forma ei de cruce, Ia viaţa nostră duce. Şi ni-i crucea mai uşoară, Când pânza iei ne-nfăşoară. . Pe umeri largi, pe pieptul lat, Întreg e românescul...

COSTUMUL POPULAR

Florile de pe câmpie Sunt înveşnicite-n ie, Dorul firelor de iarbă E cusut pe ia albă. . Pe cămaşa bărbătească Dimineţile revarsă Şi-n năframa delicată Crinii se strâng laolaltă. . În catrinţa scorojită, Pomii crengile-şi alintă, Iar pe lungi şi albe poale Se-nfăşoară lăcrămioare. . Flori de maci şi de muşcate Sunt ţesute-n ie toate, Spicele-nalte de grâu Sunt în hora...

COŞURILE CU CIREŞE

. Au fost verile bogate, într-un timp ce-i doar al meu, Pe când coşuri cu cireşe ridicam cu mare greu, Le-aduceam chiar din grădină, numai pe-ngusta cărare, Dincolo de oboseală, bucuria fiind mare. . Căci vedeam umplute bine coşurile de nuiele, Din cireşe, gram cu gram, ajungând să fie grele, Iar cireşele culese, câte una, câte două, Începeau să lumineze ca un pui de lună nouă. . Coşurile-ncăpătoare...

DIN CODIŢE DE CIREŞ

Nici nu ştiţi câte poţi face Din codiţe de cireş… Un cuier, mărunte ace, Undiţă sau chiar un preş. . Te-ajuţi în gospodărie, Făcând ştergar, mătură, O proptea de pus în vie, Iar, pentru somn, pătură. . La nevoie, poţi să faci Ramă de tablou, mâner Şi un arc cu care tragi Către stelele din cer… . Dacă nu ai furculiţă, Repede codiţe iei, Le legi c-un cârcel...

CIREŞII VOR LUMINA

. De nu va mai fi lumină, Cireşii vor lumina… Mi-au pus soare în grădină, Mi-au făcut din suflet stea. . Coşuri şi astăzi încarc, Cu cireşe, rând pe rând, Culese dintr-un copac, Chiar cu mâna mea de gând. . Şi-acum cât suntem încă Într-un proaspăt Cireşar, Trăiesc fericirea sfântă A belşugului de dar. . Gust cireşe colorate De-a soarelui măiestrie, Le-adun în suflet...

STAU DE VORBĂ CU CIREŞUL

.Stau de vorbă cu cireşul ce-a îmbătrânit de-acum, Îi spun toată bucuria şi necazul tot i-l spun… El, ce exista pe lume până să mă fi născut, E prietenul de suflet chiar cu care am crescut. . L-am lăsat să ţină-n pază casa toată şi grădina, Să reverse peste ele aer proaspăt şi lumina… Şi să-mi ţie mie locul, îngrijindu-se de toate, De acele locuri sfinte, care-mi...

VESELE CIREŞE COAPTE

. Pe masă,-n bucătărie, Am multe cireşe coapte, Puse pe o farfurie, După ce au fost spălate. . Sunt luate de la piaţă, De la tarabe cu preţ… Cândva mi-aduceau vacanţă, Cât şi visul îndrăzneţ. . Le admir şi pe acestea Şi le gust cu poftă mare, Mă fac să-mi reiau povestea Şi nu una oarecare. . Vesele cireşe coapte Am cules cândva chiar eu… Să mă-ntorc nu se mai...

EMINESCU

EMINESCU acrostih Este-un vers dumnezeiesc, Măsurat de-o limbă sfântă, Iar pe plaiul românesc Nimeni, precum el, nu cântă. Este-un vers ce dăpăşeşte Scurt hotarul timpului, Căci a scris în româneşte Un poet al neamului.

CIREŞUL DRAG

. Într-o iarnă foarte lungă, Cireşul drag a fost tăiat, Al său trunchi să ne ajungă Pentru timpul îngheţat. . Soba era iarăşi caldă Şi atât ne răsfăţam, Că simţeam că înc-o dată, În cireşul drag urcam… . Căci căldura cea de iarnă Se asemăna cumva Cu arşiţa cea de vară, Când cireşul se cocea… . Iar acum, în flăcări calde, Ne-aducea de toate-n casă, Ne-mpletea...

CIREŞII MEI

Cireşii mei, sădiţi pe marginea grădinii, Aţi fost copilăriei arhangheli ai luminii, Iar locul unde vouă crenguţele v-au stat E locul peste care am fost eu împărat. Cireşi cât vezi cu ochii, desprinşi din basme vechi, Ne-au pus cu dărnicie cireşe la urechi, Ne-au pus şi coroniţe, bătute-n piatră rară, Dintr-un rubin de fruct, fin şlefuit de vară. Iar frunze-amestecate din piatră...

CIREŞUL

Cireşul îmbrăcat în flori Ca pentru-o zi mult aşteptată Era lumina unor zori Şi bucurie-ntruchipată. Acest cireş a legănat Întreaga mea copilărie, Cireşul drag din al meu sat Şi cea mai mare bucurie. Crenguţele pline de flori S-au încărcat de fructe-apoi, Cât l-am avut, de-atâtea ori Ne-a dăruit al său altoi. Cireşu-n braţe m-a purtat Şi m-a-ndulcit cu rodnicia Din fructul mic...

UN CIREŞ MĂ APĂRA…

Timpul când l-am întâlnit, S-a întâmplat atunci să fie Că într-un cireş m-a găsit, Ce-mi spunea o poezie… Şi de-aceea,-n vrajă prinsă, Lui nu i-am dat importanţă, Nu puteam să fiu învinsă, Stând în cireş, în vacanţă… Dar cireşul meu mi-a spus C-a trebuit să-l înfrunte, Pe chiar Timpul nesupus, Cel cu pletele cărunte. Şi că l-a-nvăţat el minte, Nu mai vine...

CIREŞAR

Cireşar, te-aştept cu dor, Cu vacanţa ta cea mare, Cu gustul cireşelor Şi cu-a mea aniversare… Nu uita să îmi aduci Cireşe, pe-ndestulate, Coapte bine şi-aşa dulci, Precum visele curate! Te-aştept ca pe Moş Crăciun Care dă cadouri multe, Nu vreau daruri nu ştiu cum, Ci doar boabele mărunte… An de an, când tu revii, Le revăd iar plăsmuite Ca în timpul când, copii, Le...

Dedicaţie de Ziua Învăţătorului

Dragă doamnă-nvăţătoare Dragă doamnă-nvăţătoare, De frunţi de copii iubitoare, De-ale lor priviri întrebătoare Şi de-ale lor firave inimioare, În minţi şi-n suflet vă purtăm, Ne-aţi învăţat să numărăm, Să citim, să colorăm, Să scriem şi să visăm, Frumos să ne adresăm, Corect să ne exprimăm Şi, când nu ştim, să-ntrebăm. Astăzi noi vă mulţumim, Vă...

CIREŞII DIN GRĂDINĂ

Cândva cireşii din grădină Erau locul de plimbare, Loc de umbră şi lumină, Cu ferestrele spre soare. Acolo-ncepea povestea, Care nu se mai sfârşea, Acolo ne prindea şi vestea, Infinitul ne găsea. Nu pot întreg explica Tot miracolul trăit, Dar ştiu că pe-atunci avea Cireşul…fruct îndulcit… Ştiu că-n crengile bogate Mă simţeam nemuritoare, Culegând cireşe coapte Şi-ncărcându-mă...

SPUN ,,CRED ÎNTR-UNUL DUMNEZEU!”

Nu am fapte prea de faimă, Dar nici gesturi de ateu, Spun când mă-ndoiesc cu spaimă ,,Cred într-unul Dumnezeu!” Trec şi eu ca orşicare Şi prin bine, şi prin greu, Spun în orice încercare ,,Cred într-unul Dumnezeu!” Mă închin cu plecăciune, Să mă ierte Tatăl meu, Spun frumoasa rugăciune ,,Cred într-unul Dumnezeu!”

REVINE PRIMĂVARA

REVINE PRIMĂVARA sonet Revine primăvara, din nou gândesc la tine, Că-n lunga aşteptare încerc să te găsesc, Aş vrea lumina-ntreagă să pot să o opresc Şi ea să te cuprindă-n zările senine. Şi strig luminii clare spre care mă grăbesc, Căci ea-mi deschide ochii şi sufletul mi-l ţine, Ea singură puterea iubirii o conţine Şi chipul ei angelic e simplu şi firesc. Revine primăvara,...

CIREŞE COAPTE

Cireşi cu floare şi cu fruct Vreo zece buna a avut Şi casa plină de nepoţi O luminau cireşii copţi. Dar s-au uscat tot câte unul, La fel gutuiul, la fel prunul, Dar eu încă mai visam Cireşe coapte pe la geam. Şi-apoi, când iarna ne-a albit, Cireşul mare l-am cioplit, Că se uscase coaja sa, Cireşe dulci nu mai avea. Apoi am dus din creanga lui În toropeala focului Şi în...

DOINA NOASTRĂ PĂMÂNTEANĂ

. Doina noastră pământeană Este dor, suspin şi rană, Doina-n spicul timpului Strânge dorul omului. . Doina noastră-i un oftat Care s-a născut la sat, Doina noastră-i un dor greu Din dorul lui Dumnezeu. . E podoabă şi destin De popor român, creştin, Doina sfântă e izvor, Suflet îmbrăcat în dor. . Doina dorul şi-l jeleşte, Timpul o înveşniceşte, Dându-i dor din dorul lui Sufletul...

MĂNĂSTIREA VORONEŢ

De cinci secole albastre Mănăstirea ţării noastre Şi a neamului chemare, Chiar de la Ştefan cel Mare. Pe hartă de Bucovină, Mănăstire fără vină, În calea trecutului, Minunea albastrului. Înălţată-n suferinţă, Mănăstire de credinţă, Ochi albastru-nlăcrimat Peste ziduri revărsat. Spre Suceava şi Humor Poart-albastru al său dor, Cel cu care a învins Timpul cel tot mai întins. Maică...

Mihai Eminescu – acrostih

Minune-i taina versurilor sale, Iar dulceaţa lor uşor alină, Har i-a dat Domnul dumisale, Având şi linişte, şi zbucium, şi lumină, Iar dorul răvăşindu-se-n petale… E o nespusă şi continuă poveste, Minune-nfăptuită pe cât timpul trece, Iar versul dumisale dă de veste Nebănuita dragoste care întrece Eterna clipă, timpul nesfârşit. Sublim e versul veşniciei, Crâmpei...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6