Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

PÂINE ȘI SARE

și dacă, stelele ar vrea să se oprească, ele atunci, și lumea va putea să vadă toate cele și dacă, timpul nemișcat se va poza, cu ele atunci, și Domnul supărat va număra mărgele și dacă, doar Luceafărul va coborî din noapte el va deschide cufărul poveștilor în șoapte și dacă, universul gol lihnit de depărtare va adormi ^ntr-un bol visând a lui hotare și dacă, omul hărăzit...

IUBESC CUVINTELE

Iubesc cuvintele potrivite, Cuvintele corect ticluite, Cuvintele inteligent meşteşugite, Cu sârg şi îndârjire cioplite. Cred în cuvintele care inspiră, În cuvintele care ne vindecă, În cuvintele spuse...

Fericire în Noul An

Nu există o aplecare mai intensă spre fericire ca la cumpăna dintre ani. Năbădăioasă, turma inteligentă a Terrei se conectează la substantivul fericire cu o frenezie, ce coboară vijelios în cascada de trăiri simetrice din satul global. Toată încărcătura anului – momentele faste, dramatice și tragice, transpirația mai mult sau mai puțin creatoare, plictiseala și găunoșenia...

Plebeul pe Facebook. Votul

Votul e un drept al meu ! … Ce bre? … Dacă merg să-mi dau votul? Cui să-l dau? … Vezi de treaba ta!… E votul meu, cum să-l dau? Atâta lucru mi-a mai rămas! Și nu-l vând, așa cum vor unii, pe o țuică, un castron de mălai sau… mai știu ce?… pe promisiuni deșarte… la TV… Se vede, nu au curajul să vină printre noi! Nu-l dau!… nu, pentru că de-l dau așa s-ar putea...

ADUNĂ CAII ÎMPĂRATE !

adună caii împărate, s-ajungă în galop la cer căci, suflete pătate au transformat câmpia-n eter și lupii se adună împărate, flămânzi și-n noapte derbedei în haita lor, frate cu frate, cerut-au hrană de la zei dar ciorile se mai împart în zborul lor plin de dezmăț o parte zbor spre un castel iar restul stau pe câte-un băț adună-ți oile-mpărate, când nu mai vor să pască vor...

Ispitirea din deșert (șapte inscripții)

I. Sacrul s-a scurs din toate lucrurile îndreptându-se în jos, spre miezul pământului. Singurătatea e atât de intensă, încât mă arde ca o flacără neagră, înfometată de mine. II. Aici a nins cu nisip și semințele au plecat, înfășurate într-o mantie de alabastru spre alte planete. Aici a venit și s-a așezat întru veșnicie un fel de ger abstract, devorând orice tentație a...

Catrene de Anul Nou

C A T R E N E a mai trecut un an cu bune și cu rele am vrut să-l mai păstrez și totuși n-am putut s-a scurs încă un an din zestrea vieții mele a mai trecut un an și-un tren am mai pierdut ooo ninge cum demult nu a mai nins ninge ca-ntr-o lume de poveste focu-n sobe a rămas nestins anul nou ne dă o bună veste ooo acum la ceas de mare sărbătoare când noul an sfios se-arată-n...

FIORDURI SENTIMENTALE

… te ascunzi într-o idee și te-afunzi în tivul ce-l tivesc eu mă-ntăresc și mă expun, amăgesc, și te-adun dintr-o dorință, și mă supun din preferință și tu, și eu, și eu și tu parcă te-ai nărui sau ai dori parcă-aș claca sau înota într-un amestec de emoții uscate dintr-o revelație dată-n spate credința că poate… pocăința ce arde… un pas nicăieri din balsamul...

Fetele din Suceava (III) -roman-

Fetele din Suceava (III) -roman- Autor, Mihai Mihăescu Ilustrații, Cosmina Marcela OLTEAN ___ – continuare la fragmentele publicate în 14 și 20 decembrie 2022 Carmen a trăit cu fostul ei soţ o grămadă de ani şi ar mai fi trăit mult şi bine dacă acesta nu s-ar fi legat cu una mai tânără, cu doi copii după ea. Carmen nu lua în considerare vorbele care ajungeau la ea despre o posibilă...

Noapte

E-o noapte clară, liniștită, Cu aer cald, dezmierdător, Iar luna ne inspiră pace Pe când ne-mbrățișăm ușor. Iar noi, sub bolta sclipitoare A nopții clare cu zefiri, În brațe regăsiți sub luna Ce ți-se scaldă în priviri Ne-ngăduim sărutul tandru, Fierbinte și răscolitor, De mult dorit, asemeni celor Ce și-au jurat etern amor. Și astfel noi, cu pasiune, Jinduitori ne înfruptăm, Printr-un...

Stă sus printre luceferi și stele cu ochii în șapte să

Timeea . Stă sus printre luceferi și stele cu ochii în șapte să păzească versul ce zburdă din filă în filă din caiet în caiet din editură în editură din mână în mână cum aleargă în goană calul lui harap-alb în goană când el strigă precum o domniță la ananghie cu părul lăsat până în călcâie și cu rochia scurtă până la genunchi căci...

De ce tu, frunză

De ce mă iubești tu, frunză plutind pe unda unui geamăt și-ți ștergi genele de buzele mele de parc-ai vrea să mă ridici odată cu tine, mereu? Ah, sunt născut să colind veșnic într-un paradis unde toată lumina s-a stins făcând îmbrățișările mai tainice, ascunse și nedespărțite. Și să las câte o urmă vie pentru fiecare mugur spart, pentru fiecare frunză ce învață să...

Trei zâmbete cu maestrul epigramei botoșănene, Teodor Jacotă

faust patrone faust n-a avut patroni e o armă pe un scaun să ucidă – acei demoni dintre cracii evei braun la regiment a-nceput să se agite comandantul, ca dementul două fese fleșcăite îi subjugă regimentul la spital faină dar îndurerată veni la spital o divă doctorii au scris îndată: stimulare excesivă Teodor Jacota

VINA

În ploaia crudă a ochilor muiată-mi este tina iar din cenușa frunților mă păcălește vina. Vina mea-i ținută prin dosul umbrelor și-mi zboară pe-o melodie mută. O ține cineva de subțioară și-mi strigă parcă a disperare: mai naște una, asta moare ! Răspund plăpând și cu stupoare: ce-aveți cu vina mea ? De ce atâta supărare ? Sunt cel mai rău găsit sub soare sau vina voastră-i...

Singurătate

Doamne, cât pustiu poate să-ncapă într-o singură clipă. Pământul a devenit un glob de cristal în care toate legendele trecutului încep să se destrame. O liniște mare coboară peste mine, o liniște neagră și bună, trupul mi se golește de înțelesuri și stau aici, înecat în ora aceasta blândă, ca o clepsidră torcând un fir de tăcere. Se așază o liniște peste lume, o liniște...

LINIȘTEA DE IERI

Ieri… eram liniștit învelit în pace tologit în indiferența altora Și ce bine îmi era. Așa era și tiparul Tiparul ce nu dorea schimbări de dicție și prezență personală Doream ca banalitatea să mă acopere. Să-mi acopere frica O frică ascunsă de a fi chiar eu Eu însumi și cu mine laolaltă asemenea unei parade terminate în care toți vor s-o uite sau poate s-o împrumute pentru...

Văd cu ochii ce văd inima, inima ta

Văd cu ochii ce văd inima inima ta și inima mea cum se sprijină una pe cealaltă într-un tango mai lent mai lent ca de obicei cum cu brațele tale îmi ții sufletul cum cu brațele mele mă cuprind de al meu îți aud inima cum își ridică vocea ca o soprană în fața publicului și cu puterea mea mă întorc spre răsărit ca să fac o făclie cu brațele mele te cuprind cu mâinile tale...

Catrene de Ioan VASIU

C A T R E N E ooo ornat cu nori de vată ceru-i gata să cearnă iar ninsorile de-a valma și-n cer vine Crăciunu-mi scrie tata și-n cer se-aud colinde-mi scrie mama ooo se-apropie încet prin ceața deasă și-i văd făcându-mi semn cu mâna stângă de sărbători părinții vin acasă să–mi cânte o colindă și să plângă ooo doi guguștiuci stau zgribuliți...

De-am fi fost luați de crivăț și aduși captivi

De-am fi fost luați de crivăț și aduși captivi în timp cu gratii ca la temnița cea mai mare din lume cu un nume ciudat pe care îmi e destul de greu să îl pronunț cum dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu totto chiar cu totto în în tărâmul de basm ca în albă-ca-zăpada sau nu mai știu ce basm era nu îmi mai aduc aminte și chiar de mi-aș aduce nu aș mai putea să îi...

Fetele din Suceava (II)

Fetele din Suceava (II) – roman – Autor – Mihai Mihăescu Ilustrații – Cosmina Marcela Oltean – continuare la fragmentul publicat în 14 decembrie 2022 -Da-a! A-a, bună Gabriel…Păi, ce să facem, uite suntem aici la Flori, abia ne-am întors de la Obor…Am fost împreună cu ea şi am ajutat-o să-şi cumpere un instrument de tăiat faianţă. Îşi repară casa...

AMOR GROTESC

Din volumul în pregătire ,,14 poezii abrupte și restul zilei” Lumina visurilor moarte Prin praful iar scuipat Va scrijeli totul în parte Din silă, dur, emoționant Erai sub forma unei cârpe De șters Adamul ramolit Prin inimioara unei sterpe Eu simt, când este de iubit Ce mică-i lumea pe haznale Ce mare-i cimitirul cu dovezi Te văd prin fumul din furnale Și tot mă jur, și tot nu crezi Romanța...

FLORI DE MĂR VISAM

Când colindele cu oamenii se-nţelegeau Şi de nimic niciodată nu se văitau, Obişnuiam să-mi petrec nopţile de Crăciun În căsuţa mea părintească de lângă drum. Erau mereu sprintene şi doritoare De oameni,de copii şi de fecioare, ...

Plouă

Plouă Plouă rece ca o înghețată topită Plouă cu broboane de liniști Peste această apocalipsă de soare Peste nisipul albit de zăpezi febrile Plouă cu gheață de tăceri vorbite Plouă fierbinte cu castaniete Peste trupul chircit de interogație Peste punctul literei i din revelație Ionuț Țene

CIRC

În circul lumii Am fost adăugat Eu, parte a glumii Spectatorul, mai ciudat Și-am primit și-un nume Și clovnii m-au distrat Da, asta e adevărata lume! Iar cei ce-ș riscă viața Dresorii m-au înspăimântat Dând glas dresurii I-am fluierat ca pe-o minune Dresajul lor, dresajul lumii În cortul lor, ca un palat În circul lumii Am fost adăugat În circul nostru Nu se plânge Se râde de un...

Fetele din Suceava (I)

Fetele din Suceava (I) – roman – Autor Mihai Mihăescu Flori îşi repară casa din Gruiu, pe care a cumpărat-o de curând. Vrea s-o aducă mai aproape de ea pe mama sa, rămasă singură în fundul Bucovinei, tocmai în judeţul Suceava. Când să ieşim din apartament îi dăm telefon pe mobil. Îl are însă închis. Ne aştepta deja, pe mine şi pe Speranţa, prietena mea,...

Catrene de Ioan VASIU

C A T R E N E m-am îndrăgostit de-o stea polară m-am îndrăgostit de-un vânt ce-adie m-am îndrăgostit de-un tren și-o gară m-am îndrăgostit de poezie ooo îmi pare iarna o mireasă blândă care mă mângâie cu trena ei și îmi șoptește că ar vrea să-mi vândă surplusul de zăpadă pe cinci lei ooo în lipsa ta sunt o fântână fără ciutură sunt vultur dezamăgit cu...

Punct!

Se frânge inima ca pâinea de dor Firimiturile sunt vulturi ciuguliți de vifor Sângele fierbe în butoaie melancolia Via tristeții cu părul galben nostalgic și picioare lungi precum noaptea Nu mai vine să plece întoarcerea Ideea de zbor s-a făcut atât de frig Pe buzele cuvintelor șterse cu rune De vântul acesta înghețat de iubiri Trec gândurile uscate printre verbe Frunze verzi căzute...

Iubitei

Ca și primordială lege Dintru a cărei mistice esențe Natura-i lasă să-și dezlege Puterea vie-a unicii ei fețe Iubirea-i versul nemuririi, Poem sublim de ‘naltă elocință, O taină hărăzită-a firii Ce-nnobilează sensul de ființă. Însă în totul ce există, Când îți lipsește cineva, se pare Că viața poate fi și tristă, Că-ți poate da și lacrime amare. Și greu...

Ferdinand, rege încoronat la Alba Iulia

În biserica sfântă ‘mpodobită, După rugăciunea-ncoronării rostită Ferdinand a devenit domn stăpânitor Asupra întregului popor. Cu-n ceremonial religios săvârşit Coroanele şi mantiile s-au sfinţit, Apostolul şi Evanghelia s-au citit, Imnul de slavă peste tot s-a auzit. Coroana singur şi-a pus pe cap, Marele proiect al Unirii s-a sigilat, Dinastia cu destinul s-au unit, Armata...

Lacrimile Bucovinei

Lacrimile Bucovinei Să nu uiți Ioane Privește și plângi Școlile române zidite în Cernăuți De versul lui Eminescu Închise, Închise Călcate, Călcate De Bocancul întunericului Să nu uiți Ioane Privește și plângi Bisericile clădite din mănăstirea Peri Închise, Închise În țara coconilor lui Dragoș De palma grea a întunericului Să nu uiți Ioane Privește și plângi Durerea...

Golanii, jandarmii și dama

Golanii, jandarmii și dama (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU ___ Tiberiu Zală avusese o zi proastă. Se trezise ca de obicei la cinci dimineața pentru a ajunge la muncă netulburat, descărcă cu motostivuitorul marfa din tirurile ajunse de cu noapte în firmă, dar când finaliză treaba de bază primi vestea-bombă: Ești liber, nu mai avem nevoie de serviciile tale! i-a...

C A T R E N E

C A T R E N E ooo mai rabdă-mă Doamne doar un sfert de veac măcar testamentul s-apuc să mi-l fac să pot dărui absolut tot ce-am scris cititorilor mei și-n plus câte-un vis ooo sub streșinile casei găsim mereu scrisori trimise de părinții ce se-odihnesc în nori citindu-le o dată sau de mai multe ori parcă-i vedem la masă în prag de sărbători ooo prin poezii am învățat să zbor și...

Unde

Unde Eu nu mă mai duc nicăieri Eu nu mă mai întorc Acolo oriunde Unde copacul cunoașteri crește În acest măr din care mușcă tristețea Cu neînsetată sete luciditatea Ionuț Țene

AM CERTAT

Am certat cuvântul Și l-am însetat Suferind ca sfântul Nu s-a depărtat Am certat și vorba Dusă prin alai Mi s-a rupt și tolba Plimbată prin rai Am certat și versul Singur și depreciat Dar aflai și mersul Ritmului cel speriat Am certat scrisoarea Cea văzută rar Mare mi-e mirarea Scrisului de har Am certat povestea Ce m-a adormit Socotind acestea Iar am ațipit Am certat averea Ce din scris...

Aripi

Aripi Poezia este o pasăre fără picioare Versul nu se odihnește niciodată Când obosește întinde aripile și doarme Cântecul e zbor spre cer, tot mai înalt Poezia este o pasăre fără picioare Care atinge pământul cu praf de stele Tot mai jos aripile ei vorbesc tăcerea lunii Când obosește întinde cerul și moare În privirea înserării vede oul cu aripi frânte Ionuț Țene

DIN COLȚUL GURII

Lume multă, lumea-i grea Iartă-ți drumul Ce se vrea. Vreme multă, vremea-i grea Timpul ascultă… Secunda. Speranță multă, speranța-i grea Somnul dulce Va căra . Muncă multă, munca-i grea Pentru toți Ce vor ceva. Rugă multă, ruga-i grea În genunchi Alăturea. Carte multă, cartea-i grea Vom citi… Vom exista. Apă multă, marea-i grea Toți în plută Cine bea? Copii mulți, Terra...

Poezii de Ionuț ȚENE. Paradisul pierdut

Paradisul pierdut Acest steag al tristeții solare Această întrebare a bucuriei tăcute Această liniște zgomotoasă de vorbe Acest cânt care a luat foc în apa rece de munte Acest Această clipa sedusă de stele S-a îndrăgostit de mirarea pieptului tău De mușcătura unei vorbe sărate Ce-a îndulcit întâlnirea acestor buze de copaci din paradis Ionuț Tene Madrid

ZODII

Masca noastră nu se luptă Cu al soarelui păcat Interesul și-l înfruptă Pe-un tărâm nevinovat Puneți muții să se strige Condamnați, nevinovați Din iubire curge sânge Printr-un haos adunat Defilează tot ce ține Mersul strâmb și erodat Curg puterile prin vine Creierul, prea-i supărat Dar de ce priviți la mine ? Eu sunt cel ce v-a pătat? Aruncând cu mofturi fine Pe un drum ce l-ați...

Vovidenie

Vovidenie Nică, mi s-a adresat mama, mâine e Vovidenie, mergem la biserică, 21 noiembie, prima zi a iernii, când este orânduită întâlnirea viilor și a morților, sărbătoare- ne-a spus săptămâna trecută părintele Pricopescu- se petrece la flacăra lumânărilor. Cum la întâlnirea viilor cu a tuturor morților prăznuim și Intrarea în biserică a Maicii Domnului, ajută-mă, să...

Poezii de Ionuț ȚENE. Iordanes

Iordanes Voi vorbi despre dragoste Și frunze căzute Voi vorbi despre cuvinte Și rădăcini de piatră Voi vorbi despre cerul vizigot Și săbii trădate Despre această dragoste Îmbibata de sângele depărtării Despre copiii amintirilor ce curg Emoție spre muntele Om ce-și cheamă viitorul acasă pe Limba castiliana Ionut Țene Arganda, 22 octombrie

Poezii de Ionuț ȚENE: ,,Limita legală a poetului”

Limita legală a poetului Poetul a depășit limita legala de viteza Poetul întotdeauna depășește limita cuvintelor Pe procesul verbal al unui polițist care nu a știut niciodată ce înseamnă iubirea Pe poșetă de lux a unei femei care a citit toată viata emblemele unor firme de marca Viteza legala a poetului e dragostea cerului Pentru frunza căzută din paradis Ionuț Țene Alcala, 23 octombrie

ALUZII

Un grup Neuniform Mărșăluiește Iubește.. și uită De formă De grup Și de ce mai iubește Și ușor Se oprește Un pom E tăiat Și încă mai crește De ciudă Mai înverzește Pământul întreg Se umbrește Și crește Apoi tăiat Se oprește O linie Ușor curbată Făcută de om Și neterminată Se îndreaptă Ca faptă Ca aptă În lumina mată Ușor curbată Se saltă O mare De valuri...

Poezii de Ionuț ȚENE. Portal

POEZII DE IONUȚ ȚENE Portal În acel loc Păsările vorbesc În acel timp Și iarba Vorbește Casele se aliniază Vorbind Câinele care latră Vorbește Acolo ochii pisicii Vorbesc Privirea copiilor Care merg cu spatele spre nori În pădurea aceea și copacii Vorbesc Cu dinții lor de frunze Care mușcâ liniștea Cu sete De țiuie urechile Tăcerii Ionuț Țene

NU POT

Nu mai pot să privesc Răsăritul confuz al zilei Ca apoi, să citesc Din cartea de căpătâi a vechimii Nu pot să ascult Glasul tăcut și grăbit al mulțimii Ca apoi, să mă văd Prin ochii lacomi ai lumii Vreau totuși să fiu Un amănunt discret al timpului Rămas interpus În sfârșitul începutului din marele final Nu pot, chiar să cred În oul găinii făcută din ou de găină Ca apoi,...

EVOLUȚII

Scara ruptă mai înalță Pe-al munților veșmânt Doar cuvintele de gheață Țin hotarul pe pământ. Înc-un răsărit se varsă Sub al lumi început, Peste-o lumânare arsă Tot mormântul e umplut. Mersul pașilor de mâine Prin coline de gândire Se-mplinește ca o pâine Frământata prin zidire. Importanța și speranța Alungate sunt de drum Moartea își câștigă viața Focul lumii n-are...

AM PLÂNS

Am plâns… Am plâns după stele Apoi, am râs fără ele Am fugit de singurătate Călcându-mi propria libertate Am vrut să zbor cât mai sus Dar aripile realității s-au redus Am strigat la cer În zadar, cuvintele urcă și pier Am dăruit pâine și soare Crezând în voință, la drum nu doare Mi-am dăruit o primăvară Și lor, pentru a se-nfrupta cu fală Culeg zâne de ceară Când pe...

DESPĂRȚIRE

Poem selectat din volumul în prigătire pentru publicare, La braț cu al 13-lea ghinion ____ Amintirile s-au scurs prin nisipul timpului Sentimentele au plâns în cascada gândului Cât de mare e distanța faptelor ce au trecut Cât de mică e speranța, unde oare s-a pierdut Întâlnirea, mare taină, noi mereu simțeam Bucurie spaimă, zilnic noi le împărțeam Cât de dulce e trădarea într-un...

LACRIMA

Într-o lacrimă de gheață Ieri m-am regăsit O suflare îmi dă viață Alta mi-a șoptit Câte suflete ușoare Într-o inimă s-a rupt Câte vieți într-o culoare Pași, n-au mai făcut Scap privirea din icoane Ca un mare amăgit Starea mută dă frisoane Cât e de iubit? Chipul tău strivește marea Înspumată-i calea ta Eu rămân un gust de sare Prea topit de urma ta Să ne aruncăm în mare De...

LIMBA ȘARPELUI

O coală albă, albul se revoltă. O vorbă slabă, lumea o suportă. O pană îndoită în scrisul suferind, O idee friptă în adevăr plutind. O mie de cuvinte au adunat un joc, O sută de morminte stau singure în loc. O cifră rece pusă-n calendar, O dată trece și nu avem habar. O singură culoare pe un cearșaf timid, Tablouri în soare cu nuanțe de vid. O lacrimă uscată căzută din ocean E...

VIAŢA ESTE O UMBRĂ

Viaţa este o umbră nedesluşită Ce se aprinde pe câmpia dezgolită, Acolo unde soarele e la asfinţit Iar luna o mângâie c-o mână liniştit. Viaţa nu e roz, e dificilă uneori, Plină de nedreptate şi provocări, Te simţ doborât, obosit şi mâhnit Într-o lume atât de greu de urnit. Dacă provocările vor apărea Vom găsi resurse pentru a le îndrepta, Doar puţină înţelepciune să...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură