Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.282 de articole
Autor: Vasile LEFTER
Sfatul de taină al Rafalelor chemate de Bărbosu era unul neobișnuit. Se mai întâmplase cu multă vreme în urmă când o Rafală fusese răpită de un urs și dusă în vizuina lui pentru o eventuală împerechere. Atunci , Bărbosu a mobilizat toate stihiile pădurii. Ursul…
Citește mai departe →Autor: Maria Dobrescu
îmbrăcate cu ziua de duminică bătrânele merg la liturghie încet, îndoite ca o virgulă cu baston, se sfinţesc în rugăciune devin ele însele icoane la care lumânările se-nchină pulsând din flăcările mici în ritmul versetelor sacre din „Tatăl nostru”... se-ntorc acasă ca nişte biserici…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Glasul satului mă cheamă Ca o doină, ca o mamă, Când, sub zarea nesfârşită, Grâul doina lui îşi cântă. Satul meu, doină străveche, Veşnică, adâncă veghe, Satul meu în aşteptare E a doinei răsuflare. Firele de iarbă verde Sunt cuvinte, sunt povaţă, Timpul…
Citește mai departe →Autor: Maria Dobrescu
Am greşit, Doamne, am iubit prea mult, dureros şi fără rest Uneori, am uitat de Tine, predându-mă în faţa păcatului, învinsă Iartă-mă că Te-am mâniat prin dorinţele şi nestatornicia mea Mi-am indexat alfabetic iubirile, nu ierarhic şi nu pe durata lor Nu pe suferinţă, înălţări…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Voroneţul s-a-nălţat în trei ani şi-ncă trei luni Şi de-atunci ni s-a păstrat în albastru şi-n minuni, Căci la sfatul dat lui Ştefan de-un duhovnic, de-un sihastru, S-a-nălţat şi mănăstirea în culoarea unui astru. Pe pereţi de-albastrul zării, nişte pictori anonimi Şi-au dat…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Cine-mi va spune poveşti de copii Când bunica mea nu va mai fi? Cine-mi va mai da un sfat Când tatăl meu va fi plecat? Cine-mi va da mângâiere Când mama nu va fi-n putere? Cine-mi va mai da-nţelepciune Când bunica nu va…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Tu, amânata mea iubire Şi atât de aşteptată, De vei veni, să-mi dai de ştire, Să te pot întâmpina îndată... Tu, iubire amânată, Fă-mă să cred c-ai să vii Şi viaţa mea toată, toată Tu lângă mine ai să fii... Tu, amânata…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Nu-i noapte să nu fie urmată iar de zori, Nu-i nicio aşteptare o viaţă amânată Şi orice neputinţă devine limitată, Prinzând un nou contur de forme şi culori... Azi ochiul mi se-ndreaptă în zarea cunoscută Şi noua revedere mi-aduce albi fiori, Pe cerul…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Norii uriași îs pregătiți de ploaie, Alunecă peste câmpii jos în vale, Cerul curge în mari șiroaie pe pământ Și se topește prin picături curgând. . Plouă peste câmpurile roditoare, Peste pământul cu aceeași culoare, Peste râuri ale căror ape tresaltă, Călăreții nu se văd…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Mă înveleşte, Maică, în vălul tău cel sfânt, Şi pune pe-al meu suflet fir de-Acoperământ! Iar peste fruntea care se pleacă încărcată, Minunea ta deplină tu iarăşi o arată! Nu e de trebuinţă mai mult decât atât, Ţii viaţa mea întreagă sub Acoperământ,…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Purtăm toţi un dor de floare, Floare albă, visătoare, Floarea sufletului vie, Cea cu dor de veşnicie. Că nici raiul n-ar putea Rai a fi, de n-ar avea Flori albastre, roz şi albe Împletite-n mii de salbe. Florile din lumea noastră Stau…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Teodor Epure, poet, dascăl de seamă, Prin versul său, acasă ne recheamă! Și-l văd, un Vodă, în școala din copilărie, Cu pași mărunți, dar fermi, pășea Prin clasă; tinere destine, desăvârșea. De la el, am învățat: viața nu e jucărie! Privire ageră, pătrunzătoare, din negrii…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
CĂSUŢE ŞI PACE d-nei prof. Ion Elena Pe-o stradă cu case frumos înălţate, N-au mai rămas decât pietre-aruncate... Şi poate departe-n ţărână-mbrăcată, Vreo temelie drept martor lăsată. Pe locul pe care doar tihnă era, Urla un buldozer pe şenila lui grea, Copacii tăiaţi, cu…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Ce bătrână ni-i fântâna, Îi aduni anii cu mâna... Verigile lanţului Sunt anii izvorului... Fântână ne-aduce viaţă Şi-o oglindă de speranţă... Printre pietre apa trece, Din izvor curat şi rece. Lanţul se coboară drept, Setea să ne ia din piept, Din izvor…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Peste tot se arcuiește un cer de baladă, Soarele devine un câmp de legendă, Romanțele toamnei țes povești muzicale Și ne poartă pe meleagurile natale. Sub pridvor dălia sângerează și plânge Ca un fluture supărat și se stinge, Aerul parfumat din grădină colindă Ca apa…
Citește mai departe →Autor: Gruia Cojocaru
Gruia COJOCARU Obiceiul de a săpa în oglinda interioară m-a capturat din momentul în care am început să-mi pun întâile întrebări. Așa se face că, din copilărie, am scormonit cu râvnă în sinele meu. Introspecția n-a generat însă relaxare, ci doar putința de a-mi accepta…
Citește mai departe →Autor: Dumitru Petra
Tu nu auzi, femeie, cum glasul iubirii fierbe în mine? Și apa în șipot icnește incărunțită? Culoarea perdelei îți cade din fereastră Lăsând speranța iubirii să intre. Ca o livadă înflorită din muguri Tu să nu mai plângi femeie cu lacrima deschisă Amurgul nopții poate…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E mă ceartă toamna că mănânc prea mult și nu îmi mai ajung fructele coapte promit că sfatul ei o să-l ascult dar voi dormi-n livadă și la noapte 000 e disperată toamna și mă strigă îmi face semn…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Copacul s-a născut fragil, În curtea veche de la ţară, Copacu-a fost şi el copil Pân-a-nflorit întâia oară. Copacu-n frunze îmbrăcat Purta-n tulpina lui subţire Povara rodului bogat, Dar şi povară de iubire. Copacul a crescut mereu Mai în putere, mai frumos,…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Toţi, mai bună sau mai rea, Am trăit copilăria, Păstrându-i imaginea, Ca de floare şi de stea... N-aveam multe jucării, Dar, fiind minţi de copii, Ne găseam din te miri ce Să ne facem jucărie. Unii-au fost mai sărăcuţi, Alţii poate mai avuţi,…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Există o ordine-n toate Şi-n toată splendoarea-i o crezi, Există lumină şi noapte, Dincolo de care nu vezi... Sunt numai cadenţe concrete, În care adesea te pierzi, Sunt scări sau poate doar trepte, Dincolo de care oftezi... Este putere şi este uitare,…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
- O ! mare, de ce plângi și ești așa-ntristată, Îți stau la mal și îți ascult suspinul — Ce-anume te-a lăsat de veci îndurerată Ori cine ți-a îndoliat destinul ? . Să știi că ești izvor de vie alinare, Ci-n freamătu-ți ce unduie…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Satele de munte se înșiră ca mărgelele. Treci din unul în altul fără să-ți dai seama. Satul Căciulați coboară brusc direct din Trăistari. Intrarea în Căciulați este anunțată prin trei căciuli albe în vârf de arac. Căciularii se au bine cu vecinii și chiar…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Ai plecat de-o bună vreme, Zile trec şi anii vin, Dar să nu ai a te teme, Că lumina unui crin De-acasă va fi cu tine – Felinar de floare, blând... Şi-ţi va face-atât de bine Să-l porţi drept şi luminând. Astfel, tu…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Nu suntem veşnici şi, totuşi, Tot tragem Înaltul spre noi, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Visăm nemurirea în doi. Nu suntem veşnici şi, totuşi, De suflet aparţinem mai mult, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubirea ni-i veşnic timpului scut. Nu suntem veşnici şi, totuşi, O…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Am privit în urmă ca pentru a-ntâlni Un orizont de pace deplin în plină zi, Ca mai apoi, în pace, să mă pot îndrepta Către-acel orizont deschis din faţa mea. Cândva aceste două chemări şi jumătăţi Se vor apropia ca zorii înaltei dimineţi Şi vor…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Două-ngemănări de cânt Sunt părinţii pe pământ, Două-ngemănări de dor, Sufletul părinţilor. Lacrimi veşnic neoprite, Lacrimile de părinte, Două-ngemănări de dar, Veşnicie şi hotar. Două-ngemănări de floare, Pace, trudă şi răbdare, Două-ngemănări – povaţă, A părinţilor viaţă. Două-ngemănări cuminţi, Lacrimile de…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Visez precum Cenuşăreasa Povestea mare de iubire, În care eu să fiu aleasa, Din dragoste şi preţuire... Povestea-i aşa minunată, Cenuşă şi apoi splendoare, Dar nu mi-o mai doresc pe toată, Ci numai dragostea cea mare. Nu vreau nici bal, palat sau…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Toate cele patru sate martore la căsătoria primei Rafale așteptau cu înfrigurare ceremonia din satul lor. Al doilea sat care avea casele în pantă era Trăistarii. Ava puțini locuitori, vreo 300,din care vreo 50 erau la vârsta însurătorii. Fete nu prea erau. Doar vreo 15…
Citește mai departe →Autor: Victoria Milescu
Ei mă invită pentru că sunt punctuală ei mă invită pentru că sunt cuminte stau pe locul meu, nu mă îmbrac excentric mănânc puțin, vorbesc și mai puțin nu-i fac ochi dulci celui din fața mea nu vărs paharul pe rochia vecinei care-mi face semne…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
I-am pus timpului pantofi de lac Şi am pornit la braţ pe mai departe, Căci vreau un bun tovarăş să mi-l fac, Să mi-l apropii, ca să le cuprind pe toate. Şi fiindcă timpul poartă pantofii lăcuiţi, Plecăm cu eleganţă peste tot, Suntem prieteni…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Cufundat în vis doar pe jumătate Aveam gânduri și simțiri precipitate, Dorința de a trăi mai departe, În propria mea poveste de dragoste. Erai o mireasă fermecătoare, Scăldată în dimineți cu soare, Cu gânduri ce zboară cu amintiri, Cu lumini aprinse în loc de…
Citește mai departe →Autor: Dumitru Petraș
Și timpul ăsta bâlbâit mă cheamă în vale Vrea să stăm la umbra unei căni cu vin Și să urmărim clipa vieții cum se-mbată La înălțimea unui copac mereu bătrân Când glasul de clopot se leagănă ca un copil Atunci lumânările se sting din Poarta…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Vinovat în tăcere, Durerea să spere Păcatul de-a crede Ce-a fost și ce se vede. Prezentul e în trecere Suspinul încet se pierde Cu plânsul din mine, La timpul trecut, se frânge … Vinovat c-am privit Am simțit, am dorit M-am pripit și-am mințit Vinovat…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
. Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? . Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! . Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea…
Citește mai departe →Autor: Monica Răduţ (Gherghel)
Trimit speranţă peste timp şi zare, Trimit nădejde peste-ntregul cer, Învăţ să mă apropii iar de soare Ca după iarnă lungă, aspru ger. . Trimit speranţă peste orizont şi gând Şi mă întorc în cercul meu de viaţă, Îmi netezesc durerile pe rând Şi mă…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Vestea că enigmaticele Rafale vor să se mărite cu flăcăi destoinici din cele cinci sate în care au fost primite cu dragoste a trezit la viață pe toți locuitorii. Le era dor de nunți și botezuri. Satele reveneau la viața de odinioară cu horă duminica,…
Citește mai departe →Autor: Victoria Milescu
Întotdeauna, cineva vine să te întrebe cine eşti, de unde eşti, ce faci în mod curent, dar și în clipele tale libere întotdeauna, cineva vine să-ți reproșeze de ce mergi aşa şi nu altfel mersul tău aducându-i aminte de cineva, de ceva dubios întotdeauna se…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
. Primul nostru alfabet A fost învăţat concret, Din hârjoană zilnică Ne făceam... carte citită... . Auzeam de-abecedar, Însă nu ne era clar Ce te-nvaţă, ce ar fi Şi apoi, eram copii, Timpul infinit era, Chiar şi când ni se spunea Că la anul dăm…
Citește mai departe →Autor: Victoria Milescu
Uneori, cineva îţi intră în poem de-a buşilea, rugându-te să-l ajuţi să se ridice până la primul vers prea ambiţios și alambicat pentru un muritor abia ieşit din cuptorul zilei unde a fost pâine, sudoare şi lacrimi uneori, cineva îţi intră în poem cu bocancii…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Aerul respiră Oltul ce aduce balade lângă butoaie cu vin Amintirea respirată când m-am născut pe ulița cu pietre vrnite din povești Mă cheamă să mă întorc la strada întoteauna cu pelin Unde vocile copiilor au rămas amintirii în curtea școlii. Căruța trasă de…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Dă-mi mâna, iubito, ș-acordă-mi un dans, Căci vreau ne vedea cum noi dănțuim, În noaptea aceasta de vară, un vals — De nimeni știut și tare sublim ! . Sub stelele vii să dansăm grațios Profund devenind ca luna izvor Frumoaselor nopți care nu mai…
Citește mai departe →Autor: Gruia Cojocaru
Gruia COJOCARU Aproape de cătunul La Latija, în sudul Insulei Fuerteventura, pe marginea unei guri de leoaică, deschisă hămesit în lava vulcanilor, a crescut în urmă cu vreo jumătate de veac stațiunea Costa Calma. Puțin populată, fără aflux asfixiant de turiști în niciun moment al…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Niciodată nu am înțeles pe ce criterii salba de sate aflate mai jos de Lingurari s-au separat între ele. Cel puțin cinci așezări rurale seamănă între ele și dacă nu citești indicatorul de la intrare devii confuz și ai impresia că te-ai rătăcit. Totul e…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Luna iulie aurise lanul de grâul.Toma, în fiecare dimineață, de cum se scula intra în lanul de grâu, frecând câte un spic să vadă dacă e copt bobul.Lua în palmele-i aspre de muncă, câte un bob, și se uita la el ca la icoana lui…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
. E o dimineață cu-n răsărit dulce de soare Și mă bucur mult de atâta răcoare, Văd iarba cum se azvârle din pământ Să bea muguri de sălcii împrăștiați de vânt. . În curte miroase subtil a levănțică, Cucuveaua într-un cireș mereu țipă, Valuri înalte…
Citește mai departe →Autor: Dumitru Petraș
Eu mai am de mers trei metri prin viață Și încă două rădăcini de pus, Când pasărea timpului se schimbă la față Înălțând altarul vieții, trudind Când untdelemnul din candelă se rupe Și noi murim, de câte ori murim Sărutăm și pământul îmbălsămat cu stele.…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Sunt mâlul Dunării, târâtă-n jos De vremuri mult uitate Plutind popoare, s-au întors Corăbii scufundate Udat-am prin coroane regi Mii de armate, gloate În setea de-a le crește negi Pe fețele curate Am dus și flori și buruieni Prin lume multe leacuri Le-am înghețat în…
Citește mai departe →Autor: Gruia Cojocaru
Carul cu nestemate din Canare (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU Când a intrat în apă, soarele lovea aproape vertical, apropierea de Ecuator făcându-l să îngăduie mai multă vreme în creștetul văzduhului. În vreme ce puținii turiști de pe plajă căutau să fugă de arșiță,…
Citește mai departe →
