Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.292 de articole
Autor: Vasile LEFTER
Fosta grădină cu cilindrii devenise un loc malefic pe care locuitorii celor două sate îl ocoleau noaptea. Apăreau morminte din care ieșeau șobolani uriași. Oamenii se închinau speriați și treceau grăbiți mai departe. Nimeni nu reușise să dezlege misterul . La școală, la ora de…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Fulgi de zăpadă, ninși pe aripi de îngeri, Doruri în lacrimi ascund, în suflet, stingheri Și curg în valuri, în liniști clipocite Vin în puhoi, în șuvoaie răzvrătite. Fulgii de zăpadă, ninși din caier de nori, Ne-aduc belșug, pe aripi de gând călător Și ne…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E de-o săptămână nu pot să visez de-o lună nu mai aflu un descântec de ani de zile-s doar un amorez de poezie nu pot să mă vindec ooo mi-aș face-o casă numai din petale într-o livadă plină de…
Citește mai departe →Autor: Dorina Bratu Saragea
Nostalgie Debut literar, Dorina BRATU SARAGEA Nu am cuvinte să spun că mi-e dor, Cuvintele-mi mor atât de ușor, Doar țipătu-n zbor se urcă la cer, Nu am cuvinte nici lacrimi și pier Și timpul acesta tăcut, efemer, Mă cheamă stingher. Și-apoi... Zadarnic mă chem…
Citește mai departe →Autor: Dorina Bratu Saragea
Mama Debut literara la Luceafărul, Dorina BRATU SARAGEA Tăcerea nopții te-a chemat, Iar cerul trist și-nnourat, Plângând ușor a înțeles, Că veșnicia te-a ales. Iar vântul șuierând ușor, Cu-atâta dor, Lumini și umbre-amestecând. Mult prea curând și încercând Tot te chema dar fără rost, Ca…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Cade noaptea peste codrii Și răsare luna plină, Și-s așa tăcuți și sobri, Doar izvoarele suspină. . Pe când eu sub un mesteacăn Pe un deal te-aștept pe tine În al nopții-albastru cearcăn Să te știu iar lângă mine. . Câte alte îmi vei spune,…
Citește mai departe →Autor: Răzvan Ducan
Protest împotriva celor ce vor să tulbure somnul domnului Eminescu ! Unii sunt de părere că oasele lui Mihai Eminescu ar trebui luate de la Bellu şi puse într-un acvariu, ca să ne uităm la el ca la peşti. Poate vor să-i presare deasupra şi…
Citește mai departe →Autor: Răzvan Ducan
Fără Eminescu, Limba Română ar fi fost şi acum pusă în gips. Am fi umblat pe stradă, trăgând anevoie greutăți de cuvinte. Am fi survolat înțelesuri puține, în spații de-ntors, strâmte. Roiuri de onomatopee ne-ar fi invadat casa. Pe verbe am fi avut igrasie.…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
A doua zi copiii au fost aduși de la spital. Părinții puseră de-o petrecere. Cei doi prieteni merseră la serviciu, dar li se spuseră că fuseseră puși pe liber. Patrulele aveau acum șase oameni aduși din Asia. Erau cam de doi metri și purtau saboți…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
“Hora Unirii” dansează-n Piața Unirii, Ieșenii își dau mâna, cu mâna “înfrățirii“, Ca-ntr-un simbol al biruinței și frăției, Imnul răsună pe plaiul României. Dangătul de clopot sfânt de la Putna sună, Moldova și Muntenia oameni adună La Milcov, grăbiți, să-l sece “dintr-o sorbire”, Să-mplinească visul…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Vino, Moș Ioane, degrabă-n Copou, Roată să facem sub teiul cel sfânt, Să ne unim brațele-n horă din nou, Spre Piața Unirii, cu-același cuvânt. Adu, Moș Ioane, flori din câmpia ta, Și ciocârlii pe umeri să ne stea, Să șoptească boierilor din divan Că truda…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
E primăvară iarăși în grădină, Și muzica se-aude în surdină. Anul acesta voi semăna doar dor, Să plece către tine-n linul zbor. Voi uda, doar cu lacrimi, trandafirii, Să ardă-n flăcări roșii, ca martirii, Să-ți liniștească sufletul împăcat, De-o rază de lumină, blând, sărutat. Îți…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
ooo e liniște ca-n cărțile de rugăciune e liniște încât se-aude marea suspinând e liniște și iarna plânge dar nu spune e liniște și ninge ca-n povești din când în când ooo de-atâta iarnă am albit la tâmple și mă ascund într-un poem mai lung…
Citește mai departe →Autor: Renata Verejanu
Într-o zi, când nu veni nici un prieten, Şi eu – nici la unul din ei nu m-am dus – În suflet mi se făcu foame şi sete De vârsta care nu mi-e de-ajuns. Necercetat şi întreg, anotimpul Fără ură, tolănită în iarbă – În…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
În satul meu, numit Sinești, Prag de tărâmuri ostășești, M-am născut sub blând sărut, Din Bunavestire crescut. Din fir alb, rupt dintr-o lună, Mi-au gândit tainic cunună, Din dâra mândrului Soare, Mi-au țesut mândre ștergare. M-am născut tainic, în casă, Din mamă simplă, frumoasă, Ce-a…
Citește mai departe →Autor: Renata Verejanu
Am colindat în viaţă ce e viu – Ce răspândeşte bunătate şi lumină, Căci n-are sens de dragoste să scriu, Unui stăpân mereu de i se-închină. Am colindat un dor venit târziu Să mă domine zi şi noapte… (Am colindat imensul din pustiu Şi să…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Moto: Eu,Naso,alungatul la Pontul Euxin, Cu jale, azi,prin versuri de bine mă închin! Epistola îmi este acuma glasul meu, Și-atunci când n-oi mai scrie,voi amuți și eu. „Scrisoarea a VI-a, Către Graecinus” Într-un moment istoric atât de întunecat Din Roma Ovidiu a fost exilat, Toamna,…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
În clasa noastră vine acum EL, obosit și de pe drum, Cu fruntea grea și ochii mari Să-i vadă pe ai mei școlari. “Iubiți copii, acest meleag Vă este leagăn, vă e prag. Trecutul susură-n izvor Și codrul e nemuritor. Priviți cum lacul liniștit, În…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Din adâncimi ce sufletu-mi dezleagă Iubirea ca un foc impetuos, Esența-i din ființa mea întreagă E sâmburele-mi vieții prețios. Și l-am lăsat a încolți în tine Cu o speranță numai să devii Aceea ce-am crezut că-n a ta sine Te-ai acceptat iubita mea a fi.…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Bunica Catinca a fost măritată De rude, cu forța, fără-a fi-ntrebată. Orfană de mică, rămasă singură, N-avea cui să-i spună câtă trudă-ndură. I-au ales un soț copt, vrednic gospodar, Ce sfințea pământul ca un bun plugar, Câmpul roditor nu l-a lăsat să moară, Moștenit de…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
În refugiul Strivit cu pietre de turcoaz, Și-n umbrele pălite-n burgul Cu metereze triste, Se izbăvesc uitări Alungate în cascade adânci, Și parcă se ascund În slove Întinse pe coridoare de lumină. Și-n iarna cernită, Și-n ascezele tivite În clepsidra învechită, Un mesteacăn uitat Strigă…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Eminescu n-a murit, el doar îşi odihnește zborul între clipa ce vine şi visul cea fost potolind focul din oase şi luna cu dorul, arzând întotdeauna cu rost. Eminescu n-a murit niciodată, se-ntoarce în cuvinte eterne vorbe încolţite-n brazdă în frunze, flori şi în întoarceri…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
“Trecut-au anii”, dar chemări Se simt în liniști și-n ecou, ”Ochiul de pădure” și zări Îmi cheamă sufletul din nou. Creator de cuvinte sfinte, ”De ce în al meu suflet”plânge O notă-n povești cuminte Pe care timpul nu o frânge? “Povestea teiului” din Iași ”Flori…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
Dă-mi Doamne din Tine Tăceri și lumină, Și cântă-mi în vise Din iarna divină, Ajunsă la ușă Cu vrajă ascunsă... Astâmpără-mi Doamne Tot focul din mine, Ce-mi mușcă prin gene Și-n sânge prin vene... Învață-mă Doamne, Să merg drept în iarnă, Prin geruri strivite De…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăşi de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuţe pelin Când îşi mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de ţăranul…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie, Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori, Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie, Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri. În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă, Și-mbracă-n alb, și…
Citește mai departe →Autor: David Marian
Nu bat în lemn, ci în locul unde ai învățat să te închizi. Nu forșez, pentru că iubirea nu sparge uși – așteaptă. Stau la hotarul dintre frică și dor, cu mâna ridicată de veacuri. Înăuntru ai zidit zgomot Ca să nu Mă auzi, ai…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Ca aerul şi seva, EMINESCU… Îi aud paşii venind dinspre lumină Şi foşnetul stelelor în părul LUI Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui. Coborâd dinspre Carpaţi îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
Iarna geme despuiată iar prin calendare, Tânguind dureri pictate-n versuri din tropare, Și îngână în surdină pe arcușuri sparte, Doruri stinse-n ghețuri albe mirosind a moarte. Iarna toarce în vecernii visuri spulberate Printre mările de gânduri adunate-n șoapte, Și-ntr-un ochi răsfrânt pe ceruri amăgite-n umbră,…
Citește mai departe →Autor: David Marian
Nu te-ai înălțat prin cuvânt, ci prin ascultare – mai adâncă decât cerurile și mai grea decât slava. În tine libertatea omului a rostit pentru prima dată un „da” care nu s-a mai retras. Nu l-ai născut doar în trup, ci în firea noastră întreagă,…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinţi în fraţi. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde…
Citește mai departe →Autor: Al. Fl. Țene
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaţilor modelate de balade în care îşi au adăpost Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toţi bărbaţii înmuguriţi pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înţelepciunea…
Citește mai departe →Autor: David Marian
Sfinte morminte, credință vie, Sângele martirilor n-a curs în van, Noi l-auzim și azi curgând sub glie, Ca un mare pârâu subteran! Ați luminat prin jertfe sfinte Pământu-treg, până în temelii, Plină e țara asta de morminte, Cum plin e cerul de sfinți vii! Ascunse-n…
Citește mai departe →Autor: Mihai Eminescu
Făt frumos din tei de Mihai Eminescu - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută eşti, copilă, Din nevrednică iubire. Mâini în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale, Mântuirea feţei mele. - Nu…
Citește mai departe →Autor: David Marian
Plângând, privesc crucea cu Tine Cum stai umil, tăcut, răbdând; De ce faci asta pentru mine? Un păcătos, cu suflet gol, nătâng. În ochii Tăi citesc iubirea Și-ncep să plâng de dragul lor, Aș vrea să te ating cu mâna Pe sângerândele răni ce te…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
E-o noapte liniștită pe malul Mării Negre, Pe când văpăi de lună în valurile-i zbat Și-avându-te în brațe, din adâncimi integre, Cu un sărut fierbinte – amorul ți l-am dat. . Și vreau un testimoniu iubirea ne rămână Cu-acest sărut fierbinte ca veșnic testament, Să…
Citește mai departe →Autor: David Marian
Orașul se trezește cu ochii lipiți de ecrane, ferestrele sunt deschise doar în browser. Cuvintele aleargă mai repede decât pașii noștri, se trimit, se șterg, se întorc sub formă de ecou. În buzunar, timpul vibrează - un mesaj necitit care spune că suntem aici, dar…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Am reușit să mor... Înainte de-a vrea voi toți să trăiesc M-am împiedicat de voință, Doream să nu mă împiedic... De viață, cu moartea prin naștere Inima nu mai bate, în bătaia celorlalți A uitat să bată pulsul unicat Respir mult și rar… Ceilalți mă…
Citește mai departe →Autor: Dumitru Petraș
Ce frumos se dezbracă glasul apei peste cer însetat Și lungimea Universului peste timp se lasă În glas de dor brațele iubirii abia se mai aprind Atuncea mă grăbesc să vin încet, încet Da,mă grăbesc încet la înmormântarea vieții mele Mai aștept să vină și…
Citește mai departe →Autor: Mihai Maxim
Dintre imaginile terifiante transmise de televiziuni cu refugiaţii ucraineni la graniţa română am reţinut una care m-a oripilat. Dar m-a şi înduioşat. O femeie între două vârste, cu un rucsac imens în spate ducea într-o mână un geamantan, iar cu cealaltă trăgea după ea o…
Citește mai departe →Autor: Ionut CARAGEA
Selecție de noi aforisme din suita “Dalta care lovește piatra inimii”, de Ionuț Caragea Sufletul, un portret uitat într-o picătură de sânge simpatic. * Mă privesc în oglindă: mă scot din eprubeta micii trăiri. * Ce rămâne după ce îndepărtezi învelișurile filosofiei? O lacrimă tratată…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Îmi lunecă pasul Sub cerul cel greu E-n mânecă asul Ce-l pierd mereu Îmi alunecă fruntea Pe geamul aburit Răscolind doar curtea Ce ieri te-a privit Îmi lunecă ochii Spre zare gonind La fel ca deochii În iubiri surâzând Îmi alunecă mâna De pe scaunul…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Cuvintele, limbi de foc, le trimit la cer Să discute cu un zeu bătrân și stingher, Cum dușmanul se strecoară nevăzut Și devine periculos și mai de temut. Dușmanul sub masca păcii înșelătoare, Ne amăgește cu cuvinte atrăgătoare, Folosește căi tot mai întunecate Înșelând sufletele…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Lăsați-mi trupul dăruit De Dumnezeu înaltul Coroana ce-ați hăcuit Nu se-nchina la altul Ați retezat din brațe Și am ajuns chilug Ca umbra unei ațe Nici moartea n-o ajung Lăsați-mi mâinile întregi De timp îs aplecate Am crengile aproape seci De apele secate Fiți blestemați…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
De vreo două zile cucuiețenii priveau cerul și băteau mătănii. Tuna și fulgera fără încetare. Parcă venea apocalipsa. Sătenii nu mai părăseau stanoaga. Telefoanele nu mai aveau semnal de la primul fulger. Sătenii din Burca Cucuieți trăiau zile de groază. Cei doi muncitori forestieri erau…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Încă o clipă de terorism ne mângâie nepăsarea Ne încurcăm în Dumnezei așteptând ninsoarea Încă ne-ningem între noi… De un albastru închis al urii nevinovate ,,Nu-i nimic, nu-i nimic Încă… mai poate fi un pic Rasismul de după amiază e cam sec Doar mergem înainte,…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
,,Poemul din Ajunul de Crăciun”, publicat: 13 Dec. 2025. Actualizat și republicat ,,În Ajunul Crăciunului, răsărit-a voinicul” : 24 Dec. 2025 În vechea vatră a satului Vorniceni, unde clopotul bisericii răsuna ca o chemare a veșniciei, în casa de sub Altarul sfântului lăcaș, s-a născut…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
colindătorii merg din casă-n casă vestind că s-a născut Iisus Hristos femeile pun bunătăți pe masă și brazii râd împodobiți frumos colindele se-aud pe orice stradă răsună clinchete de clopoței așteaptă pruncii mai multă zăpadă să poarte săniile după ei au răsărit pe cer mai…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
ninge ca în basme cu mari fulgi de nea ca un semn că iarna ce vine e grea eu aștept Crăciunul la fereastra mea cu un brad alături ce-are-n vârf o stea ninge cu petale de crini albi pe case se aud pe stradă colinde…
Citește mai departe →
