Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Rubrica

lnvitaţie la lectură

6.293 de articole

O MAMĂ VINDE GHIOCEI …

Autor:

O mamă vinde ghiocei, la colț de stradă...         La colț de stradă,-ntr-o plăsuță, O mamă vinde ghiocei, Buchetu-i mic, mama-i slăbuță, Cerând doi lei cincizeci pe ei... Iubesc aceste floricele Și nu le pot vedea tăiate, Dar, totuși, cumpăr buchețele De…

Citește mai departe →

MĂRTURISIRILE UNUI EMIGRANT

Autor:

Acolo e casa-n satul pe care l-am visat Să-l revăd mai tânăr, mai frumos și mai bogat, Cu aceleiași speranțe precum l-am lăsat, Acum zece ani în urmă,când am plecat. . E satul în care timpul se scaldă în soare, Cerul se întunecă mai devreme,…

Citește mai departe →

Încătușat

Autor:

Toader RĂDUȚĂ - Iași. (din volumul Secundele Iubirii – premiul special al Festivalul Internațional de Creație ”Vrancea Literară” – ediția 2024) Încătușat izvorului de șoapte, rostogolit mă regăsesc curgând în licărirea patimii deșarte, pierdut în libertatea unui gând. Miraculos plonjez cu mintea-n clipa unui uitat…

Citește mai departe →

Esențe spre apogeu…

Autor:

Epigramele lui Teodor Jacotă din cartea în prigătire pentru publicare, Je suis le roi des épigrammes. 480 de esențe spre apogeu, Botoșani: Agata, 2025 14). epigrame voi merge direct la ținte care vor fi înțepate nu mai scriu de-aici ’nainte epigrame răsuflate 15). unui mare…

Citește mai departe →

TOATĂ LUMEA ÎI JUDECĂ

Autor:

Trăim într-o lume în care dezbinarea, Izolarea,fragmentarea și împărțirea În tabere opuse sunt resimțite, Cu simptome dureroase,negrăite. . În școli,pe stradă,suntem tot mai surprinși De comportamentul agresiv al unor inși, De limbajul trivial al unor tineri,, De părul înnălbit al unor profesori. . Pentru gânduri…

Citește mai departe →

Esențe spre apogeu

Autor:

Epigramele lui Teodor Jacotă din cartea în prigătire pentru publicare, Je suis le roi des épigrammes. 480 de esențe spre apogeu, Botoșani: Agata, 2025 1). doi capsomani când partidu-i la putere își impune o dreaptă vrere dacă ai doi capsomani numai mândre peste ani numești…

Citește mai departe →

Calendar

Autor:

Închide tot. Ajunge. Să nu spurcăm liniștea cu hăul mediatic. Mi-e sete de viață. . Peste case, peste arbori, e rece. Cerul e negru de-atâtea ciori. Mă rănește rău țipătul lor. . Mai pune-un strop de vin rubiniu. În el mai e viață. Alunecăm în…

Citește mai departe →

Rafala (21)

Autor:

De frica potopului, cei aflați pe dealul Delurenilor au luat câte un copac în brațe pentru a nu fi luați de vântoase. Un grup de 15- 20 de temerari, toți cu barbă și fes roșu se țineau de mâini într-un fel de horă și strigau…

Citește mai departe →

MOLOZ

Autor:

Așa uităm noi toți de gustul molozului Câți ani să fi trecut de atunci ? Așa e, uităm de gustul său sec și lunatic Îl aveam toți pe limbă, de aceea tăcem Ne umpleau gura cu moloz Ne spuneau să nu pierdem din el E…

Citește mai departe →

VIZA

Autor:

  Am vrut viză, să exist Să fiu și eu ca ceilalți oameni Să pot pleca din mine, cu mine În drumul meu să nu mă împiedic de vămi Vămile celor ce știu că nu știu, dar cer De mult nu mai încăpeam în mine…

Citește mai departe →

CEARCĂNUL ZORILOR

Autor:

  Am strâns sub pleoapă Culori variate Punte între noapte şi zi Mi-au fost zorile toate . De pe gene mi se scurg Pe genele obrajilor fara vina Picături de culori Mă zbat şi mă svârl în lumină . Ochii mei ucid întunericul Sclipiri de…

Citește mai departe →

NINSOAREA E TOT MAI DEASĂ

Autor:

. Într-o liniște profundă,în nemișcare, Ninge cu steluțe în întreaga zare, Fulgii mari și pufoși prin văzduh valsează, Haina imaculată pe câmpii se așează. . Din munți,de pe dealuri, iarna coboară, Vâltorile vântului șiruri de copaci doboară, Gerul aspru de viața oamenilor se agață, Năsucul…

Citește mai departe →

CÂND, DE FAPT

Autor: ,

Mihaela Agulescu, originară din Craiova, a urmărit mersul în ascensiune al simțurilor umane, cântând sentimentele eterne ale dragostei și iubirii. Uneltele lirice ale tinerei poete sunt șlefuite de timpuriu. Ea, încurajată fiind, continuă să le modeleze, cititorii putându-și pune de pe acum mari speranțe în…

Citește mai departe →

ODĂ VERSULUI ALB

Autor:

Vers micuț și despuiat, închircit și nemâncat, Pe foaie abandonat și de nimeni recitat. Cin' e te-a scris, cin' te-a lăsat? Cu un vers lung și lăbărțat, Fără sens și fără tact, Poezia ai pătat cu un spici alienat. … Sub o albă, formă nouă,…

Citește mai departe →

ETERNUL ETER

Autor:

Am zburat spre mine și nu m-am oprit! Curge eul din sine, liniștit pot muri Căzut peste toți, din mâlul vâltorii Deschid nouă porți prin glasul uitării. Alergând spre stele, norii m-au ridicat Sărutat doar de ele, lumini am așezat. Picături de durere, grabnic introvertite…

Citește mai departe →

Existențe, în cocsificare

Autor:

Când iarna-n călduri visează zorii ce trec, În corduri fiori de ghețari se strâng și trec. Fulgi ce n-au căzut pe creștet, speranțe vor să-nvețe, Farmaciile-s vii, spitale-cocserii, ne spun povețe. Cocsul arde-n talpa furnalului, o vatră încinsă, Cărbunele din pământuri, pierderea-i nesfârșită. În cuptorul…

Citește mai departe →

MUZELE MELE

Autor:

Muză mi-a fost satul,zarea fără nori, Sufletul și gândul,gătite cu flori, Satul care a scris veșnicia Și mă bucur că-mi poartă rădăcina. . Muză mi-a fost casa de lângă drum Cu livada încărcată cu parfum, Casa cu pereții tapetați cu icoane Care țin căsuța veche…

Citește mai departe →

LA COZIA

Autor:

La Cozia, Mircea cel Bătrân a murit pe 31.01.1418. La Cozia, la mănăstire, Sub a Oltului privire, Chiar lângă povara lui, Mănăstirea Domnului. Domnul Mircea voievod, La Cozia, sub prohod, Şi-a găsit liniştea morţii, Ultima filă a sorţii. Pe-o potecă pietruită, Fost-a Domul cu suită…

Citește mai departe →

PRIMII GHIOCEI

Autor:

Azi i-am zărit în treacăt pe primii ghiocei Iviţi din iarna albă ce nu s-a terminat Şi-s fericită eu, şi-s ferciţi şi ei, Că soarele cel darnic la viaţă i-a chemat. Petalele lor fine, firave, delicate Se mişcă-ncet, palpită în blândă adiere, E-aproape primăvara ce-a…

Citește mai departe →

CĂSUŢĂ ALBĂ

Autor:

Căsuţă albă, dragă, trasă-n var, Te-au colindat atâţia ani şi vremi... Nici vârsta nu ţi-o ştiu măcar, Dar ştiu că-n pragul tău mă chemi. . Ne-ai oblojit dureri şi amintiri, Copilăria dragă tu ne-ai însoţit, Eşti tot mai mică, dar trăieşti, respiri... Ai tăi pereţi…

Citește mai departe →

RAFALA (20)

Autor:

Era ca un sfârșit de lume. Norii curgeau peste vale. Pustnicul din vârful dealului plutea prin furtună și îndemna stihiile să verse potopul peste necredincioși. Cristinel flutura un toiag și striga din răsputeri: Piei Satana! Du-te-n hău la întuneric și la greu. Concurenții se rugau,…

Citește mai departe →

Sub noi zboară păsări…

Autor:

Ne iubim printre frânturi de trupuri zdrobite de timp, miroase-a noi și-a sânge dulce-acrișor. Lumea-i cum o știm… Ni se pare ori parc-am privi-o-n oglindă? Înlănțuiți stăm atârnați de-un fir crud de iarbă. Mă tem c-am s-alunec spre cer. Nu te-ntreb de te temi. Sub…

Citește mai departe →

DUREREA DORULUI

Autor:

Universul se-mbracă într-o pânză țesută De mii și mii de fire de lumină, Amurgul se învăluie în valuri de taină, Păsările își aruncă viersul prin grădină. . În pacea acestui tablou feeric Apari tu,măicuța mea, cea mai minunată Dintre flori,ființă de Dumnezeu dăruită, Din lacrimi…

Citește mai departe →

SĂRUTUL IUBIRII

Autor:

Trupul apei liniștit îmi spune Când eu cobor pe trepte nezidite Și clipa foșnește ca o flacără în muguri Atunci copacul chiuie dezvelit în vale Și visele dorm în cupe mari de infinit Atunci,femeie,te dezbraci pentru iubire Și aerul ne urmărește mereu curgând Cum batista…

Citește mai departe →

ÎN CÂMPIE

Autor:

O suflare dulce și lină dinspre răsărit Alunecă veșnic ca un râu nemărginit, Roua cu înfățișare de mărgăritare Așteaptă numai o rază de soare. . Valuri adânci de culori și de lumină În fânețele mătăsoase se adună, Fluturii albaștri ca niște fulgi de azur Într-un…

Citește mai departe →

INIMA CE RADIAZĂ

Autor:

Cu inima plină de sfântă lumină, Pe chip îți răsare o blândă odihnă. Zâmbești reînnoit sub cerul senin, Când dragostea-n suflet se-așterne divin. Prosper e drumul, ușor ca un vis, Când dorul de viață te ține deschis. În jur se-adună oameni senini, Oglindă iubirii, în…

Citește mai departe →

RAFALA (19)

Autor:

La un semn Delurenii deveni un vacarm. Săniile alergau spre linia de sosire, iar din deal altele se grăbeau să le ia locul. Era o bucurie a zăpezii de nedescris. Se mai și ciocneau unii cu alții , se mai răsturnau ...Important era să ajungă…

Citește mai departe →

IUBIRE

Autor:

Iubirea de părinte fir nevăzut, Ce-n inimă crește, mereu neștiut. Azi se arată-ntr-un mesaj grăbit, Într-o îmbrățișare ce-alină un dor nesfârșit. E grija tăcută din fiecare zi, Sacrificiul ascuns ce nu-l vei ști. Într-un “sunt aici” când totul pare greu, Părintele e stânca, e sprijinul…

Citește mai departe →

Spre văzduhul…

Autor:

. Spre văzduhul cel de seară Ale genelor gălbui Amoratic stând afară Cuget lipsa dorului. . Căci de simt adânc în mine Al său foc mistuitor, Când el arde pentru tine — Ce m-aș face fără dor ? . E-o-ntrebare capitală — O mutare de…

Citește mai departe →

PUTEREA CUVÂNTULUI

Autor:

Poem selectat din volumul de poezii în pregătire pentru publicare ”Rădăcini și aripi”, Larisa Teodora DUMITRAȘ, Editura Agata-2025           Cuvântul, piatră de hotar, Un dar divin, un tainic har, Din gânduri naște Univers, Și-n lume poartă-al vieții mers. Rostit cu grijă,…

Citește mai departe →

ÎNTR-O DIMINEAȚĂ

Autor:

Dimineața își ridică cortina de stele, În văzduh plutește o adâncă tăcere, Timpul ca o șopârlă se strecoară Printre firele proaspete de iarbă. . Secundele își lasă hainele pufoase În ceasornicele cu multe ace, Aleargă pe străzile efemere Ca să macine anii în buldozere. .…

Citește mai departe →

Cărăușul sufletului (poem pentru lacrimi)

Autor:

În vremuri de tristețe, tu să plângi pentru tine, Când alții vor fi mulțumiți în jalnice destine. Să plângi pentru tine, și atunci când cineva Conștient să plângă, nu va plânge, se va bucura. Lacrimile spun adevărul trăirilor omenești, În sufletul tău, tu tânăr sărac…

Citește mai departe →

METROUL

Autor:

LA MULȚI ANI ZIUA DE NAȘTERE, POETULUI URBEI NOASTRE! Urc în metrou, zilnic, Ce cu grijă mă urcă spre alții Sau pentru alții Nu e vina mea Nu e soarta ta E pur și simplu metroul. … Urc și cobor din el Așa cum indicațiile…

Citește mai departe →

STRIGĂTUL IERNII

Autor:

Troienită-n gânduri într-un ceas din iarnă, Mirosind în noapte flori de gheață caldă, Mă doboară somnul înnegrit în larmă Cu povești cosite ninse-n lume oarbă. Fulgii de zăpadă cad peste zaplazuri Și-mi îngheață dorul, trist în suflet plânge, Strâns în gheara minții, zbatere-n zăgazuri, Cere…

Citește mai departe →

Poem pentru suflet

Autor:

În vrajă veșnică-i visul sufletului nostru, Zidind în cuget locuri fără hotar și timp, Trecut și viitor, prin amintiri ni-s rostu', Ca pădurea-ntreagă-n ghindă, tainic sâmbur sfânt. Infinitul e-un strop de cer, în roua dimineții, De-am afla misterioasele căi ce ne leagă, De magi ai…

Citește mai departe →

Geniul propriilor poezii

Autor:

          În lumea veche-a simbolurilor helene, Luceafărul, o călăuza-n cosmice scene, Poetul, căutând steaua, vieții-și dă vâltoare Stăpânind Pegasul în zboruri visătoare. Magia lui Eminescu, prin forța sa divină, Contemplând lumea sau fugărită în lumină, Cătălina visa la Luceafăr cu ardoare,…

Citește mai departe →

POEȚII MOR ÎN VERSURI

Autor:

Maria CERNĂTESCU . . Poeții mor de veacuri la margine de drum Pe-altare-nchipuite și-n dorurile scrum, Sunt triști în versuri albe, uitați în netrăire, Când cerul îi sărută cu gust de amăgire. . Poeții mor în cioburi de visuri argintate Zidite în vezuvii cu focuri…

Citește mai departe →

EMINESCIANĂ – sonet

Autor:

EMINESCIANĂ - sonet Mihai HORGA . . Fiind băiet, cutreieram O floare-albastră căutam În codrul des și privegheam Visând în pom păsări pe ram . Atât de dulce îmi erai Sub un salcâm mă așteptai Sara pe deal blând mă priveai Parcă eram căzuți din…

Citește mai departe →

Din păcate, din…

Autor:

Din păcate, e cald peste frigul din mine Din păcate, mai aud liniștea ce vine Din păcate, e păcat, lumea ca mumie Din resemnat, moartea o să ne știe . Dintr-un eu și ceva, totul va urca Din tine și-un pic, totul sau nimic Din…

Citește mai departe →

Eminescu nu moare niciodată

Autor:

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Eminescu nu moare niciodată Eminescu n-a murit, el doar îşi odihnește zborul între clipa ce vine şi visul cea fost potolind focul din oase şi luna cu dorul, arzând întotdeauna cu rost. Eminescu n-a murit niciodată, se-ntoarce în cuvinte eterne vorbe…

Citește mai departe →

Somnul

Autor:

Adorm profund în șoapte O noapte printre-ai mei Motanul nostru toarce, poate Un vis cu prins de șoricei . Din patul nostru mare O noapte, așa scundă Nici visul nostru n-are Voință mai flămândă . Și sforăi, sforăi anii mei Din viața nu prea lungă…

Citește mai departe →

Dor

Autor:

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăşi de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuţe pelin Când îşi mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare,…

Citește mai departe →

Axa timpului

Autor:

Dumitru PETRAȘ Poem din volumul în pregătire pentru publicare Axa timpului, Editura Agata, 2025 Astăzi clopotele mari bat pe deal, la Ipotești Și lacrima iubirii în genunchi se închină La nașterea celui mai mare poet al lumii În fiecare an întinerit de drum Ca un…

Citește mai departe →

Noapte albă

Autor:

Se aude cum sună muzica Turbată în tăcere Zgomotul liniștii Vibrează Noaptea e albă Și dragostea roșie Saxofonul frânge îndelung timpul Aprind țigara din foi de nor Fumez ceața Undeva, undeva Departe e atât de aproape Ionuț Țene

Citește mai departe →

Rafala (18)

Autor:

    De la ambulatoriu din munte veneau vești ciudate. Toți bolnavii sedați , zece la număr , se treziră concomitent și întrebară de Rafale. Păreau somnambuli , dar știau totul despre cele petrecute în DELURENI. Doar uriașii câini roșii îi speriau. Aflaseră în somnul…

Citește mai departe →

Eminescu

Autor:

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Eminescu   Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaţilor modelate de balade în care îşi au adăpost Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toţi bărbaţii înmuguriţi pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de…

Citește mai departe →