Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Rubrica

lnvitaţie la lectură

6.282 de articole

ACEL NOR MĂ INVITA

Autor:

Mă trezesc în brațele cărților mele, Literă cu literă îmi intră prin piele, Privesc adesea prin pervazul ferestrei, Cum cărțile înfrunzesc-n nucul din fața casei Sub un cer albastru plin de certitudine Liniștea mă mângâie când vorbesc cu mine, Și-mi așez fericirea în cuvinte Până…

Citește mai departe →

Vis, în vara fierbinte

Autor:

Te visez în fiecare noapte, pe tine, lan de grâu cu spice coapte dăltuite cu har, ce pe umerii povârnișului s-aștern ca dar pentru un seceriș strămoșesc, cu iubire. Dorința de a strânge comoara spicelor în sudoarea brațelor tremurânde se-neacă, purtând secera, cu sfială se…

Citește mai departe →

Timpul nu mai are timp

Autor:

Nici timpul nu mai are timp Să stea să doarmă cu mine. Când fântâna se odihnește bătrână toată Învelită în valul plecării ca un preludiu curgând Când zborul secundei șlefuiește poeme Și trupul secunde aproape îngheță Sub glas clopot sărutat pe mâini, Ieri am scos…

Citește mai departe →

Dor de cireși

Autor:

Dor mi-e de cireşi în floare Şi de fructul înroşit, Pe grătar încins de soare Şi în raze perpelit. . Şi cules cu dibăcie De noi, cei care ocheam, Boaba cea trandafirie, Prinsă parcă-n cleşti, pe ram. . Trunchiul cât era de-nalt, Îl urcam din…

Citește mai departe →

Miezul trunchiului de cireș

Autor:

spre poala coaptelor cireșe ca un conchistador voi alerga, prin foc de dor, la grădina cu fard verde sub stele - coverga și-n frunzișul cireșilor cuminte să mă ascund, în nopți de vis Luna să mă dezmierde, speranțe stârnind, al vieții manuscris să mă răpească…

Citește mai departe →

Trunchii cireșilor

Autor:

. Copilăria mea s-a sprijinit Pe ei, trunchii cireşilor, Şi ca şi ei am înflorit, Păstrând un curcubeu de dor. . Eu le-am întors, în vers, iubirea Cireşilor... cât au trăit, Iar azi le iubesc amintirea Şi dorul lor de dăruit. . Ei îmi trimit…

Citește mai departe →

CIREŞAR SE DUCE…

Autor:

. Gata, Cireşar se duce, Clipa lui de vis curat... Ne-a adus povara-i dulce, Fructul de rubin pictat. . Ne-a adus cu bucurie Bob rotund în rod boagat, Dăruit cu dărnicie Şi nouă, cu drag, lăsat. . Înspre alte zări el pleacă, Când Cuptor bate…

Citește mai departe →

CODIŢE DE CIREŞE

Autor:

. Mici, firave beţişoare, În cireşi întrezărite, Ca să-ndrepte înspre soare Fructele cele-ndrăgite. . Ţin în raze, în lumină, Mici gheme de catifea, Tot ferindu-se de-o vină – Să nu scape boaba grea. . Cireşele răsfăţate Stau prea bine în copac, De codiţe legănate, Ca-n…

Citește mai departe →

BRAZDE DE FOC

Autor:

. Un zigzag de lumină al unui fulger Brazde de foc în întuneric tăia, Huruitul unui tunet mereu străbătea, Văile adânci și-n depărtări se deșira. . Norii plumburii încorsetaseră cerul, care Sugrumat, tușește acut, cu glas tare Și sărută alergic cu picături reci de ploaie…

Citește mai departe →

ALBASTRU DE VORONEŢ

Autor:

Paşii mei de călător Au dat de-un albastru dor, Mănăstire ce veghează Şi pururi rămâne trează. . Sfânta, sfânta mănăstire, În pământ român zidire, Străjuieşte cerului Şi fiinţei neamului. . Mănăstirea cea cu har Mai ascunde în altar Paşii marelui Ştefan, Iubitorul cel de neam.…

Citește mai departe →

AZILUL

Autor:

. Azilul-mi este marea Ce larg m-a țărmuit El îmi ascunde zarea La tot ce-am de trăit . E casa mea și-a altora E timpul ce-nfășoară Un prizonier pierdut în ea Muzeul figurilor de ceară . O lume albă, lume seacă Nu-i nimeni să te…

Citește mai departe →

CIREŞII DIN LIVADĂ

Autor:

. Cândva cireşii din livadă Erau parc copiilor, Pân-a început să cadă Timp bătrân pe-altoiul lor. . Fructul s-a împuţinat Şi furnicile-n neştire Pe toţi trunchii au urcat Şi i-au luat în stăpânire. . Şi la boabele rămase Grauri vin şi dau ocol, Le pândesc…

Citește mai departe →

Corăbiile negre

Autor:

Privesc din depărtare, pe marea tulburată, Corăbii negre care cu ele duc în larg Amoruri ne-mpăcate pe-o rută-ndepărtată, De nimeni neștiută – catarg lângă catarg. Pierzându-se în zare, pe valuri tumultoase, Încet își duc povara, de vânt împinse lin, Aceste vase care-și știu clipele rămase…

Citește mai departe →

FRUNZULIŢE DE CIREŞ

Autor:

Printre flori, mijite-n muguri, Mici, ovale frunzuliţe Te îndeamnă să te bucuri, Împletindu-ţi coroniţe. Cândva frunze adunate Din cireşi prietenoşi Împleteau cununi aparte Copiilor norocoşi. Şi purtam în plină vară Coroniţa cea de aur Ca-mpăraţi de-odinioară, Pe frunţi, frunzele de laur. Duc şi azi mîna…

Citește mai departe →

DRAPELUL ŢĂRII

Autor:

26 IUNIE – ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL De la ’48 încoace, Drapelul cinste ne face Şi se cade-a fi cinstit Şi de noi toţi preţuit. Ale sale culori sfinte Ne trimit învăţăminte Şi-s simboluri pentru toţi Cei ce suntem patrioţi. Roşul de pe steag vorbeşte Despre…

Citește mai departe →

DE DRAGUL CIREŞELOR

Autor:

. De dragul cireşelor, Aş da timpul înapoi, Să simt gustul fructelor, Boaba lor de copt altoi. . De dragul cireşelor, Aş zbura pe-un vis anume, Pe deaspura satelor, Până la-nceput de lume. . Până la-nceput de viaţă, Să mă poarte-un vrăjitor, Până-n prima mea…

Citește mai departe →

Visele mele

Autor:

  Peste sărutul domnesc al iubirii, Am rupt vidul iubirii uitat în mine Ancorat adânc cât rădăcina unui veac. De astăzi, aerul iubire nu se mai vinde, Noaptea se întoarce în gazdă cu mine, Axele iubirii zidesc statui Luminând prin veac drumul plecării. Candela se…

Citește mai departe →

Un mister adânc al sufletelor care se iubesc

Autor:

Toate științele cunosc astăzi o dezvoltare explozivă, căreia abia îi ținem pasul. Nu realizăm ce ne poate aduce ziua de mâine. Este aventura cea mai spectaculoasă a umanității. Una singură este știința care avansează greu, în principiu din lipsa adecvată a instrumentelor cercetării: Psihologia, știința…

Citește mai departe →

RENASC ÎN CIREŞI

Autor:

. În al verii anotimp, Renasc în cireşi, mă bucur De pe creanga lor să scutur Boabe mari de praf de timp. . Şi cireşe să culeg, Ba aievea, ba în vis, Sub soarele cel încins, Să iau fructul, să-l aleg. . Renasc în cireşi…

Citește mai departe →

ii, în lacrimi !

Autor:

variantă... Iubito, fii demnă și alungă-ți desăgarii ! Pe când măslinii căprioarei ieșit-au la mezat și-ți împodobeau crestele împăduritului munte, tu, sub desișul umbrei verzilor ramuri, de falsul pădurar te-ai amorezat, o lipotimie sub balsamuri. Pe când veverița își netezea coada prin proaspete tufișuri, învălmășite…

Citește mai departe →

IA ROMÂNEASCĂ

Autor:

. Strămoşii noştri ne-au dat ia, Păstrând lumina, bucuria, Punând în ea suflet şi pace C-un fir de dor trecut prin ace. . Ia-n fir de timp îşi coase, Din in, cânepă, mătase, Veşnicia unei naţii, Simbol peste generaţii. . Şi în forma ei de…

Citește mai departe →

IZBUC

Autor:

De dincolo de nori E țara florilor de rai Acolo stelele surori Sunt zorile cântând la nai O patrie nepereche Trăiește pentru noi Inima cea străveche Bate clopote de eroi Coborâți în cerul verde Vedem câmpiile albastre Singurul țel acum ne arde Să răsărim inefabile…

Citește mai departe →

A doua viață a personajului

Autor:

Sticla de lampă se afumase și abia mai lumina masa pe care scria Vlad.A ridicat privirea, rămânând surprins că ceasul de perete al gazdei arăta că trecuse de miezul nopții.”Nu știu ce să fac...să-l omor pe Sandu s-au să găsesc un sfârșit mai optimist? N-am…

Citește mai departe →

COSTUMUL POPULAR

Autor:

Florile de pe câmpie Sunt înveşnicite-n ie, Dorul firelor de iarbă E cusut pe ia albă. . Pe cămaşa bărbătească Dimineţile revarsă Şi-n năframa delicată Crinii se strâng laolaltă. . În catrinţa scorojită, Pomii crengile-şi alintă, Iar pe lungi şi albe poale Se-nfăşoară lăcrămioare. .…

Citește mai departe →

COŞURILE CU CIREŞE

Autor:

. Au fost verile bogate, într-un timp ce-i doar al meu, Pe când coşuri cu cireşe ridicam cu mare greu, Le-aduceam chiar din grădină, numai pe-ngusta cărare, Dincolo de oboseală, bucuria fiind mare. . Căci vedeam umplute bine coşurile de nuiele, Din cireşe, gram cu…

Citește mai departe →

Timbru

Autor:

Splendoarea nopții se așterne iară, Iar sub cupola-i cade-o stea. Limpid e cerul înstelat de vară Și stele ard ca dragostea. . Sustras de-adâncurile înstelate Ale oceanului ceresc, Priveliștile nopții fermecate Amorul meu îl răscolesc. . Iar miriadele cuiburi de stele, Ce Universu-l împânzesc, Eu…

Citește mai departe →

DIN CODIŢE DE CIREŞ

Autor:

Nici nu ştiţi câte poţi face Din codiţe de cireş... Un cuier, mărunte ace, Undiţă sau chiar un preş. . Te-ajuţi în gospodărie, Făcând ştergar, mătură, O proptea de pus în vie, Iar, pentru somn, pătură. . La nevoie, poţi să faci Ramă de tablou,…

Citește mai departe →

AMINTIRI DESPRE MINE

Autor:

Cu privirea pură și îndesată Stau de veghe într-o noapte înstelată, Și-mi amintesc de anii tinereții mele Care erau mai fierbinți decât unele stele. . În ochi aveam încă multă lumină, Era lumina anilor mei tineri, Ce mi se juca adesea în palmă Când citem…

Citește mai departe →

CIREŞII VOR LUMINA

Autor:

. De nu va mai fi lumină, Cireşii vor lumina... Mi-au pus soare în grădină, Mi-au făcut din suflet stea. . Coşuri şi astăzi încarc, Cu cireşe, rând pe rând, Culese dintr-un copac, Chiar cu mâna mea de gând. . Şi-acum cât suntem încă Într-un…

Citește mai departe →

ȘOPTIRI ÎN AMURG

Autor:

ȘOPTIRI ÎN AMURG 2.Adolescența Luceferii deschid lumina tainic-a visării... **** Lampa cu gaz, izvor al umbrelor în noapte, un licurici al odăiței, cerșindu-i zilei dreptul la intimitate. Un martor încă viu al tainelor mărturisite în sfârâitul fusului, în baterea vatalei, în ghicitori și snoave fără…

Citește mai departe →

Spiritul maiorului în amurg

Autor:

Spiritul maiorului în amurg (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU   Într-o duminică de octombrie roșu se plimbau prin centrul vechi al orașului. Era în amurg, soarele își încheiase traiectoria diurnă, iar umbrele înserării coborau nepăsător pe străzile pulsând de energie. Încă de dimineață, în…

Citește mai departe →

Durere

Autor:

Mă dor dinții ce nu-i am decât în amintire Precum despărțirea de femeia afumată de tăcere Toate au rămas piatră zidită-n iubire Pe muntele cu rădăcini putrezite în miere. . Mă dor oasele calcinate în mormânt Și pământul ce mă respiră pe sub sânge Precum…

Citește mai departe →

VESELE CIREŞE COAPTE

Autor:

. Pe masă,-n bucătărie, Am multe cireşe coapte, Puse pe o farfurie, După ce au fost spălate. . Sunt luate de la piaţă, De la tarabe cu preţ... Cândva mi-aduceau vacanţă, Cât şi visul îndrăzneţ. . Le admir şi pe acestea Şi le gust cu…

Citește mai departe →

EMINESCU

Autor:

EMINESCU acrostih Este-un vers dumnezeiesc, Măsurat de-o limbă sfântă, Iar pe plaiul românesc Nimeni, precum el, nu cântă. Este-un vers ce dăpăşeşte Scurt hotarul timpului, Căci a scris în româneşte Un poet al neamului.

Citește mai departe →

Lui Mihai Eminescu

Autor:

Ye maca timiquican Ye maca tipolihuican . Te caut în timp, în tăceri, în etern, Precum Orfeu ce scoborât-a în infern, Sunt un şaman căutător prin sfere Purtând un vis febril de nou-irumpere. . E-un secol de manie şi de rană, Lumea-i o cuşcă tirană-suverană,…

Citește mai departe →

PLOUATĂ

Autor:

Iar plouă peste viață Ude sunt toate zilele Se spală astăzi fața Pe mâini și faptele Se ud multe cărări Devin chiar lunecoase Din bucurii și supărări Cad lacrimi norocoase Iar plouă pe speranță Iar timpul o înmoaie Etatea nu-i distanță Se rupe câte-o foaie…

Citește mai departe →

GLASUL PĂDURII

Autor:

Teodor EPURE Sub un soare palid al dimineții Retina sufletului meu s-a încărcat, Cu imagini luminoase ale vieții Care-n decursul anilor s-au derulat, . La umbra ierburilor verzi m-am culcat, Glasul de vis al pădurii am ascultat, Pădurea cu triluri de privighetori, Cu petale trandafirii…

Citește mai departe →

Iepurașul și căprioara

Autor:

Trăiau, cândva, în rând cu alte dobitoace, Un ursuleț bălai și un arici dibace; La câțiva pași de ei, o verde dumbrăvioară Adăpostea, în cetini, un pui de căprioară. Toți trei erau de-o seamă, adesea se-ntâlneau, Se îngrijeau de hrană, întruna hoinăreau, Cutreierau pădurea, furați…

Citește mai departe →

Infinit înalt

Autor:

Se-ntoarce lumina timpului la mine Aerul respiră ca o fată îndrăgostită Plâng norii legănați să curgå Șipotul din apå azi cere şpagă Se împletesc cărările să curgă Când la viaţă cepul ce nu s-a pus Busuiocul doarme azi pe stradă Galilee visa să vină azi…

Citește mai departe →

CIREŞUL DRAG

Autor:

. Într-o iarnă foarte lungă, Cireşul drag a fost tăiat, Al său trunchi să ne ajungă Pentru timpul îngheţat. . Soba era iarăşi caldă Şi atât ne răsfăţam, Că simţeam că înc-o dată, În cireşul drag urcam... . Căci căldura cea de iarnă Se asemăna…

Citește mai departe →

TABLOID

Autor:

. În lagărul vieții Stele s-aprind Pe-o latură a feții O parte murind . Dragostea mănâncă Suflete bizare Inimi se încurcă Făr- o divizare . Noaptea e regină Somnul, legământ Ziua prea senină Ceartă un mormânt . O cameră rece Naște un păcat Totul ce…

Citește mai departe →

CIREŞII MEI

Autor:

Cireşii mei, sădiţi pe marginea grădinii, Aţi fost copilăriei arhangheli ai luminii, Iar locul unde vouă crenguţele v-au stat E locul peste care am fost eu împărat. Cireşi cât vezi cu ochii, desprinşi din basme vechi, Ne-au pus cu dărnicie cireşe la urechi, Ne-au pus…

Citește mai departe →

Les jours d’antan

Autor:

Les jours d’antan Quand tu m’as regardé pour la première fois, J’ai vu dans tes yeux la profondeur de la mer; Quand tu a laissé, lentement, la tête sur mon épaule, J’ai vu par tes cheveux le bleu pur du ciel; Quand tu as étendu…

Citește mai departe →

UN CIREŞ MĂ APĂRA…

Autor:

Timpul când l-am întâlnit, S-a întâmplat atunci să fie Că într-un cireş m-a găsit, Ce-mi spunea o poezie... Şi de-aceea,-n vrajă prinsă, Lui nu i-am dat importanţă, Nu puteam să fiu învinsă, Stând în cireş, în vacanţă... Dar cireşul meu mi-a spus C-a trebuit să-l…

Citește mai departe →

Calicie dospită în măruntaiele vieții

Autor:

  Gruia COJOCARU Secvență dintr-un roman nenăscut După ce Războiul cel Negru a murit, Mugur Mavrodin, tatăl lui Chiru, s-a întors acasă ca o umbră umblătoare. În satul stors de vlagă, Sveta, nevastă-sa, abia își ducea zilele împreună cu cei șapte copii, deveniți ciocolatii nu…

Citește mai departe →