Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Ultima notă

Ultima notă din cântecul meu E vocea ta. Ultimul cuvânt, mereu, E tot al tau. Ultima silabă a ultimei Poezii Scrise doar pentru tine, Doar ție Îți va aparține. Greul vine Și cu el Se spulberă-n jur totul, Șa cum Mistuie focul dorul Pe care Nu ni-l vom mai purta niciodată. Din ruine Vom făuri sau nimici vise Ce au fost Sau nu au fost niciodată scrise, Dar poate Că nu se vor împlini...

Nu rupeți flori pentru mine

Dacă vreți să-mi dăruiți flori, dăruiți-mi cu rădăcină cu tot Să vă văd sufletul în ele, trăind cu mine Insațiabilă să dăruiesc Nu mi-am dat seama că mă golesc Sufletul meu e izvor cristalin Luați de beți, mă măguliți umil Când Dumnezeu a văzut că aș putea seca Mi-a dăruit din apa sfântă a Sa M-a făcut o fântână adâncă Puteți veni și lua cu găleata Dăruind...

Bitter hate

A girl so beautiful of kind I met on streets long time behind. She charmed my soul right from the start And dunked in love my humble heart. . She was a frail silhouette For no one easy to forget. I liked her hair, her rosy cheek, Her eyes in sun that made them blink, . Her arms and shoulders marble white, Her waist, her dress that held it tight. But something sinister would bite My flesh and bones...

SINGUR

Sunt singur și cu Dumnezeu… Duplicitate pură Supus la ceea ce fac eu Din dragoste și ură. Sunt singur printre mulți mai singuri Dar ne vorbim mereu Ne adunăm să fim tot singuri Și cel mai singur sunt tot eu. Ce singur vin în lumea asta dublă Și singur sunt printre dovezi O lume singură… e Univers O lume multă… singur vezi. Ne lăudăm că sângele e frontieră Și el… e primu-amestecat Ne...

TIMPUL FUGE

Timpul cu umbre-mbrăcat trece-n tăcere, Nicio vrăjmăşie nimic nu-i va cere, Zilele trec cu mare rapiditate Scormonind mereu în clipele deşarte. Timpul ca o apă curgătoare fuge, Şi cu el toate necazurile duce, Am încercat să dau părul de pe frunte pe spate Şi am văzut că am chelit într-o noapte. Lumina şi lacrimile din ochi m-au îmbătrânit Şi o să-mi fie neînchipuit de...

De ce

De ce ne înfricoșăm de moarte De ce am zugrăvit-o neagră în șoapte De ce ne închipuim o coasă care taie Și nu o floare catifelată cu o mireasmă delicată Ce cu elixirul ei ne duce în brațele lui Dumnezeu? De câte ori am îngenuncheat în noapte Rugându-ne febril la Dumnezeu și sfinți, Implorând cu lacrimi fierbinți Primeam pacea divină cu înfățișare sublimă De ce ne...

MADONA

Scânteia negrilor tăciuni Te arde pe sub pleoape Ca vraja unei rugăciuni Te cheamă mai aproape Afront al clipelor banale Stă universul văduvit O să-ți aduc iar osanale Chiar dacă timpul m-a rănit Ei zâmbetul și-l ascunde Prin șoapte, printre vorbe Mistere simple dar confunde Stau ca săgețile în tolbe Atingi misterul dintre nopți Răceala visului de vară Îmbraci doar voalul unei sorți Și...

CATRENE AUTUMNALE, DE IOAN VASIU

CATRENE AUTUMNALE bolnav de poezie și de vară mă mut în toamna care-a ruginit în timp ce vântul suspină și ară câmpia ce-are sufletul rănit ooo e răcită toamna și-are febră o aud spre seară cum strănută vântul cântă-o arie celebră marea tace parcă-i surdomută ooo încerc să număr frunzele ce cad zeci de-amintiri în buzunar îmi ard plânge pe cer încet...

SE SCHIMBĂ VREMEA

A căzut de ieri o frunză Vântul fuge abia trezit Soarele la toți se scuză Pentru tot ce-a rumenit Norii se adună-n ceață Ceru-albastru murdărind Păsările parcă-l ceartă Nu vor ploaie, dârdâind Doar la via cea bătrână Cea cu boarfe-n arămiu Stau mărgelele cu vină Pentru nuntă, e târziu Câmpul râde în bărbie Ce s-a aurit în soare Pregătit la ce-o să fie Vrea acuma să se-nsoare S-au...

Apoplexie

aplopexia lumii urlă, cucuveaua cânta muşcă ignorantă, lupii flămânzi se adună foamea sângeroasă drepturile-şi cere sfâşierea surdă a învăţat a geme s-au inversat polii inimii nu se mai roteşte pământul în jurul soarelui e întuneric în conştiinţa noastră sufletul pământului înmulţeşte iască e arşiţa în lanul umanităţii înţelenită dreptatea încurajează...

Când pasiunea te pierde

Vântul sufla încă din zori, ca o gură de căpcăun gata să înghită totul, împrăștiind nisipul și agitând valurile, mai speriate, parcă, mai mult decât oricând, în dimineața aceea rece de toamnă timpurie. De câteva minute, Aron ieșise să se plimbe, mânat de nesomnnul dintre gene și de amintirile care nu-i dădeau pace de ieri, de când ajunsese la casa familiei de pe plaja 2...

MIROS DE PÂINE CALDĂ

Mirosul de pâine oriunde se afla, Adesea intregul sat se împrospăta Şi atât de repede se răspândea, Niciun alt miros la-ntrecere nu se lua. Când pâinea era făcută din grâul cel nou Glasul lui avea cel mai răzbătător ecou, Prăpăd pe uliţele satului făcea, Viaţa niciodată nu se învechea. Pe la fiecare poartă se oprea Şi cu drag pe bătrâni afară îi poftea, Numele fiecăruia...

Despre noi

Nu mai sunt cuvinte sau urechi s-audă Cum noaptea în versuri se afundă. Nu mai sunt nici stele să răsară-n mare Nu mai sunt copil, să-ți dau crezare. Nu se mai revarsă flori albe de castan Peste iubirea măcinată-n van. Stins fără de veste-n muguri de lumină Stă visând poetul și se-alină Cu existeanța-aceasta de-a fi muritor Pentru oameni. Un simplu visător Era poetul. Își...

Când pasiunea te pierde

De mână cu Dumnezeu! Imn lui Valeriu Gafencu

Din lacrimi și suferință Și din multă umilință A crescut un crin minunat În trup de om înveșmântat; Ce își răspândea parfumul Înspre Ceruri, pe tot drumul. De pășeai prin preajma sa; Iubirea lui te minuna, Sfințenia-i te lumina Și spre Domnul te îndrepta. De ai fi fost chiar și ateu, Tot îl găseai pe Dumnezeu. În ochii-i albaștri, cerul Îl găseai, chiar dacă gerul, Suferința...

Lângă tine

Lângă tine 30.8.2022. Din volumul de versuri ,,Demână cu Dumnezeu”, în pregătire pentru publicare la Ed. Agata Mă-nclin în fața ta când sufletu-ți petreci În jurul inimii mele pustii și reci. Cu nesaț în vene, când de dor te aprinzi, Viața mea cu mintea tainic mi-o cuprinzi. Arzi de-o veșnicie printre umbre mute Așteptând ca ploaia fruntea să-ți sărute, Dar ea te-nfioară...

Despre tine

Despre tine 30-31.8.2022 Din volumul de versuri ,,Demână cu Dumnezeu”, în pregătire pentru publicare la Ed. Agata Despre tine n-am cuvinte și nu pot să spun ceva, Căci pe lumea asta toată, e de-ajuns iubirea ta. Cu iubirea ta grămadă aș construi palate, Dar nu vreau decât s-ating cerurile cele-nalte. Ușa Raiulu-i deschisă ca să mergem amândoi, Căci toate în viața asta se împart...

FINAL CU UMBRE

Din volumul de versuri La braț cu al XIII-lea ghinion, Romulus Ungureanu : Agata, 2022 Răcoarea vieții s-a cam terminat Tot focul se prelinge, Un întuneric greu e luminat Azi, nimeni nu mai plânge …. S-adună pașii rătăciți Apoi se mătură-n balcoane Rămân iubiții rătăciți… Mulți orbi privesc icoane … Albastru cerului s-a împietrit La soare -ngheață iar o muritoare Pe insulă,...

Noi

Noi 30.9-6.10.2021 Din volumul de versuri ,,De mână cu Dumnezeu”, în pregătire pentru publicare la Agata. Deși ne e toamnă în suflete și-n priviri Și parcă vine iarna la unele opriri, Încerc să aduc, în inimile noastre reci Vara-ca timpul în lumină să ti-l petreci. Deși suntem toamnă și-ncepe să plouă des, Eu tot mai sper și caut flori, să am de cules.

Necuprins

Necuprins Din volumul de versuri ,,De mână cu Dumnezeu”, în pregătire pentru publicare la Agata. Neîncăput și necuprins Nici de minte, nici de vis, Nici de cruce sau de spini Nici de frunze sau de crini. Nici de vorba călătoare, Nici de vorba umblătoare; Nici de lună, nici de stele, Nici de zâne, nici de iele; Nici de sălcii sau câmpii, Nici de lan de păpădii. Nici de soare sau de...

GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI

I Mi-e dat să-mi rostesc gândurile să visez în Limba Română, fiecare cuvânt un fagure, ca mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudeşte un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Mioriţa, modelate de doine şi fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate...

Raiul a adus

Raiul a adus 10.8.2022 El, mărinimos, Poate birui lumea întreagă De păcat. Oricât ar vrea spre rău să meargă Omul, El a ajutat sufletul ce vrea Mântuirea. Nu-i de ajuns doar dorința a o avea, Ci și fapta Pe care o faci, gândul ce-l urmezi, Cum trăiești, Pe lume cu semenii, cum priveghezi, Cum iubești. Dacă iubești, dacă urăști. Te răzbuni? Să n-aștepți În rai de laude...

CLINICA DE GHEAȚĂ (32). ROMAN FOILETON

Marea demonstrație a sportivilor din capitala României, anunțată cu surle și trâmbițe, deveni un eveniment de mare interes. Mai mulți străini își rezervaseră locuri la hoteluri, curioși să vadă despre ce fel de surprize e vorba. Atleții lui Rodion se gândiră la fel de fel de numere de senzație pentru a onora cinstea de a deveni cetățeni de onoare ai unei capitale europene,...

Peren Poem

K.V. Twain, 2022 Peren Poem plăpândă pogorâre prunci-plânset pelerini-petale putinţe profanate păgâne pupile plurale patimi pravile pravile pământuri pecabile Pax pedepsită pedepsit particularul Perla Potenţialitate prinsă-n plumb pretutindeni poveşti pretutindeni penitenţe pagini-prinos pagini-pumn poate păsări parcă parfumuri perfectă pânză persistentă purcedere...

Surpare

Diana CÂRLIGEANU (K.V. Twain) Scriitoare română bilingvă (de limbă engleză, în principal), cu educație în SUA, UK, Japonia. Colaborează și publică poeme în reviste din SUA, UK, Germania, Japonia, România. Traducătoare a operei poetice eminesciene în limba engleză, cu îmbunătățiri aduse versiunilor existente. Zece dintre poemele eminesciene traduse au fost publicate, în SUA...

COLORATĂ

Albastru… Negrul tău mă strigă E mare, e maestru Împiedicat de prima slugă E verde ziua ta Doar albul o intrigă E verde crud… așa Ca toate, totul să învingă S-a-ngălbenit iubirea mea Oranj e doar din fală E galbenă și amăruie Și nimeni nu o spală E griul din povestea ta O mare întrebare Doar rozul fuge-n viața ta Când griul nu mai doare Maroul cântecelor reci Kakiul uniformelor...

Doi ochi verzi

Doi ochi verzi 21.8.2022 Secați de viață sunt ochii verzi Căci, n-a plouat de mult Și tot acest tumult E moarte. S-au pierdud de tot. Acum, ei vor Aștepta sfârșitul. Vine răsăritul Și viața. Pe veci se-nchid și între pleoape Străpunge lacrima Pieptul și inima Și retina. Se sting pe veci și fără urmă. Nu trezesc bănuieli, Nu-i loc de îndoieli Când se moare. Vor rămâne doar...

SURÂSUL TĂU

Dormeam cândva în ierburile tăvălite De somnul căprioarelor adormite, Râuri de secară-n faţa mea se revărsau, Zările ca o cortină de vrăbii se scuturau. Prin ochi îmi trecea o răcoare subţire, Sufletul mi se afunda în tăcere, Doream să zbor cu aripile vântului spre soare Să culeg polen din fiecare floare. Privirea ta calmă, blândă şi senină, Cu un zâmbet proaspăt spre mine...

STĂRI CONJUGALE

Am pierdut un zâmbet Pe un drum de țară Îl mâncase-un suflet Ușor, ca întâia oară Am privit un nou apus Dintr-o umbră vagă Trei cuvinte mi s-au scurs Lumea nopții s-o atragă Am căzut pe armonia Ce scăpase din amor Dragostea sau agonia Stau pe frunzele de dor Am aflat cum e dorința Cumpărând-o ca s-o port Șuierând prin neputință Joacă iama într-un cort Am avut o primăvară Ce-nflorește...

Ultima notă

Ultima notă 10.8.2022 Ultima notă din cântecul meu E vocea ta. Ultimul cuvânt, mereu, E tot al tău. Ultima silabă a ultimei Poezii Scrise doar pentru tine, Doar ție Îți va aparține. Greul vine Și cu el Se spulberă-n jur totul, Așa cum Mistuie focul dorul Pe care Nu ni-l vom mai purta niciodată. Din ruine Vom făuri sau nimici vise Ce au fost Sau nu au fost niciodată scrise, Dar poate Că...

Dorinţă

K.V. Twain, 2022 Dorinţă Daţi-mi, teribile ursitoare pe care nu le iubesc, o nouă naştere, dintr-un ou superior oului, dintr-un om superior omului, dintr-o forţă neexistentă încă. Doresc încrucişarea leului cu timpul, a copacului cu pasărea ce-l împodobeşte, a ramurii cu toamna ce-o doboară, a frunzei cu melcul ce-o străbate ca pe-o durată. Daţi-mi un trup etern şi vibrând ca o...

In ochi cu trupuri de apa

..într-un târziu în care timpul era mărit La dimensiunile dumnezeirii, Pământul vorbea la un telefon mobil De care atârnă un fir roșu, Era foarte lung. Ca un drum ce urca spre nesfârșit. Acum, când cerul toamnei aluneca-n palma, Când freamătă sângele in măruntaiele humei, Pământului i se vede in vene firul roșu…! …Dinspre vie căruță cu struguri coboară spre sat. Dar...

,,Mama ta nu trebuie să știe asta”

Primit de la autor: Mihai MIHĂESCU Editor: Cosmina Marcela OLTEAN “Mama ta nu trebuie să știe asta” Autor proză: Mihai Mihăescu, regizor al filmului omonim Ana, o tânără ce pare să aibă în jur de 30 de ani, face jogging pe aleile unui parc. Sună telefonul mobil. Ana încetinește, scoate telefonul și răspunde. Alo?… Bună ziua, doamna… Ana… Ana...

CLINICA DE GHEAȚĂ (31). ROMAN FOILETON

Mare amatoare de atletism, doamna Primar, ea însăși demifondistă, a reușit să treacă prin consiliu un proiect de lege prin care sportivii cu trei medalii la concursurile internaționale să fie declarați cetățeni de onoare ai municipiului București. Vestea l-a luat prin surprindere și pe Rodion, căruia i se umeziseră ochii de fericire. Nici...

De lași …

De lași adânc o rază a iubirii, Ce sufletului ți-a zâmbit, A-ți fi pătruns în substratul firii, În dragoste te-ai regăsit. Fiindcă-atunci, când găsești valoarea Vreunui suflet îndrăgit Neîndoios tu îi arăți ardoarea – În dragoste te-ai regăsit. Și sfâșiat complet sălbăticește, De un amor înfometat, Supliciu-i ce natura-ți covârșește Total te-a metamorfozat. Că...

TIMPURI PIERDUTE

Cărări de rugină curg Printre destine pierdute Vieți prelungite-n amurg Cerșesc spre a fi vândute Tăcerea crudă se-nfruptă Din copaci, cad curioși Respectul rănit se luptă Cu cei ce se pierd furioși O ploaie de clipe inundă Un soare de mult așteptat O roabă cu idei se afundă Într-un lac des înghețat Faptele dorm liniștite Căzute în ceai englezesc Se împart flori și cuțite La...

UMBRELE TIMPULUI

Stau între gutuii mei plini de roade, Lângă un nuc ce-şi scaldă frunzele în ape, Secundele curg continuu fără oprelişti Vântul aleargă pe câmpuri fără izbelişte. Văzduhul din depărtare se aude plângând, Umbrele timpului se aruncă-n valuri gemând, ...

Mamei mele: Luminarea-mi spre fiind

. Mamei mele: Luminarea-mi spre fiind . Gratitudine Iubirii, că te-a pus icoană firii Acatist Dumnezeirii, că te-asemeni cu martirii Baladă în veșnicie, că ești vas de bucurie Ridicate-ți sunt statui, că-i porunca Domnului Izvoru’-mi de zile multe, ascultare și virtute Evocare-a mântuirii, din tâlcul prorocirii Luminarea-mi spre fiind, numele tău cinstind Atare mi-e...

CLIPA NU-I VIS

Încerc să mă retrag în livada anilor Unde clipa nu-i vis,e gândul visului, Vreau s-o ascund în umbra cuvintelor Veşnic împletite cu lumina soarelui. Copleşit zilnic de lumina spontană Îmi port fericirea ca pe-o năframă, O port în inimă şi n-o pierd niciodată, Răscolindu-mi amintiri de altădată. În mireasma limbii române scăldat Vise şi gânduri la poarta inimii îmi bat, Şi-ntr-o...

Sfânta Maria, mama tuturor

Născută din cuvântul primordial și lumină Sfânta Maria e în fiecare mamă născătoare, E la baza vieții noastre o veșnică tulpină Deschizătoare de Zi și de cărare. Născătoare de Sfânt și Înțelep Maria Sfântă Trece prin noi și prin veac mereu biruitoare Și în ceas de Rugăciune în taină ne cuvântă Când ne bucurăm sau când ziua iar ne doare. Maria o însfințim tainic...

CLINICA DE GHEAȚĂ (30). ROMAN FOILETON

Fanfara orașului , dirijată de Dumitru Condurachi aștepta cu emoție momentul deschiderii ușilor elicopterului. Dirijorul DC cunoscut pentru implicarea sa în evenimentele culturale ale urbei stătea cu bagheta ridicată, pentru a surprinde momentul zero al apariției profesorului Rodion în capul scării de coborâre. Între...

Strălucitul Mircea Voievod

Unul a fost Mircea, fiul lui Radu Întâi, strălucit din neam, ager și viteaz Principe creștin, peste hotare mari strămoșești, care a iubit poporul, armata, a fost vultur sprinten și treaz, rămânând în veci, pavăza și straja, brazdei obștești și a întregii Țări Românești… A luptat cu turcii, cu polonii și ungurii, pentru stăpânirea gliei apăra mereu ce este al nostru, cum...

TOMNESC

Scurge-va toamna Grie printre noi Și va umple crama Cu laptele altoi Roșcatul soare orb Se arde în dorință Alături de un corb Uitând de neputință Căzut e mărul Adamului hrănit Cerșește dorul Ce alunecă grăbit Toți norii defilează Peste bieții obosiți Furtuna se așează Măgarii sunt cinstiți S-aruncă frunza Înaintea unei ploi Se moaie scuza Așezată peste doi Cazanul de rachiu Împrăștie...

Un Rinocer aleargă prin mine

Sângele, se zbate în creier vreau să vorbesc cu mine dar, nu știu ce sfat să-mi dau am întrebări multe dar nu cunosc încă ordinea lor. Cum să mă despart de mine dacă îngerii, mai stau la taifas au făcut baricadă în corpul meu dar, nu i-au în seamă întrebările mele… Cum să-mi las Sufletul… să se despartă de mine când am trăit amândoi precum liana pe trunchiul...

Te-am căutat

Te-am căutat în scrisori prin arhive, Tot cerul cu stele, apoi l-am plivit, M-am întors să te caut, într-un vechi amonit Am fost la Nisa și pe atoli în Maldive… În legile vechi credeam că găsesc ajutor Ramses cel Mare nu te-a văzut în Egipt Am privit peste Lună, să văd Răsărit M-am luptat cu arcașii, puteam chiar să mor Am fost spre izvoare, să văd lumina lui Venus Apoi...

Întoarcerea acasă

Se adevereşte tot mai mult faptul că, în literatură ,,pentru a crea ceva durabil, trebuie să vii de undeva, să porţi cu mândrie, pe toate drumurile tale, amintirea locului şi a oamenilor din sânul cărora te-ai desprins’’. Sentimentul nostalgiei, al dorului pentru satul natal este foarte des întâlnit în romanele şi povestirile ...

Puterea memoriei sau… despre ,,metoda cozonacului”

Sunt sigur că mulți dintre domniile voastre, iubite cititoare și cititori, ați admirat pe părinții și bunicii voștri recitând din clasicii români, având un soi de mândrie pentru ,,infailibila” lor memorie. Un văr bun de-al meu, Ion G., de cum se desprimăvăra, recita cu glas înalt din Vasile Alecsandri: S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,/ S-au dus Zilele Babei și...

Epigrame de Laurențiu Maftei

La Mizil De vrei neapărat, să vizitezi Mizilul Întreabă unde Julieta se ascunde Și dacă în balcon, nu poți pătrunde Coboară-n beci și gustă vinul… Țața Florica Astăzi, țața Florica ieșită la plimbare Se uită la un blond cu nasul mare Îi face scurt cu ochiul și oftează Hai să te văd !… Nechează ! Zodia Fecioară Minciuna este apă chioară, La nuntă, sigur...

FÂNTÂNA CU APĂ DIN SOARE

Când stelele se vedeau noaptea pe câmp Grâul pe cer primăvara înverzând, Bătrânii aduceau apă cu Carul Mare Apă rece din fântâna ruptă din soare. Era fântâna cu cea mai limpede apă Loc de vorbă bună şi înţeleaptă, Acolo la o găleată cu apă vie Se luau hotărâri pentru vecie. Era fântâna cu aripi de îngeri-n izvoare Ce răspândea din adânc unde de răcoare, Aducând vindecare,...

Plouă pe mare

Marea s-a înecat de-atâtea ploi, Adâncul ei a sufocat cărarea, Plouă cerul peste el şi peste noi Şi arde-n valuri scântei de peşti ca sarea. Dimineaţa a plouat cu bărci de canotaj Albind orizontul de Terra Nova, E ziua ameţită de-un miraj, Noi ne salvăm iubindu-ne în prova. Dar marea nu ştia că mai plouă, Simţea doar valul puţin mai dulce Iar lumea apei ne-mpărţea în două Şi...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură