Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Țara nebunilor

După ce scrisese, câteva pagini, la romanul despre un personaj, fost activist de partid, care furase din averea pcereului, aproape de mizul nopții, Tudor a adormit. Nu a știut când un vis l-a cuprins.Se făcea că era într-o țară cu oameni vopsiți în galben, toți îmbrăcați în haine cenușii, care de cum se sculau se închinau la două fotografii.Acestea le aveau fiecare în casa...

E cartea mea

Cartea mea, bună sau rea Sufletul căzuta-mi în ea Bună-rea e cartea mea Am umplut lumea cu ea Ascunsă stă, ca să mai stea Acolo e prin mintea mea Aleargă-n viață, viață e Și de e bună, de e rea E cartea mea . Am rupt și nopțile în ea Căzut-am din stea în stea Am adormit pe colț de geam Târând și timpul ca la hram Unde mai sunt, unde eram Timpul, bun sau...

Sunt

Îmi imaginez că întind brațele și devin hotar, Sunt Dunăre, Mare sau Prut, În mine curg Mureșul, Oltul, Siretul, Jiul, Argeșul și toate râurile ce scaldă al țării pământ. Cuprind cu privirea orizontul și îmbrățișez munții Carpați, Sunt o ciută ce se-adapă la un izvor secular, Sunt falnicul brad de pe creastă, ori păstorul ce-și poartă turma prin munți an de an. Sunt...

PE UN COLNIC

Pe un colnic cu o poiană de flori am urcat, Loc deosebit care m-a fermecat Și în tihnă până în suflet mi-a intrat Toată frumusețea de pe-acest pământ adorat. . Era o vreme prielnică,încântătoare, Soarele abia se vedea în depărtare, Să plec de acolo nu...

Secunda iubirii

Ieri am găsit secunda vieții mele Dar am găsit-o la piață, la un țăran pe tarabă Era amestecată între morcovi, ceapă și varză. I-am spus țăranului să-mi cântărească secunda întreagă. Curios, l-am întrebat cât costă secundă vieții mele? Te costă trei bani și două cupe cu vin. De bucurie, ochii mei vizionau Universul Cu zâmbet de femeie, glasul iubirii zâmbea Numai glasul...

CASĂ VECHE, DIN CHIRPICI…

Casă veche, din chirpici, Modelaţi din lut şi paie, Am venit, sunt azi aici, Stau la tine în odaie. . Calc covorul cel ţesut Dintr-o iută în lungi fire, Ca şi când aş fi trecut Prin viaţă şi prin iubire… . Parcă-mi pare c-a venit Soarele-n căsuţa mea, Numai de n-ar fi grăbit, Ca să poată să mai stea… . Casă veche, să aduni, În pod, timpul prea grăbit Şi să faci...

RAFALA (4)

În satul dintre dealuri, legendele erau la ele acasă. Oamenii aveau imaginație bogată și schimbau mereu câte ceva în legendele care ajungeau în sat. Legenda Rafalei nu putea face excepție. Când se pornea câte o vântoasă, copiii alergau către case și cântau cu voce țipată: Nu ieșiți afară, că vă ia Rafala! Activitatea de la grădiniță începu cu o discuție liberă despre...

Anii își cer dreptul

Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia. E noapte, e târziu. Afară plouă cernit, e frig și întuneric. E frig și în casă, e frig și în suflet. Stau pe marginea patului crispat și într-o poziție incomodă, dar nu încerc să mă mișc. Ochii încearcă să străpungă întunericul din cameră, să deslușească lucruri...

ÎN CRÂNG

O boare răcoroasă s-a rătăcit printre vii, Plopii licăreau în structuri argintii, Glasul vântului tremura-n frunza salcâmului, Crângul privea prin undele asfințitului. . Aerul din jur era atât de îmbălsămat Încât sufletul se simțea încântat, ...

LA GOVORA

Mă-ntorc să mă închin la Govora din nou, Spun rugăciuni purtate de taină şi ecou, Spun mulţumiri de viaţă şi pentru dragii mei, Stau lânga Maica Sfântă, sub aripile ei. Pictura cea ivită de secole-n pridvor, În vremi brâncoveneşti, se-mbracă într-un dor Şi se iveşte-anume, deasupra, la intrare, Cu acoperământ, cu aripi şi cu brâu mare, Ca toate să ne-ndemne, ca toate...

EXISTĂ SOLUȚII

Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia. Întâmplarea de mai jos am auzit-o povestită în tren, de un companion hâtru, care cică o citise și el pe undeva. Se zice că în Franța, o familie de bogătani moștenise din bunici în străbunici, un castel medieval. Castelul, încă în stare bună, stătea impunător la o...

DISPENSA

Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia. În biroul preşedintelui de CAP, doi bărbaţi tăcuţi, sătui de toate, după cum îi arătau feţele, tocmai se pregăteau să plece undeva la un iaz, să le mai treacă de urât. – Bă, Tase, ce fel de preşedinte eşti tu, dacă nu eşti în stare să ai o maşină mică la dispoziţie? –...

RAFALA (3 )

Lingurarii după o zi de muncă și mai multe pomeni de la oameni cu dare de mână căzură într-un somn greu cu vise groaznice , adevărate coșmaruri. Singurul de veghe era Coman Neamțu. Se instalase în postul de veghe flancat de cei doi mioritici. Tradiția caraulelor venea din vremea primelor hoarde tătărăști. O caraulă era formată din cinci săteni dispuși circular. Uneori, mai...

CONFUZIA

Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia. Grigore era căsătorit de vreo cinci ani, se înțelegea binișor cu nevasta, atât timp cât nu-și băga coada, scorpia de soacră-sa. Avea asta un talent, parcă simțea, când treburile mergeau bine în casă, apărea ea și totul se dădea peste cap – începeau reproșurile, observațiile,...

Agentul de circulație

Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia. Cuvântul autorului Ca să nu mă mai complic în explicații, care e schiță, care e nuvelă, care e pamflet și care e scheci, ca să nu-i mai dau satisfacție lui „Gică Contra” – prototipul de cârcotaș speculant – care și când nu e nimic de spus, el tot spune ceva pentru...

Vise obosite

Ieri abia am ridicat-o gârlă mare de apă Copacii pădurii mă priveau foarte curioși Norii se rostogoleau, făceau tumbe mari în noapte Dacă ași avea casă, ași duce gârla acasă Și în ogradă ași așterne țesut din flori Încă aștept liniște, liniștea iubirii să mă sune Cât sângele secundei mai urcă la deal Dar inima timpului nu mai bate fericită Nici glasul plecării nu se...

AȘTEPTARE

Merg pe urmele tălpilor tale Avem același număr la pantofi Tocul este ușor ros de platfus Cicatricele sunt la fel de înalte Și duc înspre pădurea înaltă Acolo te aștept obosit Și cu pașii în aceleași umbre Unde crește tăcerea ierbii cosite Ionuț Țene

Trezește-te, Nație!

republicare: rev. și ad. Un tăvălug se rostogolește peste viii noștri morți și peste ale noastre rădăcini adânci apasă cu îndârjiri mulțimi de false și nerușinate învrăjbiri, pentru o amestecare înspre o păgână nivelare. Pare o fatalitate a morții viilor noștri, izgonindu-le locul cuvenit printre aștri din cerul olimpic cu torți. La rădăcinile noastre, scurmă cu întinare șobolani,...

Incerți

Nu mai știu… De mine, de tine De noi amândoi De clipa în care noi am căzut Pentru c-am vrut Prin unul ca mine, ca tine Ca noi amândoi… De-o simplă privire Între noi aruncată De mine, de tine De noi amândoi De pasul făcut înapoi Către noi Poate de mine, de tine De noi amândoi Un regret rătăcit … Undeva mai apoi De unul ca mine, ca tine Ca noi amândoi . Rău sau bine… La...

VÂNTUL

Vântul neliniștit agită salcâmii, Doboară la pământ holdele,ciulinii, Perdelele ferestrei le răsucește, Varul scorojit de pe zid îl dezlipește. . Obloanele închise le despică, Prin aleile înflorite se plimbă, Țipă pe câmpurile nemărginite ...

CIMITIRE

Un cimitir cu stele O lume tot mai oarbă Fugit-am dintre ele De-a lumii simplă vorbă Un cimitir cu oameni Și astăzi s-a pierdut Șters e cuvântul semeni Norodul a cerut Un cimitir cu cărți În smoală tipărite Ca David suntem toți Pretenții amăgite Un cimitir cu tronuri A lumii grea voire Stăm așezați în goluri Și râdem a trăire Un cimitir cu falsuri De azi adeverite O liniște în...

Poezii de Al. Florin Țene

Metafora Vorba spusă pe dos într-un buchet de cuvinte E un fel de comparație fără termenul de comparat, râul țâșnind de sub stâncă inventează moara și minte foamea zilei în cotlonul hambarului plecat la arat. Se clătește ziua cu marea înspumată prin gură Pescărușii mint înălțimea cu proteste dure. Când corabia întinde speranțe valului ce-n îndură Cocoașa carenei unde...

RAFALA ( 2 ). Insomnii

Pentru sătenii din trei sate la vale de Lingurari, Rafala devenise un duh rău, o stihie care aducea nenorociri. Nu mulți știau legenda apariției Rafalei. Pentru bunicul Sofronie, rugămintea nepotului Leon fu primită cu bucurie, deoarece povestea va merge mai departe. Fiind seara în amurg, bunicul Sofronie, lingurarul satului își începu povestea molcom, cu glas ce venea parcă din...

Dar ceresc

Ce frumos înfloresc veacurile ascunse Precum rădăcinile uitate în rădăcini de dor Numai eu măsor distanța iubirii ca să vin Dar din păcate porțile clipei stau mereu închise Numai aerul mai aleargă ca o fiară sălbatică Și-a făcut și acte false să rămână în ogradă Recunosc de frică, și mie mi-a murit un ochi Supărat, cu o bucată de dor, am învelit privirea Dar totuși nu-mi...

Haiducul

Pe-o cărare ce-n adâncul codrului celui de frasini Șerpuirile-i umbroase prin desișuri îl conduc, ‘Naintând fără de frică, onorând a vremii datini, Iaca un voinic de seamă și-a promis a fi haiduc. . Și-ntâlnire secretoasă dându-și el cu alți tovarăși, Camarazi cu iscusință, fără milă de bogați, În a codrului desișuri regula-și propus-au iarăși — De a jefui boierii...

E caniculă de se topesc și metaforele

Atâta foc varsă soarele peste respirația trupului Încăt vipia verii suflă și-n iaurtul scos din frigider. Moara de apă își usucă valul la respirația zilei Și poemul se călește la umbra unei fântâni, Pe când metaforele își iau picioarele la spinare și ies din vers. Eu mi-am culcat gândul pe firele de iarbă și citesc Pe când Dickens iese din carte și îmi șoptește -Las-o...

PURIFICARE

Vasile Dan MARCHIȘ Mai imprevizibilă ca oricând, muza m-a întâmpinat astfel: ”Dacă prima formă de a muri liniștit și împăcat nu reușește nimănui, va reuși a doua sau a zecea oară? Cine moare liniștit și împlinit? Odată, ai vrut să mori îngânând poezia; dar nu se moare de poezie – deși, sunt eu ca urzica… De aceea, te voi face aprig să scrii, cum grădinarii...

Post festum seceriș

Prin miriștile cu maci stropite din al inimii stăpână, a mea Catrină, spre ea alerg cu gândul ce se-nfrână în spice așezate în clăi, topite pe valuri de catrință în șirag de suferință. Urc mai sus pe mijlocul din deal cu secera plină de iubire și prinsă în brâu, cer dezrobire din coapsa lațului boreal. Ajunge ! E multă suferință din blasfem la credință. Urc și văd al...

RAFALA (1)

Sunt amintiri care par uitate. După zeci de ani te trezești tulburat, neliniștit, insomniac și nu știi de ce. Vise ciudate îți tulbură somnul și întâmplări ce păreau uitate dau buzna de parcă ai fi somnambul. De mai multe zile, o voce de pe alt ocean planetar îmi strigă asurzitor, distorsionat „RAFALA, VINE RAFALA. Păzea!” -Mamă ! Asta nu e vocea lui Țani Holborosu? –...

Nucul și guguștucul

Poezii de Al.Florin Țene Când noaptea iși aruncă pijamaua pe fereastră Zorii trezesc guguștucul ce moțăie pe-o creangă, Desculț își strigă numele deasupra casei Să nu-și uite, chiar azi, numele dat de Dumnezeu. Eu îmi citesc sufletul pe care l-am scăpat în palme Și nu mă înțeleg de ce calc pe raza de soare Țipă, se frânge și o doare Lumina de care se apără guguștucul cu...

Frumoasă sărutare

Frumoasă sărutare (pentru Lenuța) Printre veacuri, îți mai amintești Lenuța? Când cu așteptări veneam la geamul tău, Rugându-te să-mi dai o lungă sărutare Pentru 2000 de ani, mereu, mereu Precum vezi, distanța clipei are casă, Drumul vieții are astăzi viză pusă, Norii trag din clopote să iasă, Ceasul clipei în altar se roagă Pentru clipa clipei ce mereu trudește Tot cu ancore...

Un mâine

Se usucă copacii în căldură Căldură sufletească, umană Păsările zbor pe sub bordură Răbdare pământul emană Animale încrucișate-n rușine, Rușine față de Dumnezeu Pierdută de omul fără suspine Avută de animale ca trofeu Se risipește omul din om Sub mașina de năravuri Ieftin și pertinent, ca pom El se depune pe rafturi Ne ascundem de o mamă Tata, uitat undeva...

Umbrele vieții

De ce și astăzi umbrele vieții plâng? Pe drumuri mari dar încă necârmuite Când zborul nu mai are zbor Și clipa nu mai are clipă. Nici speranța nu mai are casă. Ea plânge că un copil nenăscut Când eu îmbrac spinii cu sărutări se nu cadă. Brațul secundei încă mai sună în ceas Când eu sărut conturul buzelor tale Și noaptea mă roagă să dorm la ea acasă, Dar eu nu am bani...

O FRÂNTURĂ DE IUBIRE

M-am gândit să-mi împart timpul nopții Între un somn adânc și rugăciune, Visele să mi le fac prilej de gândire La credință, la viață, la nemărginire. . Căci credința este o îndatorire Însoțită adesea de iubire, Și poate deveni viață, trăire, ...

Vladimir Creţulescu, reconstruiește o etnogeneză în ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité nationale”

Recent am citit o carte cu adevărat excepțională, scrisă de Vladimir Crețulescu și intitulată sugestiv ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité naționale”. Cartea este la bază o lucrare de doctorat, care a văzut lumina tiparului la Editura L`Harmattan. Datorită faptului că a apărut în limba franceză, exhaustivul...

Fluxul memoriei – dialog introspectiv cu țăranul dinapoia firii

La vreme de seară, când luna tremura catifelat pe pajiștea norilor, care odihneau calm pe coama salcâmilor din capătul ogrăzii, în vreme ce câinii acompaniau strident tânguitul girofarului unor polițiști, căliți în misiuni înalt-dătătoare de speranță, m-a vizitat țăranul. De fapt, trebuie să recunosc că eu i-am cerut să (re)vină. Altfel, individul își vedea de treaba lui,...

ACEL NOR MĂ INVITA

Mă trezesc în brațele cărților mele, Literă cu literă îmi intră prin piele, Privesc adesea prin pervazul ferestrei, Cum cărțile înfrunzesc-n nucul din fața casei Sub un cer albastru plin de certitudine Liniștea mă mângâie când vorbesc cu mine, ...

Vis, în vara fierbinte

Te visez în fiecare noapte, pe tine, lan de grâu cu spice coapte dăltuite cu har, ce pe umerii povârnișului s-aștern ca dar pentru un seceriș strămoșesc, cu iubire. Dorința de a strânge comoara spicelor în sudoarea brațelor tremurânde se-neacă, purtând secera, cu sfială se apleacă spre sărutul albastru al dacelor. Visezi în fiecare noapte, pe tine te cuprind, de dor, cu secera potrivită din...

Timpul nu mai are timp

Nici timpul nu mai are timp Să stea să doarmă cu mine. Când fântâna se odihnește bătrână toată Învelită în valul plecării ca un preludiu curgând Când zborul secundei șlefuiește poeme Și trupul secunde aproape îngheță Sub glas clopot sărutat pe mâini, Ieri am scos 3 secunde uitate în ceas Nașterea luminii înflorea aproape Sub două sărutări aproape de guri Și anotimpul...

Dor de cireși

Dor mi-e de cireşi în floare Şi de fructul înroşit, Pe grătar încins de soare Şi în raze perpelit. . Şi cules cu dibăcie De noi, cei care ocheam, Boaba cea trandafirie, Prinsă parcă-n cleşti, pe ram. . Trunchiul cât era de-nalt, Îl urcam din două salturi Şi-apoi mai făceam un salt Şi-ajungeam până-n înalturi. . Iar grătarul cel încins De chiar soarele fierar, Era răcorit...

Miezul trunchiului de cireș

spre poala coaptelor cireșe ca un conchistador voi alerga, prin foc de dor, la grădina cu fard verde sub stele – coverga și-n frunzișul cireșilor cuminte să mă ascund, în nopți de vis Luna să mă dezmierde, speranțe stârnind, al vieții manuscris să mă răpească din himera unde umbra-mi timpului se pierde * timpul în desiș de pripoane să-l pun și-n casa cerdacului albastru cu...

Trunchii cireșilor

. Copilăria mea s-a sprijinit Pe ei, trunchii cireşilor, Şi ca şi ei am înflorit, Păstrând un curcubeu de dor. . Eu le-am întors, în vers, iubirea Cireşilor… cât au trăit, Iar azi le iubesc amintirea Şi dorul lor de dăruit. . Ei îmi trimit şi azi putere Şi bucuria mă învaţă, Cireşii mei, a mea avere Şi frumuseţe-ntreaga viaţă. . Într-un ecou de basm şi gând Şi în...

„Mai bine să te pălmuiască Adevărul, decât să te sărute Minciuna…”

Cu ceva timp în urmă publicasem un articol în care dezavuam violența împotriva sexului frumos, încât ele au ajuns să se teamă de noi, bărbații, de orice bărbat. (Schopenhauer zicea, misogin: „sexul nu știu-ce pentru ce frumos.”) Exercitarea puterii fără înțelepciune și dreptate se numește abuz. S-au dat legi bune împotriva violenței în familie și este foarte bine. Dacă...

CIREŞAR SE DUCE…

. Gata, Cireşar se duce, Clipa lui de vis curat… Ne-a adus povara-i dulce, Fructul de rubin pictat. . Ne-a adus cu bucurie Bob rotund în rod boagat, Dăruit cu dărnicie Şi nouă, cu drag, lăsat. . Înspre alte zări el pleacă, Când Cuptor bate la uşă, Poate pleacă să petreacă Într-o zare jucăuşă… . Ştie că-l vom aştepta, Ştie dorul ce ni-l lasă, Însă nu mai poate...

CODIŢE DE CIREŞE

. Mici, firave beţişoare, În cireşi întrezărite, Ca să-ndrepte înspre soare Fructele cele-ndrăgite. . Ţin în raze, în lumină, Mici gheme de catifea, Tot ferindu-se de-o vină – Să nu scape boaba grea. . Cireşele răsfăţate Stau prea bine în copac, De codiţe legănate, Ca-n cel mai comod hamac. . Şi codiţele-n balans Pe cireşe le tot poartă, Le cuprind ca într-un dans, Care...

BRAZDE DE FOC

. Un zigzag de lumină al unui fulger Brazde de foc în întuneric tăia, Huruitul unui tunet mereu străbătea, Văile adânci și-n depărtări se deșira. . Norii plumburii încorsetaseră cerul, care Sugrumat, tușește acut, cu glas tare Și sărută...

ALBASTRU DE VORONEŢ

Paşii mei de călător Au dat de-un albastru dor, Mănăstire ce veghează Şi pururi rămâne trează. . Sfânta, sfânta mănăstire, În pământ român zidire, Străjuieşte cerului Şi fiinţei neamului. . Mănăstirea cea cu har Mai ascunde în altar Paşii marelui Ştefan, Iubitorul cel de neam. . Parcă ceru-i mai aproape, Lâng-albstru-i ca de ape… Sau chiar ochi dumnezeieşti Ne privesc...

AZILUL

. Azilul-mi este marea Ce larg m-a țărmuit El îmi ascunde zarea La tot ce-am de trăit . E casa mea și-a altora E timpul ce-nfășoară Un prizonier pierdut în ea Muzeul figurilor de ceară . O lume albă, lume seacă Nu-i nimeni să te înțeleagă E vinul gri din poama acră Curând o să se șteargă . Trecutul iar s-ascunde Pe multe valuri de uitări Îmi caut...

CIREŞII DIN LIVADĂ

. Cândva cireşii din livadă Erau parc copiilor, Pân-a început să cadă Timp bătrân pe-altoiul lor. . Fructul s-a împuţinat Şi furnicile-n neştire Pe toţi trunchii au urcat Şi i-au luat în stăpânire. . Şi la boabele rămase Grauri vin şi dau ocol, Le pândesc de pe-alte case Şi se-adună-apoi în stol. . Le pândeam şi noi cândva, Învelite-n foi de soare Şi mâna le culegea Cu...

Corăbiile negre

Privesc din depărtare, pe marea tulburată, Corăbii negre care cu ele duc în larg Amoruri ne-mpăcate pe-o rută-ndepărtată, De nimeni neștiută – catarg lângă catarg. Pierzându-se în zare, pe valuri tumultoase, Încet își duc povara, de vânt împinse lin, Aceste vase care-și știu clipele rămase Sentinței dinaintea traseului marin Pierind cu ele-odată orice speranță care Mai...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură