Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

A fost mai altfel

Ion N. Oprea, Iași Noiembrie anul acesta, 2015 a fost mai altfel de cum îl știam… nu o prelungire și bun prilej de pregătire a cămărilor pentru iarnă, ci un noiembrie al brutalităților nu cu cețuri, ploi și degerături,, ci cu soare aparent blând dar care n-a ameliorat cu nimic suferința prin care am trecut cu toți și mai ales unii un incendiu devastator – care a smuls...

Poem vizionar

Nu m-am văzut poet pe strada asta Nici pe cealaltă, ce-mi respectă visul Și nici pe cea în care voi toți ați tăcut Ați tăcut laolaltă cu abisul Un abis al prieteniei, prefăcătoriei, demagogiei, Șarlataniei și de ce nu, chiar al ideologiei Și asta numai din cauza mea Pentru că eu nu m-am văzut poet pe acea stradă Dar voi știți și nu vreți să se vadă Pe stradă poetul...

Amintirile unui suflet păgân

Sunt prezentă la propria înmormântare. Privindu-mă întinsă între scândurile care vor urma să-mi fie străjuitori pe vecie, precum un animal rănit pe maginea străzii care-ți provoacă milă, parcă-mi par mai palidă, mai trasă la față și mai uscățivă ca niciodată. Sub plânsetele zgomotoase ale celor care mă privesc, situația se prezintă îndeajuns de gravă, încât să-mi...

Poem în călduri

Suntem doi. Ne frige răbdarea din noi Din noi amândoi O răbdare țipător de tăcută Mută e ziua și de joi De joi, amândoi Apoi… o dragoste se-nfiripă În straturi de ceapă și de usturoi Grădinari sau iubiți Nu știm și nici nu ne grăbim Dar din inimi cerșim explicații Explicații împărțite la doi Și apoi ca totul să fie aruncat la gunoi Și totuși… Ne frige răbdarea...

Stări de fapt

Aruncăm cu pietre în Târgul de Crăciun Focurile dorm în vetre, orbii stau pe drum. Fugăriți de vreme cu sufletele grele, Rupți acum din stele, vrem lumi paralele. Cotoare reci de om pe o lumină sfântă Stau agățate-n pom la judecata frântă. Cruci îngrămădite din mofturi omenești, Păcate multe sădite cu stârvuri domnești. Rândurile cu nume în liste lungi, ruginite Sunt...

Natura suspină

Prin lumina zilei discret filtrată Îmi arunc privirea sclipitoare deodată, Rotocoale de lumină tremurau în zare, Undele de căldură prindeau aripioare. Privirea îmi curgea spre îndepărtata zare, Neîncrederea clepsidrei mă doare, Umbrele se alungeau prin iarba răcoroasă, Mireasma pătrunzătoare mereu se revarsă. Undele cu parfumuri în cer pluteau, Copacii,frunzele,florile ascultau, Un...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL ( 27)

După ce preoții au terminat slujba de înmormântare și a fost împărțită pomana zecilor de săteni coborâți din munte, cei de la „Speranța” au rămas lângă cruci să-și plângă morții în liniște. Atenția celor încă prezenți fu atrasă de rugăciunea unui tânăr rămas cu fruntea pe ultima cruce. Era Alin, adolescentul îndrăgostit de o tânără frumoasă mai mare decât...

Pastel al durerii

De ieri, nu mai am dimineți Dimineața nu se trezește A pierdut balul din nopți Împreună cu sufletul plutește De azi, nu mai am punct Mijlocul moare-n arsură Timpul s-a săturat de crescut Alipind jumătăți de măsură Rapid, trebuie să îmbrac Culorile calzi ale nopții Să trag visele pe-un crac Precum anonimul dans al sorții … Mă închin unui punct Din larga teorie a tăcerii Viața...

Dualitate

Nu e vina ta că nu crezi în iertare, căci părinții tăi au crescut un copil cu teamă de Divinitate. Sensibil, temător și plin de remușcări, acel copil s-a avântat cu inima deschisă în vizuina leilor care i-au sfâșiat orice urmă de credință. De ce? Pentru că el i-a iubit mai mult decât pe sine. Nu e vina ta, copile, dar nu-ți urî părinții pentru ceea ce ai devenit tu. Cum e...

Sens în existențe

Există oare un sens al vieții Sau doar un proces psiho-fistulos? Există oare o lege a dreptății Sau doar o luptă pentru un folos? Există oare un scop al cunoașterii Sau doar o sete de putere? Există oare o artă a iubirii Sau doar o joacă de plăcere? Există oare un rost al nimicirii Sau doar o probă, ne-obediență? Există oare o sursă a fericirii Sau doar o stare de inconștiență? Există...

Șoptiri în amurg

Îmi cerne primăvara pe mesteceni ultimii fulgi, rostogoliți de vânt pe muguri de ramuri plăpânde și tâmple brodate cu-argint… Un fulg rebel pe gene se agață, ca o secundă să-i privesc trăirea, căci pentru el, secunda-i nemurirea și-n lacrimă se scurge ca într-o blândă izbăvire. Și timpul meu e-un fulg în marea nemurire… Dar azi e primăvară, un flutur alb se...

“WOLF”

Povestire de Mihai Mihăescu – *din volumul de proză scurtă „Noaptea geloziei. Scrisori de dragoste”, publicat în 2012 la Editura Sedcom Libris Iași “Locuia într-o garsonieră din zona Gării de Nord. Singur. Din tinereţe. Fusese căsătorit, atunci, în tinereţe, cu o femeie de o frumuseţe rară. Avea fotografia ei atârnată sus pe perete, la care ţinea ca la...

Cain și Abel

Cain și Abel se iubesc Pe o câmpie din sare Sânge de neam cinstesc Ziua de mâine dispare Vieți în duh de răzbunare Tot pământul putrezesc Cerul nu vrea închinare Cain și Abel se lovesc Moartea e ziua de mâine Cu fapte ce murdăresc Viitorul nu vrea să vie Cain și Abel iar se urăsc Ierusalimul, piatra din colț Aruncată...

Dorință

Cât mi-aș dori asemeni, iubito, a mă crede Că reprezinți în mine un sfânt și dulce crez, Că ești un vis în care fervoarea mea se pierde, Că lui o veșnicie aș vrea să îi urmez. xxx Și nu-i o plăsmuire această năzuință Prin care încercarea mă face arzător, E doar concretul simplu din buna mea credință Că totu-n...

Oprește-mi, Doamne, risipirea

Viața alunecă prin mine ca un pumn de nisip Ce-a fost odată stâncă Oprește-mi, Doamne, risipirea Cariile îndoielii se hrănesc lacom din mine Sunt lemnul ce nu se poate apăra Îmi caut somnul pierdut Precum pescarul așteaptă să prindă pește Îmi aștept foamea de viață Precum aștept învierea lui Hristos Tămăduiește-mă Doamne Precum ai dat lumină orbului Suflă duhul Tău sfânt...

Dragoste pierdută

Lumina lunii-mi bate prin fereastră Și orologiul bate miezul nopții, Uscate-s florile de la fereastră Și-ntr-un fotoliu-mi plâng osânda sorții. Că-n rătăcirea gândurilor mele Doar unul mă frământă mai cu seamă – Lumina ta, simbol al unei stele, Din amintire ce nu se destramă. Și-ndurerat eu retrăiesc trecutul Ce-n suflet vălură nedumerirea Cum dintre noi se stins-a legământul Ce...

Amiaza lui Achim

Lacul din fața Parcului Mare lucea precum cristalul sub razele mângâitoare ale amiezii. Soarele, mărețul astru, ardea necontenit în jurul orei douăsprezece, toropind împrejurimile. Copacii oftau la fiecare adiere a vântului, ocrotind precum niște părinți trecătorii obosiți de căldura lunii august. Achim tocmai se întorcea de la chioșcul doamnei Emilia, cu un ziar și o franzelă proaspătă. Doamna...

DOR DE CASĂ

În inimă îmi bate un clopot Amintirile sunt ca un roi de fluturi orbi Pierduți de câmpul lor cu flori Am să mă-ntorc acasă-n sat Pe urma firului brodat în suflet Să urc spinarea dealurilor înverzite Cu gulerele mov de liliac Să caut broșele de violete-n iarbă Lângă troița ce lunca o veghează Acolo am hălăduit și am crescut Cu mieii blânzi păscând, Plângând, strigându-și...

Intrigi

Te ascunzi de a mea fugă Și-ntr-o umbră te repezi Ascultându-le altora, rugă Nu vrei să mă urmezi S-aștepți pasul de la mine Flămânzită, s-o mai crezi Nu vezi ziua cea de mâine Cântărind ceea ce pierzi Din tăcere te mai strig Cugetând mă rușinez Inimile noastre plâng Dorul gol ce îl urmezi Poate soarta ne despică Sentimente, într-un mod Totul cade, de la frică Drumul liber...

ÎNIMILE S-AU ÎNTÂLNIT

Alunec privirea spre culorile vântului, Văd iarba ce vălureşte ca spuma laptelui, Din clepsidră curge ultima picătură, Iar vântul se retrage într-o fundătură. . Adesea lumina în ochii tăi coboară Şi cu sufletul aprins de dorul unei vieţi, ...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (26)

Carnagiul produs la „ Speranța” era din filmele cu naziști. Cum a fost posibil ca niște animale în general blânde să ucidă atâtea ființe nevinovate lipsite de apărare? Alin și Alina își înștiințară părinții despre crimele de la „ Speranța”. Aceștia au consultat experții Nasa. Concluzia a venit repede: animalele au fost dresate să...

Apa

Apă dulce, apă vie Viața curge, viață fie Apă sfântă de izvor Timpul cântă pentru dor Apă rece, glas de ploi Vremea trece, zile noi Apă multă, stropii-s mari Pădurea-i mută, lacrimile-s tari Apa zburdă pe val înalt Înc-o secundă pentru un salt Apă lină printre munți Farmecu-i să o săruți Apă albastră, lac întins Ochii, fereastră, suflet stins Apă adâncă și sărată Viață-i...

Odă poetului artist, Maria Crenătescu

Maria Cernătescu, o floare de câmpie Ce-și varsă-n versuri sufletul cu artă. Cu măestrie și farmec de poezie Cântă frumusețea, străluci să-mpartă. Maria Cernătescu, o rază de lumină Ce-și pictează-n culori visele și dorul Cu mâini de aur și simțire fină Ea zugrăvește lumea și odorul. Maria Cernătescu, o stea pe cer senin Ce-și împarte-n daruri inima și graiul. Cu glas...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (25)

Cosmin dormise și el agitat. Toată noaptea auzise voci. Iubita rămasă la Nărujelu îl chema insistent înapoi. Se întâmpla ceva rău. Cum se crăpă de ziuă trimise fraților Antonică un text cifrat, prin care îi înștiința că pe la ora 8 trebuie să pornească spre locația Speranța. Nu le putea oferi detalii, deoarece nu le știa. Avea însă o inimă rea,...

Singurătatea în vremuri de criză

O poveste a unei tinere care se simte izolată și neînțeleasă de cei din jurul ei. Ea încearcă să își găsească un sens în viață, dar se confruntă cu multe obstacole și provocări. Era o zi ploioasă de toamnă, când Anuța a ieșit din blocul ei gri și trist. Purta o mască pe față, ca toată lumea, și își ținea geanta strâns la piept. Se îndrepta spre stația de autobuz,...

Verbe șterse de vreme

Flămânzit de explicații, Într-o colică lăuntrică de ,,a ști,, În suflete au loc mutații Împuțind verbul ,,a fi,, . Oul știe să zboare, Câinele poate-ar vorbi, Moda e ,,care pe care,, Bucuroși de verbul ,,a orbi,, … O carte e o piatră pe drum, Luceferi ai vremii se aruncă în lac, Adunăm din foi doar scrum , Sufletele moarte-s pe plac Iar cu roz, sunt pușcăriile toate Cuvinte...

Blestem

Țară blândă, țară scumpă, Cu românii răstigniți, Ți-au pus pistolul la tâmplă Mafioții parveniți. Prin partide, pripășite, Colonii de șobolani Te-au făcut obor de vite, Biată țară de sărmani. Toți becalii, toți buzații Ți-au legat ștreangul de gât, Toți penalii, toți ratații La pământ te-au doborât. Ucigași de țară sfântă, În oprobriul tuturor, Strigă-o nație...

Odă omului de cultură

Tu omule, aplecat pentru cultură ! Gândul și scrisul tău -s de valoare. Te admir, pentru a harului țesătură, cu grijă, dai indentități nemuritoare. Tu scrii despre istorie, scuturi amnezia, îmbobocești dragostea și spiritualitate aduni, îmbini realismul cu fantezia, umorul cu ironia, le scoți din captivitate. Tu ești un apostol, Eminescu ți-e zeu, al marilor patrioți și scriitori...

În bătaia puștii (secvență dintr-un roman nenăscut)

În bătaia puștii (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU Ziua se deschidea molcom, cu egal orizont. Un vânticel șerpuia aspru printre răchitele înflorite. Soarele tocmai își preschimbase jăraticul fluid într-o mantie galbenă, când Pavel se întorcea de pe imaș. Priponise oile, iar acum privea atent apa de lângă malul iazului. I se făcu o asemenea poftă de raci...

COPLEŞITOAREA AMIAZĂ

Sub geana de tihnă a verii-n soare scăldată, Stăteam de veghe într-o amiază odată, Tăcerea din suflet începu să fiarbă, Mulţimi de insecte se plimbau prin iarbă. Aerul fierbinte agale adia, Liniştea zilei pe câmpuri înflorea Soarele-mi ardea buzele crăpate de sete, Lumina lui făcea lumină peste sate. Valuri încinse de arşiţă se revărsau, Pomii umbroşi în mister se...

Lumea cuvintelor

În lumea mea de cuvinte Eu îmi construiesc un vis, O poezie cu cele sfinte Să-mi poarte gândul scris. Nu caut rime sau măsuri, Ci doar sensuri în culori, Emoțiile să le așez în versuri Rănile să le astup cu flori. Veșnica poezia e o artă A harului divin, dar, muncă, O caznă din a eului cartă A moștenirii poruncă. Eu scriu pentru că sunt Și din veacuri răsărit-am Cu predestină,...

parodia-i parodie !

Parodie la poemul lui Jan Tristea ,,Panorama-i panaramă” muntele semețul munte sătul de jugul apăsării al oceanului și al mării răbdarea-i căzu să-nfrunte liniștitele ape negre și privind în oglindă falnicul său trecut cu priveliști din vale în vale își sforță rărunchi de flăcău și cât din adâncuri pe atât în văzduhuri își luă-nalțimi pământean semețul...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (24)

Călătoria și bucuria revederii i-au obosit pe frații Antonică. Tatăl și mama îi luară în brațe și-i duseră în alveolele speciale în care dormeau cosmonauții pe un scaun inteligent computerizat. Se putea comunica direct cu interiorul și exteriorul containerului încastrat în munte. Ca să le scoată din...

Ușoare modificări pe axa destinului

Ușoare modificări pe axa destinului (secvență dintr-un roman nenăscut) În compania deținută de indieni era rumoare. Nori negri curgeau isteric de la birourile administrației înspre personalul din producție. Se călcau pe ștaifuri din ce în ce mai des, de vreme ce comenzi aveau din ce în ce mai puține, materia primă se procura mai greu, iar costurile de producție crescuseră alarmant....

In Memoriam, Sergiu Manolache ! Odă Cucorănilor

Cucorăni, sat frumos și plin de viață, Unde despre Eminescu se învață, Cu oameni harnici și suflet mare, Orație pământului, cântec de onoare! Cucorăni, sat, școală, un mare muzeu Și Sergiu Manolache, dascăl – semizeu, Cu pasiune, istorie, cultură și menire, A educat generații, bogată moștenire! Cucorăni, sat cu imn și cu steag, Unde tradițiile se păstrează cu...

Căpătâi

Întins printre versuri Pe un câmp de cuvinte Mă umbresc universuri Făcând locul fierbinte Două vorbe se leagă De un surd jurământ Istoria o să-mi șteargă Și-o să cadă-n pământ Cât de mare-i cuvântul Eu sunt omul cel mic Sunt împins de avântul Unui pas să intrig Strigăt dulce de doină Peste lacrimi fierbinți Cresc mofturi divine Ce te scoate din minți O...

Alo? Alo? Mai ești acolo?

Parodie la „Dragostea din tei”, cântecul formației O-Zone Alo, alo, sunt eu, Picasso! Și te sun să-ți spun că ești frumoasă. Eu sunt un pictor de renume Și am făcut un tablou cu chipul tău Vrei să-l vezi, vrei să-l vezi, Vrei să-l vezi, dar nu poți acum Căci eu sunt plecat în Franța Să expun la Muzeul Luvru. Dar nu-ți face griji, draga mea Căci eu te iubesc mai mult...

SE COC STRUGURII

Dealurile în auriu vătuite, De ploile mărunte mângâiate, În fiecare toamnă ne-ncredinţează, Strugurii bronzaţi spre cramă oscilează. E un semn învechit al vieţii noastre De când fluierul lui Pan, tracul, răsuna departe, De...

La margine de drum

Culeg tăcere de pe drum E albă și abandonată Ascunsă în perdea de fum E neînsemnată și ingrată. Caut speranța dintr-o zi Și- o găsesc în noapte Ce-am construit va putrezi, Strigăt umplut cu șoapte. A fi sau a nu fi aici Prea mută întrebare Puterea oamenilor mici E sub un drob de sare. Reneg și darul de-a iubi Apoi m-ascund în fapte Mă știu dorit a mă sili Să mușc din mere coapte Și...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (23)

Potecile colțuroase ale Munților „Piatra Craiului” erau pline de ispite primejdioase. Când Cosmin și temerarii Alin și Alina ajunseră în buza muntelui, noaptea își aruncă tot întunericul și peisajul părea apocaliptic. Din datele de pe GPS vizuina cosmonauților în pregătire se afla cam la 900 de metri de...

,,Tu toamnă”, de George Ciprian Bălan

Tu toamnă ce mereu revii De răscolești adânc durerea A unor vii melancolii Ce-n inimă își au șederea ! Cum an de an – neîntrerupt – Sosirea-ți nu mi-a fost străină Ce-a fost odată și-i pierdut Așa vreau totul să revină. Căci înc-un an s-a dus pe vânt Cum dintr-un ram căzu o frunză Și din acestea-ți văd ș-având Spre dezonoare-o vină însă ! Privind la tine numai...

CATRENE de Ioan VASIU

C A T R E N E mi-e dor să stau cu tata la taifas să aflu de la el când o să plouă de ce puține zile mi-au rămas și când se logodește luna nouă 000 las vrăbiile să-mi ciugulească-n palmă ademenesc luna cu struguri copți ascult vântul ce plânge pe la porți când toamna prin păduri se plimbă calmă 000 dacă o-ntâlniți pe o câmpie cu coasa-n mână sprijinind un gard să-i...

EMINESCIANĂ

EMINESCIANĂ (Mihai Horga) Fiind băiet, cutreieram O floare-albastră căutam În codrul des și privegheam Visând în pom păsări pe ram Atât de dulce îmi erai Sub un salcâm mă așteptai Sara pe deal blând mă priveai Parcă eram căzuți din Rai… Ți-eram Luceafăr și tu Stea Revino Veronica mea Să-mi fii iubită și eu soț Pe lângă plopii fără soț Să te cuprind în...

ÎNTRE NOI

Iubirea poate sălăşlui între noi doi, E nevoie doar s-o hrănim amândoi, Căci pe ea am ascultat-o cum plângea, Cum se lăuda şi cum uneori tăcea. Priveam adânc în sufletul tău curat Şi-ţi sorbeam mireasma trupului înviorat, ...

Din inima Putnei

Din inima Putnei răsună dulci cântări. De har plin corul cântă dorul ceresc. E-o tânguire caldă, e-o doină divină, E muzica cerului a omului tihnă. Din inima Putnei răsună dulci cântări. De har plin corul cântă dorul ceresc. Îngerii picură-n glasuri divinul cânt Și-i armonia sufletelor pe pământ. Din inima Putnei răsună dulci cântări. De har plin corul cântă dorul...

La porțile cerului

La porțile cerului (secvență dintr-un roman nenăscut) de Gruia COJOCARU Ultima toamnă a regimului roșu în spațiul carpato-danubiano-pontic a tăbărât năprasnic peste Tudor. Sarcina Laviniei era o povară grea, ce se suprapunea peste dorința de a deveni student, năzuință care – știa bine – se putea materializa doar prin efort sisific. Culmea e că n-avea nici un debușeu – un...

Doar în Limba Română

doar în Limba Română iubirea o-nțeleg doar în Limba Română îmi slăvesc eroii doar în Limba Română visul meu e întreg doar în Limba Română admir cântecul ploii doar în Limba Română fluierul doinește frumos doar în Limba Română mă bucur de copii doar în Limba Română pot să mă plimb pe jos doar în Limba Română număr zi după zi doar în Limba Română mereu să...

FLOARE GALBENĂ

FANDARAC de Marin RADA Aș vrea să nu mai plec, cireșul a înflorit ca o inimă, iarba tremură când o atingi, ca un trup, stelele au răsărit printre flori pe un munte și îmi cer sufletul cu-mprumut… Vine la fereastră o pasăre blândă, cu mireasma văzduhului prinsă în zbor, are-n privire culorile câmpului, și își ține aripile ca un condor… Înserarea trece dincolo de cuvinte, prin...

După deal

S-a dus satul după deal Spre a soarelui cărare. Îmbătrânit, de val cu val, El rătăcește în uitare. În lanuri truda s-a uscat, Sudoare nu-i mai cade Pe arătura fără hat. E-o doină ce mai arde! Copil am fost în toiu de vară, În van amintirile mai plouă. Copil am fost și-n joc de seară Văd viața trăirilor, o rouă. Hramul demult s-a resemnat, La modă și din nepăsare Orice obiceiuri...

Plânge-n inimi…

Din vârf de sat, spre vale, Ei merg tot mai agale. Le sunt anii copți și grei, Li-s inimile-a dor de nepoței. Cu pașii osteniți și rari Le par ulițele lungi și mari. Mai ieri colbul din drum zburau Când la vreo nuntă-n horă se prindeau. Ce ani dalbi și-atât de-n singurătate? Cândva li se părea că-s mult departe. Comoară li-i traiul c-au ajuns bunici! Veniți – le plânge-n...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură