Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
225 de articole
Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Unde să aprind o lumânare? De ce nu vă abateţi mila de părinţi, când plânsul meu, ca apa din răstoacă se zbate peste prund, scrâşnind parcă din dinţi, ori ca un zvon de-aramă, ori batere de toacă? În braţe să vă strâg, pe care să…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Opreşte, Doamne, clipa! Opreşte, Doamne, clipa, ştiu că poţi, opreşte-un soare la apus, mai lasă-l, Doamne, neapus, opreşte-l, că Tu poţi! Închide, Doamne, nişte porţi, cea de la drum şi cea din cer, nu cred că e prea mult ce-ţi cer închide…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Desprinşi dintr-o secvenţă cosmogonică Deasupra cerurilor unde se sfârşeşte lumea, acolo unde nu mai sunt suişurile spre mai sus, acolo-aş vrea, incognito, să ne oprim, iubita mea, acolo unde răsăriturile nu curg în apus, acolo unde toate se opresc în punctul Terminus. Desprinşi parcă dintr-o…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Duhul stâncii vrăjite - polimorfie - Zoreşte voinicul peste păduri despletite şi-ndeamnă pegasul, - despintece norii, s-ajungă pân’ să nu se destrame zorii, desferece-ndată duhul stâncii vrăjite. Sloboadă izvoru-ncuiat în adâncuri, să-i dea izvorât şi murmur, şi şerpuire, cum murmură fata fecioară în incuri de-atâta…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Aşterne-mi gânduri, iubito! Nu te sfii, iubito! şi-aştene-mi gândurile (tale) sechestrate-n tine nativ, latent, să-mi fie mers şi sens printre nonsensurile firii, printre paradoxuri şi iluzii. Aşterne-ţi gândurile-ascunse în labirinturi de tăceri, în profunzimile în care eu nu pot să ajung, pătrunde, şi-aşterne-le (fie...şi...) ca…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Ecce tempus Când stele-n mână vrei să prinzi şi-ncet la piept să ţi le-aduni, cenuşa rece nu le-o simţi? De-ncerci cenuşa s-o aprinzi, n-auzi prin doruri de nebuni, pierdute glasuri de părinţi? Prin bolţi cereşti vrând să desprinzi vetuste punţi dintre genuni, tumultul cosmic nu-l…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
În nopţi de vară Când clipoceşte apa-n prunduri, În nopţi de var’-abreviate, Trec vadul, mă aşteaptă fata Pe cel’lalt mal din ceea parte. Când zorii se grăbesc în ziuă, Când lun’-apune după dâmb, Sfios şi neîndemânatic, Îi închei bluza bumb cu bumb.
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Hologramă (II) Tiptil ca un ştrengar, pe şotii pus, mi-apare holograma mamei mele; ca pentru-o rugă, eu, cu gândul dus la ce e dincolo de mine şi de stele. Îmi spuse pe şoptite, ca nime să audă că sunt transfigurate-acolo lucrurile firii; şi dezbrăcat de…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Şi-a venit un înger Şi-a venit la mine-un înger, îngerul ce mi-a fost strajă, îngerul ce mi-a zâmbit, şi-a venit ca să mă vază dacă încă mai fac rime, dacă încă mai port semne ale unui veac arhaic şi, ca înger, să mă-ndemne ca-n urcuşul…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Aşa era bunica Aşa era bunica când a tras la scară, Oprind birjarul birja, uşa deschizându-i; Ea, coborând învoaltă şi sprinţară, Pe cei de faţă-ntr-un anume fel, privindu-i. I-a-ntins bunicu mâna, era înseninat, Ca dup'-o ploaie cerul, când norii se răzbună; Şi clipa, ah, clipa!…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
E vremea titanilor? In memoriam Marinică Popescu E vremea titanilor? cine să creadă Că pleacă şi ei ca bezmeticul om!? Mai bine-ar fi fost să rămânem monadă Ori indivizibilul dintr-un atom. Ce trebi cu grăbire l-or fi aşteptând, Să plece titanul la zi netârzie, Chemat…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
A sunat clopoţelul Aud clopoţelul la şcoală Că sun’-a intrare la clasă; În mine un gând se răscoală Că vremea mă prinde acasă. Sub nucul de-o samă cu mine, Stau singur ca-n cuibul de cuc Şi nimeni la mine nu vine, Nici eu prin vecini…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Reflectând şecspirian Tăcerea s-a lăsat, dar liniştea e grea, Strivindu-măde parcă nu mai sunt; Simt că doar mai exist, dar nu trăiesc Şi mi-am pierdut şi umbra pe pământ. Şi reflectând şecspirian cu îndoială, La cele câte-s ori nu sunt pe lumea asta, Mă las…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Zborul frânt Din nou mă răvăşeşte ca-n toţi anii-un zbor Când văd în rotocoale berzele cum pleacă* Şi simt c-a mai rămas din mine doar oleacă Şi plec şi eu apoi pe drumul elefanţilor. Din stolul dând ocol, pierzându-se în zare, În anul ce-o să…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Ne englezim Ne englezim ireversibil şi stupid, gregar instinct cu-apucături de turmă; e cel mai insipid şi jalnic suicid; să fim români cât viaţa-n noi mai scurmă! Ne-am franţuzit odat' şi am uitat de „pater" de-a râs de noi o lume ca de popă tuns;…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
O sirenă de prin largul (Soţiei mele, Elena) Şi-a venit lângă catargul, Ce cu frânghii m-am legat, O sirenă de prin largul, Cred că foarte-ndepărtat. Şi mi-a spus să-i fiu aproape, Cămi-o da marea cu sarea, Că voi fi stăpân pe ape Câtu-i largul, câtu-i…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Pământul Dochianei Pământul Dochiei se scoate la mezat Cum geambaşul isteţ îşi vinde caii-n târguri Şi restul ce a mai rămas e-amanetat; Pe chipul Dochianei s-au aşternut amurguri. Şi umbra deasă ne-am vândut-o pe doi lei, Gorunii falnici au căzut ca seceraţi; Un brad pentru…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Pământul Dochianei Pământul Dochiei se scoate la mezat Cum geambaşul isteţ îşi vinde caii-n târguri Şi restul ce a mai rămas e-amanetat; Pe chipul Dochianei s-au aşternut amurguri. Şi umbra deasă ne-am vândut-o pe doi lei, Gorunii falnici au căzut ca seceraţi; Un brad pentru…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Final grotesc Acoperit c-un giulgi de promoroacă, Cu veşnicia adunată-n jurul lui, Din deal se abătea un zvon de toacă De parc-o-nştiiţare Dumnezeului. Avea imensităţi de străbătut Pe-o cale ce ducea-ntr-un cer deschis; În carul tras de boi, pe fânul aşternut, Porni, iar poarta-n urma…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Conjugare Tu ţi-ai luat din bolţi albastrul şi seninul Cum trandafiru-şi ia din ţepi parfumul, Cum nufărul, hrănindu-se din tăuri, Îşi ia tocmai de-acolo culoarea şi sublimul. Te-ascult ca pe o uvertură de Franz Liszt; Ca pe-un Rodin în dăltuire te admir Şi te conjug…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Vasile POPOVICI Corolar Vrei să ştii ce mult aş vrea Dintre toate câte-s toate? Să fii fibră-n fibra mea. Vrei să ştii cât te-am iubit? Cât să mergi pe jos din plus Până-n minus infinit. Vrei să ştii cât pot iubi? Cât să nu te…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Un soare se opri în asfinţit Un soare se opri în asfinţit, să-şi oblojească sângerânde răni, tot străbătând urcând şi coborând atâtea Căi Lactee din tot atâtea galaxii prin care a trecut de la lumina cea dintâi şi pân-acum. Norocul, că nici căpcăunul…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Stropi de veşnicie Cu sufletu-ţi cuprind îmbujoraţii ca pe-o minune. Ce tainică ţi-e şoapta cu care-mi stâmperi dorul ce plăcut mă doare! De parc-ai fi misterul din labirinturi numai cu intrare. Mă uit în ochii tăi ce dau în mugur din care se…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIComentarii
Primit pentru publicare: 30 iul.2015 Autor: Vasile POPOVICI Publicat: 31 iul. 2015 Rădăcini smulse din glia străbună Epica românească îşi îmbogăţeşte patrimoniul literar cu o nouă carte, scrisă de scriitoarea americană de origine română, Elena Angheluţă Buzatu, - romanul „Cu gust de infinit.…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Şi zeii mor Dau filă după filă cartea zeilor şi mă întreb ce a rămas în urma lor; au stăpânit, au pedepsit şi au plecat, că au şi ei un ceas de stăpânit şi altul de sunat. Şi zeii mor cum mor toţi muritorii; unii-n…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Ascunsă dup’ o stea Te-am căutat prin risipire să te-adun din infinituri şi din colb de stele, din fiecare Evă să te recompun imagine din visurile mele. Şi preschimbată-n pasăre după vreo stea ca fata de-mpărat ascunsă după lună, aş vrea să te cobor cu…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Trecere în revistă Mergeau agale şi retorici Sânpetru, Dumnezeu, privind minunea ce-i ieşise din Cuvânt, crucindu-se de-atâtea frumuseţi din Elizeu şi de progenitura aruncată pe pământ. Şi cum mergeau Sfinţiile, retorici şi agale, e musai să le iasă cineva în cale - c-aşa zice la…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Buha Pe la al treilea cântat de cocoşi, o buhă întră-n cântece cocoşeşti ca o confuzie, ca o iluzie, ca o strigare, ca o chemare de ducă, de buhă, de cucuvea fără somn, năucă şi fără părinţi, fără fraţi, fără surori, ce umblă de nebună…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Sic transit gloria mundi Din hleiul lipicios ca o năpârcă ies umbre jilave, bolnave şi flămânde; tuşesc şi scuipă şi se cară-n cârcă şi iar dispar în dedesubturi, lâncezânde. Erau simandicoase umbrele odinioară; erau tot una-una feţele, alteţele; aveau şi luna de pe cer, lachei…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Complexul Oedip Îl duse-n prăpădire-n munţi silhui. Oracolul îi prevesti sfârşitul că va muri ucis de fiul lui. Când Edip[1] apăru-n lumina zilei (aşa cum se ivesc în noapte stelele), Laios, - tatăl, îl abandonează în munţii-aceia suri, silhui să nu-mplinească…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Mi-e dor de viaţa mea boemă Mi-e dor de viaţa mea boemă, de-altădată, De lăutarul ce-mi cânta la masă într-o strună; Alăturea de bachus viaţa se părea mai bună Şi fredonam de unul: foaie verde, foaie lată. Eram ca un colibri…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Obsesia nonsensului În special nu găsesc sens vieţii pe pământ; în general, nu găsesc sens universului; dacă povestea cu veşnicia nu este poveste, atunci, la ce şi cui foloseşte veşnicia? Arată-mi, Doamne, un scop, un ţel, un sens - unul, numai unul - să pot…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Măi gropare! Măi gropare, măi gropare, sapă-mi groapă neadâncă, ţărnă mai puţină-mi pune; adu-mi brazdă de prin luncă, peste mine de-o aruncă. Mai în faţă, sapă, sapă, până să n-ajungi la apă, să aud de-afară tril, să-i aud mândruţei paşii, cum s-apropie apaşii… oare de…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Sunt aşchie sărită Din Trunchiul Timpului sar aşchii nu departe de trunchiul meu în care se înfige barda, nu să, Rodin mă dăltuiască în Montmartre, ci mai degrab’ străpuns adânc cu halebarda. Din Trupul Timpului sunt aşchie sărită în univers ce se extinde meteoric; mă…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Poete!!! Eşti perimat, poete! şi tu, şi versul tău, cu frac, lavalieră, monoclu şi baston; azi, nuferii-s exotici, nu mai răsar din tău; azi, nu se poartă clasic, nu este de bonton. Din chinuri clasice e slobozit azi versul atât „imaculat” şi „liber”, şi propice…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Vasile Popovici O altă logică De-ai fi lucrat o zi în plus şi-adaos un Cuvânt la cele şapte ai fi pus, o altă logică-ar fi fost în univers şi pe pământ şi-ar fi avut şi viaţa asta rost! De-ai fi lucrat şi-n ziua-a şaptea, făpturii…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Departe de copilărie M-am depărtat prea mult şi repede de-acea copilărie ce-a fost scurtată de-o grăbire inefabilă, acum; hiperboreele s-aştern în brumele neducăuşe şi ce n-aş da, să mai învârt o dată roata de la plită, ce stă-n zăpezi şi ploi, uitată, crăpată, ruginită şi…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Vasile Popovici Introversiune Îmi ascund din mine gerul, Iarna şi nămeţi mi-ascund, Florile de gheaţă, cerul, Cu eterul mă cuprind. Gândul îmi ascund, cuvântul Şi durerile şi bruma. Ştie-mi, ştie-mi doar pământul Gând pe jumătate numa.
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Seminţele… Din sacul prins cu baiere de după gât, scoţi pumnul de sămânţă şi-l arunci în brazda neagră, sămănătorule! Să legi rodire sfântă cum legi speranţele în noduri gordiene. Seminţele… ce vrajă poartă-n ele, ce cântece, descântece, mistere! Seminţele nu încolţesc, dacă nu au colţ…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Balada sihastrului Călcând desculţ pe stei parcă de ametist Sihastrul îşi croieşte-anevoiasă cale, Privind spre zări străine, abătut şi trist, Pân’ la departele de dincolo de vale. Privirea lui se prelungea senină, Iar mâna lui ducând sperare şi noroc În căldăruşa de la sihăstrie, plină…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Prin tot ce faci eşti omul Atât cât faci în clipa asta-i de folos Şi ce vei face mâine, dacă vei ajunge, Şi încă ce-ai lăsat în urmă-i cu folos De n-ai făcut, cumva, pe cineva a plânge. Întâi de toate, las-o bună amintire ’Nainte…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Plânsu-s-a românu Plânsu-s-a românu plâns De neagră străinătate Şi văzând cum a ajuns Tot să rabde, nu mai poate, De-a ieşit în strada mare Şi-a strigat atât cât poate Să se dea la fiecare Câte-un strop şi din dreptate. I s-a spus să nu mai…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Vasile POPOVICI Lucifer, - poem lirico – epico – filosofico - erotic, - o punte între realism şi suprarealism Dacă Lermontov(1814-1841) nu ar fi scris „Demonul”, dacă Eminescu(1850-1899) nu ar fi scris „Luceafărul”, dacă eu nu aş fi citit aceste două capodopere consacrate etern…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Hedonistul* Pe unde să-i cauţi găsirea?! De mult a murit hedonistul; Golită de carmen e firea, Păcat c-a murit hedonistul! Şi nu mai e azi arta o oază, E „pură” schizofrenie; Cu mintea-adormită, netrează, Se zgârie prost la hârtie. Cu fală, suntem epigonii A zilei…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Mai ştii…? Mai ştii de noaptea- ’ceea câmpenească şi cu lună? nici unul nu-ndrăznea ce-avea de spus să spună. Mai ştii că am trăit atunci noi doi, noi amândoi, întreg trăitul cât a fost să se agaţe-n noi? Degeaba încercam să fim sfielnici şi cuminţi,…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Dincolo de 20.000 de hertzi Aud paşi grei de dumnezei, strivind sub paşii grei îngrămădiri de stele-n căi lactee în mers grăbit de dumnezei. Aud prin ceruri bolţi gemând, iar pe pământ gemând pământ; aud cuvinte profanând în rugi de farisei. Aud cum se izbeşte-n…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Cu zâmbet rece mă priveşti Sărutul meu nu ţi-a atins nici sânii, Nici trupul nud ca pentru un Renoir; Mi se părea că te topeai ca fulgul, Când ninge câteodată în florar. Păreai un demon-înger ori din ape ştimă, Erai părere vie, o vestală-fée Si…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Blestemul conştiinţei De n-aveam conştiinţă, de eram furnică Ori poate-un cerber, ori o fioroasă fiară, N-aş fi avut obsesia nonsensului, nici frică Că într-o zi voi fi ieşit din timpul meu afară. De n-aveam conştiinţă, n-aş fi-nvăţat să plâng Şi nici să râd mefistofelic ori…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Pierdute amintiri Mă duce gândul înainte, Mă poartă gândul înapoi. Pierdute-aducerile-aminte Mi le aduce înapoi. Pierdute amintiri, - noian, Le-a adunat gândul nebun Din zi, din lună şi din an. Cu ele ce să fac acum!? Să scap de ele nu mai pot. Fărâme sunt…
Citește mai departe →Autor: Vasile POPOVICIlnvitaţie la lectură
Eu vreau femeia… Eu vreau femeia înspumată ca şi marea în furtună, cuţâţa dulce ca porumbu-n lapte când îl fierbi, caşerpii-n şerpărie care, piatră scumpă-şi fierb din spumă, femeia atică, cu pasul sprinten ca al goanelor de cerbi. Eu vreau femeia-abis, din funduri de oceane,…
Citește mai departe →
