Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

VOIAM SĂ ȘTII

Voiam să-ți spun, că ninge peste trup, mereu Că cerul e livid și fulgii cad prin sită, Și flori de gheață se ițesc în suflet greu, Și că mi-e somn târziu în iarnă nelipsită. Voiam să știi, că doruri ard ninsoarea nopții, Că nu-mi găsesc culcuș în tristele zăpezi Și că-mi îngrop deșertăciuni în albul sorții, Și-ngheț pe uscăciuni priviri...

Filozofie

Nu este un farmec pentru nimeni oare ? Să privești atent, cum făr’ de-ncetare, Valurile mării, spală-n spuma albă, Stâncile la țărm când de vânt se-nvoalbă ? Cum cu dușmănie se reped năvalnic În al lor asalt cu nărav amarnic ? Iar a lor sfârșire – albă împroșcare, Și-o găsesc în stânci, într-un zbierăt tare ? Ci gândind la ele, las loc întrebării, Ce privește...

LUMEA COPILĂRIEI MELE

E lumea aceea mare, închipuită, Cu ţinuturi fabuloase de cleştare, Cu universuri ce se cer desluşite De mintea unui copil abia îmbobocită. E acea lume cu o aşezare tipică O lume demnă şi totdeauna vrednică, Unde copil,mirabilă...

Noapte de iarnă

Fiecare fulg de zăpadă sapă în aer o cărare pe unde curge în ochii mei lumina pierdutelor stele …ca și cum m-ai privi. Nu credeam să existe aici o solitudine plină până la margini cu dragoste. Cerul s-a unit cu lutul câmpiei într-o nuntă alb-albastră sălciile luncii, împodobite și secate de sevă, au împietrit cuminți și nu mai așteaptă nimic. Omătul îmi absoarbe...

EMINENȚE

Salcâmii ning și încă este seară, tăcerea sting fiorul ce mă înconjoară. Ne-am declarat iubire prin război, ne-am separat de dragostea din noi. Cad în lumina formelor pierdute ce îmi adună vina clipelor vândute. E curcubeul șters cu atât de multe vreri, al nostru mers alunecă-n dureri. Albastră-i ulița de orizonturi roșii, verde e ușa ce împiedică strămoșii. Se flutură uscatele...

Murmurând…

Murmurând în plină noapte Dorul tău fierbinte-n șoapte; Tu – iubire depărtată, Ce aștepți nemângâiată – Când lucesc în noapte stele Te amesteci printre ele, Iară sufletu-ți s-aprinde Tot mai viu și mai fierbinte. Și cu luna-n noapte plină Îți zâmbesc și îți alină – Frământările și dorul – Stele mii slăvind amorul. Ca-ntr-un glas cu ele luna Ne îndemne tot...

VOINȚĂ

A bate-n viață pe perete un cui, să-și pună Dumnezeu în visul tău, haina lui, o insprație ce nu-i lesne orișicui. Din visul tău, din visul omului… Să urci pe scara neamului, să nu-ți vezi umerii destui, să ușurezi din greutatea locului răbdarea gândului, și s-arunci tăcerea-n hora nimănui. Doinit în taina sângelui de pe ștergar, ștergarul câmpului, sudoarea domnului. Strigarea...

Șoptiri în amurg

Toader RĂDUȚĂ Sunt fiul Vrancei, sunt muntean, din lutul Cozei plămădit, din tată-n fiu os de moșnean, cu munți și ape logodit. În grai de doine-s îngânat în bătătură de oieri, Cănele, plai îngemănat, frate mi-ai fost până mai ieri. Răsună bucium la apus vibrând în lemn scobit de tei, din Porcu, baciu-avea de spus că mută turma-n Locotei. Poieni...

RESPINS

Respins de mamă și de apa lui, el cade într-o teamă. Născut în soarta norului unde soarele îl cheamă, e singuratic în mreaja dorului, căci plânsu-i e-o vină în ploaie iar vocea norului i-o mamă ce îl alină. Respins în lumea asta mare, doar sentimente cară, să le împartă cu a lui. Și, nu știe nici să ceară, să-mpartă pasul său la doi. Respins, știut de karmă, iubit ca norii...

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge…

Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie Pusă de țărancă în țest să crească De trilul coborât din înalt de ciocârlie În Transilvania, Moldova și Țara Românească. E anotimpul când satul îl colind Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine, Prin centenarul acesta suferind Mă întorc acasă pe-o punte de pâine. Ziua scrie cu lumină în brazde poezie Holda aurie mai trece și-n...

MINCIUNA

Să nu mă lași iubita mea, minciună, să dorm printre borfași, purtând a lor cunună. Trimite-mă din nou în viață cea din urmă și să te cred cum alții cred în spumă. În spuma laptelui cel negru văzut în alb… și să rămân integru, și să nu mă lași minciuna mea iubită! … Să nu mă dai pe mâna celor prea corecți căzuți din rai căzuți perfecți. Eu așa să rămân,...

Catrene de Ioan Vasiu

C A T R E N E ooo din rai trimite tata o scrisoare și-mi spune că și-acolo e mai greu că s-a scumpit biletul de intrare la balul găzduit de Dumnezeu ooo mi-e noaptea cel mai bun companion îmi pare luna o icoană sfântă cu vântul mă iau deseori la trântă și-i reproșez mereu că e afon ooo iarna începe tot mai mult să-mi placă pomii s-au îmbrăcat în promoroacă pe...

Eminescu-i izvor

de Eminescu tot mai des mi-e dor pe Eminescu îl visez mereu versul lui Eminescu-i izvor pe care îl ocrotește Dumnezeu

What I Wish You, Sweet Romanian Land

What I Wish You, Sweet Romanian Land Mihai Eminescu, traducere Leon Leviţchi Publicat de Diana Cârligeanu) ___ What I wish you, homeland, sweet Romanian land, Land of peerless glory and bold aspiration: As your mightiest weapon strong and active hands, For your past, a future worthy of our nation! Let the wine flow freely, let the goblet sparkle If such boons are cherished by your children true; For...

My Wish For You, Sweet Romania

My Wish For You, Sweet Romania Mihai Eminescu, traducere K.V. Twain (Diana Cârligeanu) 15 ianuarie 2023 This I wish for you, sweet Romanian land, Beloved country of glory and of longing: Sinewy arms, the weapon for strong stand, For all past triumphs, still other triumphs thronging! May wine flow in the cups, and may the goblets sparkle, If this be what your proud sons desire; For the rock shall stand,...

Scrisoare

Azi-noapte, sufletul și-a smuls din mine toate ițele lăsându-mă sleit de vise. În somnul meu, a început să plouă cu pleoapele ochilor dintâi, ce au văzut aripile timpului, la început, bătând, infinite la număr și paralele, pe deasupra abisului. A început să plouă cu lacrimi dulci, sărate, amare, adunate într-un râu fără albie venit, timid, să înece liniștea ta sterilă,...

Dor de Eminescu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinţi în fraţi. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde Şi cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Şi, pe neştiute vin din veşnicie...

STELE

Și stelele plâng pe sufletele slabe Pălesc și se stâng în visurile albe Iar unele fug prin clipe tăcute Chiar de-ajung vedenii zăcute Unele dorm pe goale amintiri Adunate la țărm de multe iubiri Și stelele cad pe umbre pierdute Piese de șah, în universuri mute Azi poate mor în noaptea rece Atinse-n dor de-un veac ce trece Trei stele-n gând cutreieră un soare Altele trei pe pământ...

ATÂT DE MIC

Atât de mic, în lumina Luceafărului atât de mic și-n umbra nopții lui ori poate mult mai mic, alergând după urmele tălpilor sale ce ieri s-au așternut iar azi se văd din zare-n zare Sau poate mult mai mic, încercând să-l zăresc aici, ori poate, într-un mileniu în veșnicie depărtare Poate prea mic… și cu gândul la el stau istovit pe piedestal, în picioare. Dorința de el multora…...

Plebeul pe Facebook. Unde-i primarul ?

Era prin ‘977. Pentru a doua oară am trecut prin Centrul vechi din Botoșani. Mai trecusem prin ’70, când am stat o noapte la Sala de manej, unde am învățat să călăresc… Eram istovit. Venisem cu trenul de noapte București-Botoșani cu o așezare pe șine moarte de câteva ore, la Verești. Mă îndrept să gust o cafea. Auzisem de un restaurant Flora. O chelneriță...

PÂINE ȘI SARE

și dacă, stelele ar vrea să se oprească, ele atunci, și lumea va putea să vadă toate cele și dacă, timpul nemișcat se va poza, cu ele atunci, și Domnul supărat va număra mărgele și dacă, doar Luceafărul va coborî din noapte el va deschide cufărul poveștilor în șoapte și dacă, universul gol lihnit de depărtare va adormi ^ntr-un bol visând a lui hotare și dacă, omul hărăzit...

IUBESC CUVINTELE

Iubesc cuvintele potrivite, Cuvintele corect ticluite, Cuvintele inteligent meşteşugite, Cu sârg şi îndârjire cioplite. Cred în cuvintele care inspiră, În cuvintele care ne vindecă, În cuvintele spuse...

Fericire în Noul An

Nu există o aplecare mai intensă spre fericire ca la cumpăna dintre ani. Năbădăioasă, turma inteligentă a Terrei se conectează la substantivul fericire cu o frenezie, ce coboară vijelios în cascada de trăiri simetrice din satul global. Toată încărcătura anului – momentele faste, dramatice și tragice, transpirația mai mult sau mai puțin creatoare, plictiseala și găunoșenia...

Plebeul pe Facebook. Votul

Votul e un drept al meu ! … Ce bre? … Dacă merg să-mi dau votul? Cui să-l dau? … Vezi de treaba ta!… E votul meu, cum să-l dau? Atâta lucru mi-a mai rămas! Și nu-l vând, așa cum vor unii, pe o țuică, un castron de mălai sau… mai știu ce?… pe promisiuni deșarte… la TV… Se vede, nu au curajul să vină printre noi! Nu-l dau!… nu, pentru că de-l dau așa s-ar putea...

ADUNĂ CAII ÎMPĂRATE !

adună caii împărate, s-ajungă în galop la cer căci, suflete pătate au transformat câmpia-n eter și lupii se adună împărate, flămânzi și-n noapte derbedei în haita lor, frate cu frate, cerut-au hrană de la zei dar ciorile se mai împart în zborul lor plin de dezmăț o parte zbor spre un castel iar restul stau pe câte-un băț adună-ți oile-mpărate, când nu mai vor să pască vor...

Ispitirea din deșert (șapte inscripții)

I. Sacrul s-a scurs din toate lucrurile îndreptându-se în jos, spre miezul pământului. Singurătatea e atât de intensă, încât mă arde ca o flacără neagră, înfometată de mine. II. Aici a nins cu nisip și semințele au plecat, înfășurate într-o mantie de alabastru spre alte planete. Aici a venit și s-a așezat întru veșnicie un fel de ger abstract, devorând orice tentație a...

Catrene de Anul Nou

C A T R E N E a mai trecut un an cu bune și cu rele am vrut să-l mai păstrez și totuși n-am putut s-a scurs încă un an din zestrea vieții mele a mai trecut un an și-un tren am mai pierdut ooo ninge cum demult nu a mai nins ninge ca-ntr-o lume de poveste focu-n sobe a rămas nestins anul nou ne dă o bună veste ooo acum la ceas de mare sărbătoare când noul an sfios se-arată-n...

FIORDURI SENTIMENTALE

… te ascunzi într-o idee și te-afunzi în tivul ce-l tivesc eu mă-ntăresc și mă expun, amăgesc, și te-adun dintr-o dorință, și mă supun din preferință și tu, și eu, și eu și tu parcă te-ai nărui sau ai dori parcă-aș claca sau înota într-un amestec de emoții uscate dintr-o revelație dată-n spate credința că poate… pocăința ce arde… un pas nicăieri din balsamul...

Fetele din Suceava (III) -roman-

Fetele din Suceava (III) -roman- Autor, Mihai Mihăescu Ilustrații, Cosmina Marcela OLTEAN ___ – continuare la fragmentele publicate în 14 și 20 decembrie 2022 Carmen a trăit cu fostul ei soţ o grămadă de ani şi ar mai fi trăit mult şi bine dacă acesta nu s-ar fi legat cu una mai tânără, cu doi copii după ea. Carmen nu lua în considerare vorbele care ajungeau la ea despre o posibilă...

Noapte

E-o noapte clară, liniștită, Cu aer cald, dezmierdător, Iar luna ne inspiră pace Pe când ne-mbrățișăm ușor. Iar noi, sub bolta sclipitoare A nopții clare cu zefiri, În brațe regăsiți sub luna Ce ți-se scaldă în priviri Ne-ngăduim sărutul tandru, Fierbinte și răscolitor, De mult dorit, asemeni celor Ce și-au jurat etern amor. Și astfel noi, cu pasiune, Jinduitori ne înfruptăm, Printr-un...

Stă sus printre luceferi și stele cu ochii în șapte să

Timeea . Stă sus printre luceferi și stele cu ochii în șapte să păzească versul ce zburdă din filă în filă din caiet în caiet din editură în editură din mână în mână cum aleargă în goană calul lui harap-alb în goană când el strigă precum o domniță la ananghie cu părul lăsat până în călcâie și cu rochia scurtă până la genunchi căci...

De ce tu, frunză

De ce mă iubești tu, frunză plutind pe unda unui geamăt și-ți ștergi genele de buzele mele de parc-ai vrea să mă ridici odată cu tine, mereu? Ah, sunt născut să colind veșnic într-un paradis unde toată lumina s-a stins făcând îmbrățișările mai tainice, ascunse și nedespărțite. Și să las câte o urmă vie pentru fiecare mugur spart, pentru fiecare frunză ce învață să...

Trei zâmbete cu maestrul epigramei botoșănene, Teodor Jacotă

faust patrone faust n-a avut patroni e o armă pe un scaun să ucidă – acei demoni dintre cracii evei braun la regiment a-nceput să se agite comandantul, ca dementul două fese fleșcăite îi subjugă regimentul la spital faină dar îndurerată veni la spital o divă doctorii au scris îndată: stimulare excesivă Teodor Jacota

VINA

În ploaia crudă a ochilor muiată-mi este tina iar din cenușa frunților mă păcălește vina. Vina mea-i ținută prin dosul umbrelor și-mi zboară pe-o melodie mută. O ține cineva de subțioară și-mi strigă parcă a disperare: mai naște una, asta moare ! Răspund plăpând și cu stupoare: ce-aveți cu vina mea ? De ce atâta supărare ? Sunt cel mai rău găsit sub soare sau vina voastră-i...

Singurătate

Doamne, cât pustiu poate să-ncapă într-o singură clipă. Pământul a devenit un glob de cristal în care toate legendele trecutului încep să se destrame. O liniște mare coboară peste mine, o liniște neagră și bună, trupul mi se golește de înțelesuri și stau aici, înecat în ora aceasta blândă, ca o clepsidră torcând un fir de tăcere. Se așază o liniște peste lume, o liniște...

LINIȘTEA DE IERI

Ieri… eram liniștit învelit în pace tologit în indiferența altora Și ce bine îmi era. Așa era și tiparul Tiparul ce nu dorea schimbări de dicție și prezență personală Doream ca banalitatea să mă acopere. Să-mi acopere frica O frică ascunsă de a fi chiar eu Eu însumi și cu mine laolaltă asemenea unei parade terminate în care toți vor s-o uite sau poate s-o împrumute pentru...

Văd cu ochii ce văd inima, inima ta

Văd cu ochii ce văd inima inima ta și inima mea cum se sprijină una pe cealaltă într-un tango mai lent mai lent ca de obicei cum cu brațele tale îmi ții sufletul cum cu brațele mele mă cuprind de al meu îți aud inima cum își ridică vocea ca o soprană în fața publicului și cu puterea mea mă întorc spre răsărit ca să fac o făclie cu brațele mele te cuprind cu mâinile tale...

Catrene de Ioan VASIU

C A T R E N E ooo ornat cu nori de vată ceru-i gata să cearnă iar ninsorile de-a valma și-n cer vine Crăciunu-mi scrie tata și-n cer se-aud colinde-mi scrie mama ooo se-apropie încet prin ceața deasă și-i văd făcându-mi semn cu mâna stângă de sărbători părinții vin acasă să–mi cânte o colindă și să plângă ooo doi guguștiuci stau zgribuliți...

De-am fi fost luați de crivăț și aduși captivi

De-am fi fost luați de crivăț și aduși captivi în timp cu gratii ca la temnița cea mai mare din lume cu un nume ciudat pe care îmi e destul de greu să îl pronunț cum dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu totto chiar cu totto în în tărâmul de basm ca în albă-ca-zăpada sau nu mai știu ce basm era nu îmi mai aduc aminte și chiar de mi-aș aduce nu aș mai putea să îi...

Fetele din Suceava (II)

Fetele din Suceava (II) – roman – Autor – Mihai Mihăescu Ilustrații – Cosmina Marcela Oltean – continuare la fragmentul publicat în 14 decembrie 2022 -Da-a! A-a, bună Gabriel…Păi, ce să facem, uite suntem aici la Flori, abia ne-am întors de la Obor…Am fost împreună cu ea şi am ajutat-o să-şi cumpere un instrument de tăiat faianţă. Îşi repară casa...

AMOR GROTESC

Din volumul în pregătire ,,14 poezii abrupte și restul zilei” Lumina visurilor moarte Prin praful iar scuipat Va scrijeli totul în parte Din silă, dur, emoționant Erai sub forma unei cârpe De șters Adamul ramolit Prin inimioara unei sterpe Eu simt, când este de iubit Ce mică-i lumea pe haznale Ce mare-i cimitirul cu dovezi Te văd prin fumul din furnale Și tot mă jur, și tot nu crezi Romanța...

FLORI DE MĂR VISAM

Când colindele cu oamenii se-nţelegeau Şi de nimic niciodată nu se văitau, Obişnuiam să-mi petrec nopţile de Crăciun În căsuţa mea părintească de lângă drum. Erau mereu sprintene şi doritoare De oameni,de copii şi de fecioare, ...

Plouă

Plouă Plouă rece ca o înghețată topită Plouă cu broboane de liniști Peste această apocalipsă de soare Peste nisipul albit de zăpezi febrile Plouă cu gheață de tăceri vorbite Plouă fierbinte cu castaniete Peste trupul chircit de interogație Peste punctul literei i din revelație Ionuț Țene

CIRC

În circul lumii Am fost adăugat Eu, parte a glumii Spectatorul, mai ciudat Și-am primit și-un nume Și clovnii m-au distrat Da, asta e adevărata lume! Iar cei ce-ș riscă viața Dresorii m-au înspăimântat Dând glas dresurii I-am fluierat ca pe-o minune Dresajul lor, dresajul lumii În cortul lor, ca un palat În circul lumii Am fost adăugat În circul nostru Nu se plânge Se râde de un...

Fetele din Suceava (I)

Fetele din Suceava (I) – roman – Autor Mihai Mihăescu Flori îşi repară casa din Gruiu, pe care a cumpărat-o de curând. Vrea s-o aducă mai aproape de ea pe mama sa, rămasă singură în fundul Bucovinei, tocmai în judeţul Suceava. Când să ieşim din apartament îi dăm telefon pe mobil. Îl are însă închis. Ne aştepta deja, pe mine şi pe Speranţa, prietena mea,...

Catrene de Ioan VASIU

C A T R E N E m-am îndrăgostit de-o stea polară m-am îndrăgostit de-un vânt ce-adie m-am îndrăgostit de-un tren și-o gară m-am îndrăgostit de poezie ooo îmi pare iarna o mireasă blândă care mă mângâie cu trena ei și îmi șoptește că ar vrea să-mi vândă surplusul de zăpadă pe cinci lei ooo în lipsa ta sunt o fântână fără ciutură sunt vultur dezamăgit cu...

Punct!

Se frânge inima ca pâinea de dor Firimiturile sunt vulturi ciuguliți de vifor Sângele fierbe în butoaie melancolia Via tristeții cu părul galben nostalgic și picioare lungi precum noaptea Nu mai vine să plece întoarcerea Ideea de zbor s-a făcut atât de frig Pe buzele cuvintelor șterse cu rune De vântul acesta înghețat de iubiri Trec gândurile uscate printre verbe Frunze verzi căzute...

Iubitei

Ca și primordială lege Dintru a cărei mistice esențe Natura-i lasă să-și dezlege Puterea vie-a unicii ei fețe Iubirea-i versul nemuririi, Poem sublim de ‘naltă elocință, O taină hărăzită-a firii Ce-nnobilează sensul de ființă. Însă în totul ce există, Când îți lipsește cineva, se pare Că viața poate fi și tristă, Că-ți poate da și lacrime amare. Și greu...

Ferdinand, rege încoronat la Alba Iulia

În biserica sfântă ‘mpodobită, După rugăciunea-ncoronării rostită Ferdinand a devenit domn stăpânitor Asupra întregului popor. Cu-n ceremonial religios săvârşit Coroanele şi mantiile s-au sfinţit, Apostolul şi Evanghelia s-au citit, Imnul de slavă peste tot s-a auzit. Coroana singur şi-a pus pe cap, Marele proiect al Unirii s-a sigilat, Dinastia cu destinul s-au unit, Armata...

Lacrimile Bucovinei

Lacrimile Bucovinei Să nu uiți Ioane Privește și plângi Școlile române zidite în Cernăuți De versul lui Eminescu Închise, Închise Călcate, Călcate De Bocancul întunericului Să nu uiți Ioane Privește și plângi Bisericile clădite din mănăstirea Peri Închise, Închise În țara coconilor lui Dragoș De palma grea a întunericului Să nu uiți Ioane Privește și plângi Durerea...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură