Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Dragoste pierdută

Lumina lunii-mi bate prin fereastră Și orologiul bate miezul nopții, Uscate-s florile de la fereastră Și-ntr-un fotoliu-mi plâng osânda sorții. Că-n rătăcirea gândurilor mele Doar unul mă frământă mai cu seamă – Lumina ta, simbol al unei stele, Din amintire ce nu se destramă. Și-ndurerat eu retrăiesc trecutul Ce-n suflet vălură nedumerirea Cum dintre noi se stins-a legământul Ce...

Amiaza lui Achim

Lacul din fața Parcului Mare lucea precum cristalul sub razele mângâitoare ale amiezii. Soarele, mărețul astru, ardea necontenit în jurul orei douăsprezece, toropind împrejurimile. Copacii oftau la fiecare adiere a vântului, ocrotind precum niște părinți trecătorii obosiți de căldura lunii august. Achim tocmai se întorcea de la chioșcul doamnei Emilia, cu un ziar și o franzelă proaspătă. Doamna...

DOR DE CASĂ

În inimă îmi bate un clopot Amintirile sunt ca un roi de fluturi orbi Pierduți de câmpul lor cu flori Am să mă-ntorc acasă-n sat Pe urma firului brodat în suflet Să urc spinarea dealurilor înverzite Cu gulerele mov de liliac Să caut broșele de violete-n iarbă Lângă troița ce lunca o veghează Acolo am hălăduit și am crescut Cu mieii blânzi păscând, Plângând, strigându-și...

Intrigi

Te ascunzi de a mea fugă Și-ntr-o umbră te repezi Ascultându-le altora, rugă Nu vrei să mă urmezi S-aștepți pasul de la mine Flămânzită, s-o mai crezi Nu vezi ziua cea de mâine Cântărind ceea ce pierzi Din tăcere te mai strig Cugetând mă rușinez Inimile noastre plâng Dorul gol ce îl urmezi Poate soarta ne despică Sentimente, într-un mod Totul cade, de la frică Drumul liber...

ÎNIMILE S-AU ÎNTÂLNIT

Alunec privirea spre culorile vântului, Văd iarba ce vălureşte ca spuma laptelui, Din clepsidră curge ultima picătură, Iar vântul se retrage într-o fundătură. . Adesea lumina în ochii tăi coboară Şi cu sufletul aprins de dorul unei vieţi, ...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (26)

Carnagiul produs la „ Speranța” era din filmele cu naziști. Cum a fost posibil ca niște animale în general blânde să ucidă atâtea ființe nevinovate lipsite de apărare? Alin și Alina își înștiințară părinții despre crimele de la „ Speranța”. Aceștia au consultat experții Nasa. Concluzia a venit repede: animalele au fost dresate să...

Apa

Apă dulce, apă vie Viața curge, viață fie Apă sfântă de izvor Timpul cântă pentru dor Apă rece, glas de ploi Vremea trece, zile noi Apă multă, stropii-s mari Pădurea-i mută, lacrimile-s tari Apa zburdă pe val înalt Înc-o secundă pentru un salt Apă lină printre munți Farmecu-i să o săruți Apă albastră, lac întins Ochii, fereastră, suflet stins Apă adâncă și sărată Viață-i...

Odă poetului artist, Maria Crenătescu

Maria Cernătescu, o floare de câmpie Ce-și varsă-n versuri sufletul cu artă. Cu măestrie și farmec de poezie Cântă frumusețea, străluci să-mpartă. Maria Cernătescu, o rază de lumină Ce-și pictează-n culori visele și dorul Cu mâini de aur și simțire fină Ea zugrăvește lumea și odorul. Maria Cernătescu, o stea pe cer senin Ce-și împarte-n daruri inima și graiul. Cu glas...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (25)

Cosmin dormise și el agitat. Toată noaptea auzise voci. Iubita rămasă la Nărujelu îl chema insistent înapoi. Se întâmpla ceva rău. Cum se crăpă de ziuă trimise fraților Antonică un text cifrat, prin care îi înștiința că pe la ora 8 trebuie să pornească spre locația Speranța. Nu le putea oferi detalii, deoarece nu le știa. Avea însă o inimă rea,...

Trezirea !

Trezește-te! variantă___ Un tăvălug se rostogolește peste viii morți și peste ale noastre rădăcini apasă cu îndârjire uzurparea, o falsă și nerușinată învrăjbire, o corcire înspre o păgână nivelare, în sorți, o fatalitate a morții viilor noștri, izgonindu-le locul cuvenit printre aștri din cerul dezrobirii. La rădăcinile noastre, scurmă cu întinare șobolani, cârtițe,...

Singurătatea în vremuri de criză

O poveste a unei tinere care se simte izolată și neînțeleasă de cei din jurul ei. Ea încearcă să își găsească un sens în viață, dar se confruntă cu multe obstacole și provocări. Era o zi ploioasă de toamnă, când Anuța a ieșit din blocul ei gri și trist. Purta o mască pe față, ca toată lumea, și își ținea geanta strâns la piept. Se îndrepta spre stația de autobuz,...

Verbe șterse de vreme

Flămânzit de explicații, Într-o colică lăuntrică de ,,a ști,, În suflete au loc mutații Împuțind verbul ,,a fi,, . Oul știe să zboare, Câinele poate-ar vorbi, Moda e ,,care pe care,, Bucuroși de verbul ,,a orbi,, … O carte e o piatră pe drum, Luceferi ai vremii se aruncă în lac, Adunăm din foi doar scrum , Sufletele moarte-s pe plac Iar cu roz, sunt pușcăriile toate Cuvinte...

Blestem

Țară blândă, țară scumpă, Cu românii răstigniți, Ți-au pus pistolul la tâmplă Mafioții parveniți. Prin partide, pripășite, Colonii de șobolani Te-au făcut obor de vite, Biată țară de sărmani. Toți becalii, toți buzații Ți-au legat ștreangul de gât, Toți penalii, toți ratații La pământ te-au doborât. Ucigași de țară sfântă, În oprobriul tuturor, Strigă-o nație...

Odă omului de cultură

Tu omule, aplecat pentru cultură ! Gândul și scrisul tău -s de valoare. Te admir, pentru a harului țesătură, cu grijă, dai indentități nemuritoare. Tu scrii despre istorie, scuturi amnezia, îmbobocești dragostea și spiritualitate aduni, îmbini realismul cu fantezia, umorul cu ironia, le scoți din captivitate. Tu ești un apostol, Eminescu ți-e zeu, al marilor patrioți și scriitori...

În bătaia puștii (secvență dintr-un roman nenăscut)

În bătaia puștii (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU Ziua se deschidea molcom, cu egal orizont. Un vânticel șerpuia aspru printre răchitele înflorite. Soarele tocmai își preschimbase jăraticul fluid într-o mantie galbenă, când Pavel se întorcea de pe imaș. Priponise oile, iar acum privea atent apa de lângă malul iazului. I se făcu o asemenea poftă de raci...

COPLEŞITOAREA AMIAZĂ

Sub geana de tihnă a verii-n soare scăldată, Stăteam de veghe într-o amiază odată, Tăcerea din suflet începu să fiarbă, Mulţimi de insecte se plimbau prin iarbă. Aerul fierbinte agale adia, Liniştea zilei pe câmpuri înflorea Soarele-mi ardea buzele crăpate de sete, Lumina lui făcea lumină peste sate. Valuri încinse de arşiţă se revărsau, Pomii umbroşi în mister se...

Lumea cuvintelor

În lumea mea de cuvinte Eu îmi construiesc un vis, O poezie cu cele sfinte Să-mi poarte gândul scris. Nu caut rime sau măsuri, Ci doar sensuri în culori, Emoțiile să le așez în versuri Rănile să le astup cu flori. Veșnica poezia e o artă A harului divin, dar, muncă, O caznă din a eului cartă A moștenirii poruncă. Eu scriu pentru că sunt Și din veacuri răsărit-am Cu predestină,...

parodia-i parodie !

Parodie la poemul lui Jan Tristea ,,Panorama-i panaramă” muntele semețul munte sătul de jugul apăsării al oceanului și al mării răbdarea-i căzu să-nfrunte liniștitele ape negre și privind în oglindă falnicul său trecut cu priveliști din vale în vale își sforță rărunchi de flăcău și cât din adâncuri pe atât în văzduhuri își luă-nalțimi pământean semețul...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (24)

Călătoria și bucuria revederii i-au obosit pe frații Antonică. Tatăl și mama îi luară în brațe și-i duseră în alveolele speciale în care dormeau cosmonauții pe un scaun inteligent computerizat. Se putea comunica direct cu interiorul și exteriorul containerului încastrat în munte. Ca să le scoată din...

Ușoare modificări pe axa destinului

Ușoare modificări pe axa destinului (secvență dintr-un roman nenăscut) În compania deținută de indieni era rumoare. Nori negri curgeau isteric de la birourile administrației înspre personalul din producție. Se călcau pe ștaifuri din ce în ce mai des, de vreme ce comenzi aveau din ce în ce mai puține, materia primă se procura mai greu, iar costurile de producție crescuseră alarmant....

In Memoriam, Sergiu Manolache ! Odă Cucorănilor

Cucorăni, sat frumos și plin de viață, Unde despre Eminescu se învață, Cu oameni harnici și suflet mare, Orație pământului, cântec de onoare! Cucorăni, sat, școală, un mare muzeu Și Sergiu Manolache, dascăl – semizeu, Cu pasiune, istorie, cultură și menire, A educat generații, bogată moștenire! Cucorăni, sat cu imn și cu steag, Unde tradițiile se păstrează cu...

Căpătâi

Întins printre versuri Pe un câmp de cuvinte Mă umbresc universuri Făcând locul fierbinte Două vorbe se leagă De un surd jurământ Istoria o să-mi șteargă Și-o să cadă-n pământ Cât de mare-i cuvântul Eu sunt omul cel mic Sunt împins de avântul Unui pas să intrig Strigăt dulce de doină Peste lacrimi fierbinți Cresc mofturi divine Ce te scoate din minți O...

Alo? Alo? Mai ești acolo?

Parodie la „Dragostea din tei”, cântecul formației O-Zone Alo, alo, sunt eu, Picasso! Și te sun să-ți spun că ești frumoasă. Eu sunt un pictor de renume Și am făcut un tablou cu chipul tău Vrei să-l vezi, vrei să-l vezi, Vrei să-l vezi, dar nu poți acum Căci eu sunt plecat în Franța Să expun la Muzeul Luvru. Dar nu-ți face griji, draga mea Căci eu te iubesc mai mult...

SE COC STRUGURII

Dealurile în auriu vătuite, De ploile mărunte mângâiate, În fiecare toamnă ne-ncredinţează, Strugurii bronzaţi spre cramă oscilează. E un semn învechit al vieţii noastre De când fluierul lui Pan, tracul, răsuna departe, De...

La margine de drum

Culeg tăcere de pe drum E albă și abandonată Ascunsă în perdea de fum E neînsemnată și ingrată. Caut speranța dintr-o zi Și- o găsesc în noapte Ce-am construit va putrezi, Strigăt umplut cu șoapte. A fi sau a nu fi aici Prea mută întrebare Puterea oamenilor mici E sub un drob de sare. Reneg și darul de-a iubi Apoi m-ascund în fapte Mă știu dorit a mă sili Să mușc din mere coapte Și...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (23)

Potecile colțuroase ale Munților „Piatra Craiului” erau pline de ispite primejdioase. Când Cosmin și temerarii Alin și Alina ajunseră în buza muntelui, noaptea își aruncă tot întunericul și peisajul părea apocaliptic. Din datele de pe GPS vizuina cosmonauților în pregătire se afla cam la 900 de metri de...

,,Tu toamnă”, de George Ciprian Bălan

Tu toamnă ce mereu revii De răscolești adânc durerea A unor vii melancolii Ce-n inimă își au șederea ! Cum an de an – neîntrerupt – Sosirea-ți nu mi-a fost străină Ce-a fost odată și-i pierdut Așa vreau totul să revină. Căci înc-un an s-a dus pe vânt Cum dintr-un ram căzu o frunză Și din acestea-ți văd ș-având Spre dezonoare-o vină însă ! Privind la tine numai...

CATRENE de Ioan VASIU

C A T R E N E mi-e dor să stau cu tata la taifas să aflu de la el când o să plouă de ce puține zile mi-au rămas și când se logodește luna nouă 000 las vrăbiile să-mi ciugulească-n palmă ademenesc luna cu struguri copți ascult vântul ce plânge pe la porți când toamna prin păduri se plimbă calmă 000 dacă o-ntâlniți pe o câmpie cu coasa-n mână sprijinind un gard să-i...

EMINESCIANĂ

EMINESCIANĂ (Mihai Horga) Fiind băiet, cutreieram O floare-albastră căutam În codrul des și privegheam Visând în pom păsări pe ram Atât de dulce îmi erai Sub un salcâm mă așteptai Sara pe deal blând mă priveai Parcă eram căzuți din Rai… Ți-eram Luceafăr și tu Stea Revino Veronica mea Să-mi fii iubită și eu soț Pe lângă plopii fără soț Să te cuprind în...

ÎNTRE NOI

Iubirea poate sălăşlui între noi doi, E nevoie doar s-o hrănim amândoi, Căci pe ea am ascultat-o cum plângea, Cum se lăuda şi cum uneori tăcea. Priveam adânc în sufletul tău curat Şi-ţi sorbeam mireasma trupului înviorat, ...

Din inima Putnei

Din inima Putnei răsună dulci cântări. De har plin corul cântă dorul ceresc. E-o tânguire caldă, e-o doină divină, E muzica cerului a omului tihnă. Din inima Putnei răsună dulci cântări. De har plin corul cântă dorul ceresc. Îngerii picură-n glasuri divinul cânt Și-i armonia sufletelor pe pământ. Din inima Putnei răsună dulci cântări. De har plin corul cântă dorul...

La porțile cerului

La porțile cerului (secvență dintr-un roman nenăscut) de Gruia COJOCARU Ultima toamnă a regimului roșu în spațiul carpato-danubiano-pontic a tăbărât năprasnic peste Tudor. Sarcina Laviniei era o povară grea, ce se suprapunea peste dorința de a deveni student, năzuință care – știa bine – se putea materializa doar prin efort sisific. Culmea e că n-avea nici un debușeu – un...

Doar în Limba Română

doar în Limba Română iubirea o-nțeleg doar în Limba Română îmi slăvesc eroii doar în Limba Română visul meu e întreg doar în Limba Română admir cântecul ploii doar în Limba Română fluierul doinește frumos doar în Limba Română mă bucur de copii doar în Limba Română pot să mă plimb pe jos doar în Limba Română număr zi după zi doar în Limba Română mereu să...

FLOARE GALBENĂ

FANDARAC de Marin RADA Aș vrea să nu mai plec, cireșul a înflorit ca o inimă, iarba tremură când o atingi, ca un trup, stelele au răsărit printre flori pe un munte și îmi cer sufletul cu-mprumut… Vine la fereastră o pasăre blândă, cu mireasma văzduhului prinsă în zbor, are-n privire culorile câmpului, și își ține aripile ca un condor… Înserarea trece dincolo de cuvinte, prin...

După deal

S-a dus satul după deal Spre a soarelui cărare. Îmbătrânit, de val cu val, El rătăcește în uitare. În lanuri truda s-a uscat, Sudoare nu-i mai cade Pe arătura fără hat. E-o doină ce mai arde! Copil am fost în toiu de vară, În van amintirile mai plouă. Copil am fost și-n joc de seară Văd viața trăirilor, o rouă. Hramul demult s-a resemnat, La modă și din nepăsare Orice obiceiuri...

Plânge-n inimi…

Din vârf de sat, spre vale, Ei merg tot mai agale. Le sunt anii copți și grei, Li-s inimile-a dor de nepoței. Cu pașii osteniți și rari Le par ulițele lungi și mari. Mai ieri colbul din drum zburau Când la vreo nuntă-n horă se prindeau. Ce ani dalbi și-atât de-n singurătate? Cândva li se părea că-s mult departe. Comoară li-i traiul c-au ajuns bunici! Veniți – le plânge-n...

MUGURI

FANDARAC de Marin RADA … MUGURI Tu ai un fel de a ține brațele pe lângă trup, cum numai frunzele își leagănă inimile până le rup… Tu ai un fel de a-ți ridica ochii de la pământ cum numai florile își ridică petalele-n vânt… Tu ai un fel de a întoarce universul pe dos, cum crengile își întorc primăvara în muguri, duios… Tu ai un fel de a prinde fluturii cu...

Plâng(i)…

Ce va scrie pe crucile tinerilor stinși? De beți și de drogați fost-au uciși? Ce va scrie pe crucile sufletelor luate? De suflul unei explozii viețile le-au fost curmate? Ce vor povesti cei mutilați, întorși la copii? Am plecat teferi, venim mai mult morți decât vii? Cei care niciun pat de spital n-au primit în țară, acasă, Cum vor putea învinge spaima de carne arsă? Curg lacrimi,...

ALB

FANDARAC de Marin RADA … ALB Niciun adevăr nu mai încape în cutia poștală, totul e alb ca o revărsare de ziduri ce cad, mi-e dor de tăcerea palmelor tale, mi-e dor de parfumul cu rășină de brad… Îmi trebuie în piept o nouă durere, o rană mai mare decât uitarea cea grea, o lacrimă crește cât un munte de sare o pasăre vine în zori și o bea… Despre cântecul ei imi...

ÎNTOARCERE

M-am întors acasă spre toamnă, Râul curgea în urma mea, Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor, Soarele se rostogolise in brazde. O tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că nu am mai fost recunoscut de fântâni, Sora mea crescuse înaltă și subțire, floare peste sufletul mamei, Nucul îmbătrânise și dinții de frunze ii cădeau, tremurând… Mama cosea gradina in borangic...

VĂZDUHUL S-A ÎNTUNECAT

Pe întreaga câmpie s-a aşternut-n cale O ceaţă grea şi lăptoasă mi se pare, Şi-un tremur de ierburi uşor ca o suflare Încerca mereu să mă împresoare. Un glas ascuţit din adânc de vale Se prelingea ca o apă curgătoare, Nu cunoştea nicio...

PĂPUȘARII DIN PUSTIE. BURSUCUL (22)

Era sfârșit de săptămână. Zi de relaș pentru trăitorii din laguna „Speranța”. Înainte de obișnuita petrecere, locatarii își vedeau de treburile obișnuite. Doamnele pregăteau cina, domnii jucau table și șah, Alin și Alina ademeneau bursucii cu porumb proaspăt. Frații Antonică ascultau ultimele știri despre o apropiată călătorie galactică. Urma ca cei care vor pleca să-și...

Poem pentru România

Mi-e dragă mult a noastră Românie Atât de mult c-o vreau a lăuda Că elocință și filozofie Al limbii-i foc el poate exprima. Pe-acest tărâm al doinei și jertfirii A căror vad nu poți să îl defigi Nestins petrece crezul nemuririi, Convingere ce-a dăinuit aici. Străbunii din străbuni ca moștenire Ai noștri daci ne au lăsat-o-n dar Convinși de-a sufletului nemurire Și-mbrățișându-L...

Strigătul vieții

Strigătul vieții e un claxon dintr-o mașină veche S-aude dur, la unison Și moare în ureche Strigătul ei e disperat E imnul de durere Concert grotesc, exasperat Din inimă, tăiere … Un strigăt dens, încolonat O gamă în cădere Un zâmbet încă leșinat Plânset amar de fiere Și moartea îl ascultă Hlizită de final E melodia cea mai blândă E viața spartă-n mal … Strigătul vieții...

Sfârșit de sezon estival

Trupurile plecaseră de pe plaje toate doar sufletele se înghesuiau pe un petic de amintire de aruncai în sus cu gândul și dădeai din coate și tot cădea în cap la cineva din fire… șlipurile erau înșirate pe o frânghie de vânt la uscat că marea le udase cu mult sare de se albise până și sensul din cuvânt alungând intențiile ce fug nud pe-o cărare Numai tu ai rămas să admiri...

IUBIRI

Printre flori se pierde timpul Pe-al culorilor cărări Cupidon trudește, scumpul În al vieții sărbători Norii toți scutură șoapte Pentru umbre, îmbrățișări Sufletele roz sunt coapte Și vor a lumii dezmierdări Pe câmpii aleargă noaptea Copleșită-n jurăminți Stelele-și aruncă puntea Dintre răi și cei cuminți Două mâini țin Universul Două inimi îl măresc Două suflete-s...

Valiza civică la control

Valiza civică la control (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU Tocmai se trântise-n pat când auzi bătăi în ușă, dar nu se ridică. Vreun golan, o să se plictisească, își spuse Tiberiu, deschizând mecanic Facebooc-ul. Bătăile în ușă își dublară intensitatea. -Poliția, deschide! Tiberiu sări glonț înspre ușa de la intrare. Privi pe vizor. Un bărbat și o...

E noapte pentru o zi

În porțile dimineții Am descălțat sufletul Și prin culorile vieții Am înecat cugetul Amintirile puse-n cavou Nu mai vor să trăiască Trenul minții-n depou Nu știe să se oprească Pe pași ne-întremați E frica firi de-a fi Norii uzi, supli, curați Cerșesc încă o zi Sar din patul sorții Spre o metaforă gri Din veșnicia morții E noapte pentru o zi.

DIN CUVÂNT

Și i-am spus mamă… Și m-am născut. Și i-am spus tată… Ș-apoi l-am vrut … Și i-am spus soare… Și s-a luminat Și i-am spus lună … Și s-a zbuciumat … Și i-am spus apă… Și cristalin mă alină Și i-am spus viață … Și aștept ce-o să vină … Și i-am spus ieri… Încă de azi Și i-am spus mâine… Să nu mai cazi … Ș-am spus cuvântul … Văzând mormântul Ș-am...

INABORDABILĂ

Curajul azi s-a înmuiat În spuma realității Norocul ieri s-a îmbăiat În trefla castității E umbra unei resemnări Destinul ce-l descoperi Chemarea unei remușcări Durerea ce-o acoperi Din ochii tăi frumoși Singurătate curge Din raza crinilor sfioși O dragoste se stinge Ascunsă-n taina lor Convingere, fierbinte Năframa vieților color O simfonie de cuvinte E o cetate, nimănui O poartă...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură