Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Vise obosite

Ieri abia am ridicat-o gârlă mare de apă Copacii pădurii mă priveau foarte curioși Norii se rostogoleau, făceau tumbe mari în noapte Dacă ași avea casă, ași duce gârla acasă Și în ogradă ași așterne țesut din flori Încă aștept liniște, liniștea iubirii să mă sune Cât sângele secundei mai urcă la deal Dar inima timpului nu mai bate fericită Nici glasul plecării nu se...

AȘTEPTARE

Merg pe urmele tălpilor tale Avem același număr la pantofi Tocul este ușor ros de platfus Cicatricele sunt la fel de înalte Și duc înspre pădurea înaltă Acolo te aștept obosit Și cu pașii în aceleași umbre Unde crește tăcerea ierbii cosite Ionuț Țene

Trezește-te, Nație!

republicare: rev. și ad. Un tăvălug se rostogolește peste viii noștri morți și peste ale noastre rădăcini adânci apasă cu îndârjiri mulțimi de false și nerușinate învrăjbiri, pentru o amestecare înspre o păgână nivelare. Pare o fatalitate a morții viilor noștri, izgonindu-le locul cuvenit printre aștri din cerul olimpic cu torți. La rădăcinile noastre, scurmă cu întinare șobolani,...

Incerți

Nu mai știu… De mine, de tine De noi amândoi De clipa în care noi am căzut Pentru c-am vrut Prin unul ca mine, ca tine Ca noi amândoi… De-o simplă privire Între noi aruncată De mine, de tine De noi amândoi De pasul făcut înapoi Către noi Poate de mine, de tine De noi amândoi Un regret rătăcit … Undeva mai apoi De unul ca mine, ca tine Ca noi amândoi . Rău sau bine… La...

VÂNTUL

Vântul neliniștit agită salcâmii, Doboară la pământ holdele,ciulinii, Perdelele ferestrei le răsucește, Varul scorojit de pe zid îl dezlipește. . Obloanele închise le despică, Prin aleile înflorite se plimbă, Țipă pe câmpurile nemărginite ...

CIMITIRE

Un cimitir cu stele O lume tot mai oarbă Fugit-am dintre ele De-a lumii simplă vorbă Un cimitir cu oameni Și astăzi s-a pierdut Șters e cuvântul semeni Norodul a cerut Un cimitir cu cărți În smoală tipărite Ca David suntem toți Pretenții amăgite Un cimitir cu tronuri A lumii grea voire Stăm așezați în goluri Și râdem a trăire Un cimitir cu falsuri De azi adeverite O liniște în...

Poezii de Al. Florin Țene

Metafora Vorba spusă pe dos într-un buchet de cuvinte E un fel de comparație fără termenul de comparat, râul țâșnind de sub stâncă inventează moara și minte foamea zilei în cotlonul hambarului plecat la arat. Se clătește ziua cu marea înspumată prin gură Pescărușii mint înălțimea cu proteste dure. Când corabia întinde speranțe valului ce-n îndură Cocoașa carenei unde...

RAFALA ( 2 ). Insomnii

Pentru sătenii din trei sate la vale de Lingurari, Rafala devenise un duh rău, o stihie care aducea nenorociri. Nu mulți știau legenda apariției Rafalei. Pentru bunicul Sofronie, rugămintea nepotului Leon fu primită cu bucurie, deoarece povestea va merge mai departe. Fiind seara în amurg, bunicul Sofronie, lingurarul satului își începu povestea molcom, cu glas ce venea parcă din...

Dar ceresc

Ce frumos înfloresc veacurile ascunse Precum rădăcinile uitate în rădăcini de dor Numai eu măsor distanța iubirii ca să vin Dar din păcate porțile clipei stau mereu închise Numai aerul mai aleargă ca o fiară sălbatică Și-a făcut și acte false să rămână în ogradă Recunosc de frică, și mie mi-a murit un ochi Supărat, cu o bucată de dor, am învelit privirea Dar totuși nu-mi...

Haiducul

Pe-o cărare ce-n adâncul codrului celui de frasini Șerpuirile-i umbroase prin desișuri îl conduc, ‘Naintând fără de frică, onorând a vremii datini, Iaca un voinic de seamă și-a promis a fi haiduc. . Și-ntâlnire secretoasă dându-și el cu alți tovarăși, Camarazi cu iscusință, fără milă de bogați, În a codrului desișuri regula-și propus-au iarăși — De a jefui boierii...

E caniculă de se topesc și metaforele

Atâta foc varsă soarele peste respirația trupului Încăt vipia verii suflă și-n iaurtul scos din frigider. Moara de apă își usucă valul la respirația zilei Și poemul se călește la umbra unei fântâni, Pe când metaforele își iau picioarele la spinare și ies din vers. Eu mi-am culcat gândul pe firele de iarbă și citesc Pe când Dickens iese din carte și îmi șoptește -Las-o...

PURIFICARE

Vasile Dan MARCHIȘ Mai imprevizibilă ca oricând, muza m-a întâmpinat astfel: ”Dacă prima formă de a muri liniștit și împăcat nu reușește nimănui, va reuși a doua sau a zecea oară? Cine moare liniștit și împlinit? Odată, ai vrut să mori îngânând poezia; dar nu se moare de poezie – deși, sunt eu ca urzica… De aceea, te voi face aprig să scrii, cum grădinarii...

Post festum seceriș

Prin miriștile cu maci stropite din al inimii stăpână, a mea Catrină, spre ea alerg cu gândul ce se-nfrână în spice așezate în clăi, topite pe valuri de catrință în șirag de suferință. Urc mai sus pe mijlocul din deal cu secera plină de iubire și prinsă în brâu, cer dezrobire din coapsa lațului boreal. Ajunge ! E multă suferință din blasfem la credință. Urc și văd al...

RAFALA (1)

Sunt amintiri care par uitate. După zeci de ani te trezești tulburat, neliniștit, insomniac și nu știi de ce. Vise ciudate îți tulbură somnul și întâmplări ce păreau uitate dau buzna de parcă ai fi somnambul. De mai multe zile, o voce de pe alt ocean planetar îmi strigă asurzitor, distorsionat „RAFALA, VINE RAFALA. Păzea!” -Mamă ! Asta nu e vocea lui Țani Holborosu? –...

Nucul și guguștucul

Poezii de Al.Florin Țene Când noaptea iși aruncă pijamaua pe fereastră Zorii trezesc guguștucul ce moțăie pe-o creangă, Desculț își strigă numele deasupra casei Să nu-și uite, chiar azi, numele dat de Dumnezeu. Eu îmi citesc sufletul pe care l-am scăpat în palme Și nu mă înțeleg de ce calc pe raza de soare Țipă, se frânge și o doare Lumina de care se apără guguștucul cu...

Frumoasă sărutare

Frumoasă sărutare (pentru Lenuța) Printre veacuri, îți mai amintești Lenuța? Când cu așteptări veneam la geamul tău, Rugându-te să-mi dai o lungă sărutare Pentru 2000 de ani, mereu, mereu Precum vezi, distanța clipei are casă, Drumul vieții are astăzi viză pusă, Norii trag din clopote să iasă, Ceasul clipei în altar se roagă Pentru clipa clipei ce mereu trudește Tot cu ancore...

Un mâine

Se usucă copacii în căldură Căldură sufletească, umană Păsările zbor pe sub bordură Răbdare pământul emană Animale încrucișate-n rușine, Rușine față de Dumnezeu Pierdută de omul fără suspine Avută de animale ca trofeu Se risipește omul din om Sub mașina de năravuri Ieftin și pertinent, ca pom El se depune pe rafturi Ne ascundem de o mamă Tata, uitat undeva...

Umbrele vieții

De ce și astăzi umbrele vieții plâng? Pe drumuri mari dar încă necârmuite Când zborul nu mai are zbor Și clipa nu mai are clipă. Nici speranța nu mai are casă. Ea plânge că un copil nenăscut Când eu îmbrac spinii cu sărutări se nu cadă. Brațul secundei încă mai sună în ceas Când eu sărut conturul buzelor tale Și noaptea mă roagă să dorm la ea acasă, Dar eu nu am bani...

O FRÂNTURĂ DE IUBIRE

M-am gândit să-mi împart timpul nopții Între un somn adânc și rugăciune, Visele să mi le fac prilej de gândire La credință, la viață, la nemărginire. . Căci credința este o îndatorire Însoțită adesea de iubire, Și poate deveni viață, trăire, ...

Vladimir Creţulescu, reconstruiește o etnogeneză în ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité nationale”

Recent am citit o carte cu adevărat excepțională, scrisă de Vladimir Crețulescu și intitulată sugestiv ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité naționale”. Cartea este la bază o lucrare de doctorat, care a văzut lumina tiparului la Editura L`Harmattan. Datorită faptului că a apărut în limba franceză, exhaustivul...

Fluxul memoriei – dialog introspectiv cu țăranul dinapoia firii

La vreme de seară, când luna tremura catifelat pe pajiștea norilor, care odihneau calm pe coama salcâmilor din capătul ogrăzii, în vreme ce câinii acompaniau strident tânguitul girofarului unor polițiști, căliți în misiuni înalt-dătătoare de speranță, m-a vizitat țăranul. De fapt, trebuie să recunosc că eu i-am cerut să (re)vină. Altfel, individul își vedea de treaba lui,...

ACEL NOR MĂ INVITA

Mă trezesc în brațele cărților mele, Literă cu literă îmi intră prin piele, Privesc adesea prin pervazul ferestrei, Cum cărțile înfrunzesc-n nucul din fața casei Sub un cer albastru plin de certitudine Liniștea mă mângâie când vorbesc cu mine, ...

Vis, în vara fierbinte

Te visez în fiecare noapte, pe tine, lan de grâu cu spice coapte dăltuite cu har, ce pe umerii povârnișului s-aștern ca dar pentru un seceriș strămoșesc, cu iubire. Dorința de a strânge comoara spicelor în sudoarea brațelor tremurânde se-neacă, purtând secera, cu sfială se apleacă spre sărutul albastru al dacelor. Visezi în fiecare noapte, pe tine te cuprind, de dor, cu secera potrivită din...

Timpul nu mai are timp

Nici timpul nu mai are timp Să stea să doarmă cu mine. Când fântâna se odihnește bătrână toată Învelită în valul plecării ca un preludiu curgând Când zborul secundei șlefuiește poeme Și trupul secunde aproape îngheță Sub glas clopot sărutat pe mâini, Ieri am scos 3 secunde uitate în ceas Nașterea luminii înflorea aproape Sub două sărutări aproape de guri Și anotimpul...

Dor de cireși

Dor mi-e de cireşi în floare Şi de fructul înroşit, Pe grătar încins de soare Şi în raze perpelit. . Şi cules cu dibăcie De noi, cei care ocheam, Boaba cea trandafirie, Prinsă parcă-n cleşti, pe ram. . Trunchiul cât era de-nalt, Îl urcam din două salturi Şi-apoi mai făceam un salt Şi-ajungeam până-n înalturi. . Iar grătarul cel încins De chiar soarele fierar, Era răcorit...

Miezul trunchiului de cireș

spre poala coaptelor cireșe ca un conchistador voi alerga, prin foc de dor, la grădina cu fard verde sub stele – coverga și-n frunzișul cireșilor cuminte să mă ascund, în nopți de vis Luna să mă dezmierde, speranțe stârnind, al vieții manuscris să mă răpească din himera unde umbra-mi timpului se pierde * timpul în desiș de pripoane să-l pun și-n casa cerdacului albastru cu...

Trunchii cireșilor

. Copilăria mea s-a sprijinit Pe ei, trunchii cireşilor, Şi ca şi ei am înflorit, Păstrând un curcubeu de dor. . Eu le-am întors, în vers, iubirea Cireşilor… cât au trăit, Iar azi le iubesc amintirea Şi dorul lor de dăruit. . Ei îmi trimit şi azi putere Şi bucuria mă învaţă, Cireşii mei, a mea avere Şi frumuseţe-ntreaga viaţă. . Într-un ecou de basm şi gând Şi în...

„Mai bine să te pălmuiască Adevărul, decât să te sărute Minciuna…”

Cu ceva timp în urmă publicasem un articol în care dezavuam violența împotriva sexului frumos, încât ele au ajuns să se teamă de noi, bărbații, de orice bărbat. (Schopenhauer zicea, misogin: „sexul nu știu-ce pentru ce frumos.”) Exercitarea puterii fără înțelepciune și dreptate se numește abuz. S-au dat legi bune împotriva violenței în familie și este foarte bine. Dacă...

CIREŞAR SE DUCE…

. Gata, Cireşar se duce, Clipa lui de vis curat… Ne-a adus povara-i dulce, Fructul de rubin pictat. . Ne-a adus cu bucurie Bob rotund în rod boagat, Dăruit cu dărnicie Şi nouă, cu drag, lăsat. . Înspre alte zări el pleacă, Când Cuptor bate la uşă, Poate pleacă să petreacă Într-o zare jucăuşă… . Ştie că-l vom aştepta, Ştie dorul ce ni-l lasă, Însă nu mai poate...

CODIŢE DE CIREŞE

. Mici, firave beţişoare, În cireşi întrezărite, Ca să-ndrepte înspre soare Fructele cele-ndrăgite. . Ţin în raze, în lumină, Mici gheme de catifea, Tot ferindu-se de-o vină – Să nu scape boaba grea. . Cireşele răsfăţate Stau prea bine în copac, De codiţe legănate, Ca-n cel mai comod hamac. . Şi codiţele-n balans Pe cireşe le tot poartă, Le cuprind ca într-un dans, Care...

BRAZDE DE FOC

. Un zigzag de lumină al unui fulger Brazde de foc în întuneric tăia, Huruitul unui tunet mereu străbătea, Văile adânci și-n depărtări se deșira. . Norii plumburii încorsetaseră cerul, care Sugrumat, tușește acut, cu glas tare Și sărută...

ALBASTRU DE VORONEŢ

Paşii mei de călător Au dat de-un albastru dor, Mănăstire ce veghează Şi pururi rămâne trează. . Sfânta, sfânta mănăstire, În pământ român zidire, Străjuieşte cerului Şi fiinţei neamului. . Mănăstirea cea cu har Mai ascunde în altar Paşii marelui Ştefan, Iubitorul cel de neam. . Parcă ceru-i mai aproape, Lâng-albstru-i ca de ape… Sau chiar ochi dumnezeieşti Ne privesc...

AZILUL

. Azilul-mi este marea Ce larg m-a țărmuit El îmi ascunde zarea La tot ce-am de trăit . E casa mea și-a altora E timpul ce-nfășoară Un prizonier pierdut în ea Muzeul figurilor de ceară . O lume albă, lume seacă Nu-i nimeni să te înțeleagă E vinul gri din poama acră Curând o să se șteargă . Trecutul iar s-ascunde Pe multe valuri de uitări Îmi caut...

CIREŞII DIN LIVADĂ

. Cândva cireşii din livadă Erau parc copiilor, Pân-a început să cadă Timp bătrân pe-altoiul lor. . Fructul s-a împuţinat Şi furnicile-n neştire Pe toţi trunchii au urcat Şi i-au luat în stăpânire. . Şi la boabele rămase Grauri vin şi dau ocol, Le pândesc de pe-alte case Şi se-adună-apoi în stol. . Le pândeam şi noi cândva, Învelite-n foi de soare Şi mâna le culegea Cu...

Corăbiile negre

Privesc din depărtare, pe marea tulburată, Corăbii negre care cu ele duc în larg Amoruri ne-mpăcate pe-o rută-ndepărtată, De nimeni neștiută – catarg lângă catarg. Pierzându-se în zare, pe valuri tumultoase, Încet își duc povara, de vânt împinse lin, Aceste vase care-și știu clipele rămase Sentinței dinaintea traseului marin Pierind cu ele-odată orice speranță care Mai...

CÂND CIREŞII SE COCEAU…

. Când cireşii se coceau, începea pentru ai mei Grija cum să îi ferească, să îi apere pe ei De sătenii pofticioşi, care, nevenind să ceară, Îndrăzneau fructe să fure, mai ales în fapt de seară. . Nu a fost sătean să ceară şi buna să nu-i fi dat, Dar dezastrul de la furt era greu de îndurat Şi pentru noi, ce iubeam pomii cei dăruitori, Şi pentru bieţii cireşi, speriaţi...

FRUNZULIŢE DE CIREŞ

Printre flori, mijite-n muguri, Mici, ovale frunzuliţe Te îndeamnă să te bucuri, Împletindu-ţi coroniţe. Cândva frunze adunate Din cireşi prietenoşi Împleteau cununi aparte Copiilor norocoşi. Şi purtam în plină vară Coroniţa cea de aur Ca-mpăraţi de-odinioară, Pe frunţi, frunzele de laur. Duc şi azi mîna la frunte Şi simt brazdele de timp, Prinse-n frunzişoare multe, Din...

DRAPELUL ŢĂRII

26 IUNIE – ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL De la ’48 încoace, Drapelul cinste ne face Şi se cade-a fi cinstit Şi de noi toţi preţuit. Ale sale culori sfinte Ne trimit învăţăminte Şi-s simboluri pentru toţi Cei ce suntem patrioţi. Roşul de pe steag vorbeşte Despre sânge ce-nroşeşte Harta ţării-n jertfe multe, Din trecutul plin de lupte. Câmpurile luptelor Poartă jertfa fraţilor Ce-au...

Fiul meu, fata mea, ai grijă de tine. Dumnezeu să aibă grijă de tine!

Pe când eram profesor la Sieu-Odorhei, notând pe cei absenți, întrebam uenori și motivul : -Cum de lipsește cutare +kpentru a doua zi? -Dom” profesor, -zice eleva de serviciu- X a văzut filmul cu Tarzan și a vrut să facă și el așa într-un dud înalt. O vreme i-au reușit săriturile, dar la un moment dat a ratat creanga vizată și a căzut. Pare-se...

DE DRAGUL CIREŞELOR

. De dragul cireşelor, Aş da timpul înapoi, Să simt gustul fructelor, Boaba lor de copt altoi. . De dragul cireşelor, Aş zbura pe-un vis anume, Pe deaspura satelor, Până la-nceput de lume. . Până la-nceput de viaţă, Să mă poarte-un vrăjitor, Până-n prima mea vacanţă, De dragul cireşelor. . Şi să nu existe cale De întorcere, nici nor… Şi s-ajung la timp în vale, De dragul...

Visele mele

Peste sărutul domnesc al iubirii, Am rupt vidul iubirii uitat în mine Ancorat adânc cât rădăcina unui veac. De astăzi, aerul iubire nu se mai vinde, Noaptea se întoarce în gazdă cu mine, Axele iubirii zidesc statui Luminând prin veac drumul plecării. Candela se încarcă plină cu amurg Și nici visele mele nu mai vor să viseze, femeie! Când trupul secundei a plecat în timp, Eu...

Un mister adânc al sufletelor care se iubesc

Toate științele cunosc astăzi o dezvoltare explozivă, căreia abia îi ținem pasul. Nu realizăm ce ne poate aduce ziua de mâine. Este aventura cea mai spectaculoasă a umanității. Una singură este știința care avansează greu, în principiu din lipsa adecvată a instrumentelor cercetării: Psihologia, știința cunoașterii Sufletului omenesc. Literatura de exemplu, explorează...

RENASC ÎN CIREŞI

. În al verii anotimp, Renasc în cireşi, mă bucur De pe creanga lor să scutur Boabe mari de praf de timp. . Şi cireşe să culeg, Ba aievea, ba în vis, Sub soarele cel încins, Să iau fructul, să-l aleg. . Renasc în cireşi si-acum, Când suntem în Cireşar, Că pot să întâmpin iar Cireşi copţi, cu gustul bun. . Mă hrănesc pân’ la sfârşit Cu cireşe şi-amintire Cu gust de sacră...

ii, în lacrimi !

variantă… Iubito, fii demnă și alungă-ți desăgarii ! Pe când măslinii căprioarei ieșit-au la mezat și-ți împodobeau crestele împăduritului munte, tu, sub desișul umbrei verzilor ramuri, de falsul pădurar te-ai amorezat, o lipotimie sub balsamuri. Pe când veverița își netezea coada prin proaspete tufișuri, învălmășite cu violete-n ofrandă și maci roșii înecați...

IA ROMÂNEASCĂ

. Strămoşii noştri ne-au dat ia, Păstrând lumina, bucuria, Punând în ea suflet şi pace C-un fir de dor trecut prin ace. . Ia-n fir de timp îşi coase, Din in, cânepă, mătase, Veşnicia unei naţii, Simbol peste generaţii. . Şi în forma ei de cruce, Ia viaţa nostră duce. Şi ni-i crucea mai uşoară, Când pânza iei ne-nfăşoară. . Pe umeri largi, pe pieptul lat, Întreg e românescul...

IZBUC

De dincolo de nori E țara florilor de rai Acolo stelele surori Sunt zorile cântând la nai O patrie nepereche Trăiește pentru noi Inima cea străveche Bate clopote de eroi Coborâți în cerul verde Vedem câmpiile albastre Singurul țel acum ne arde Să răsărim inefabile astre Setea se stinge cu apă vie Ulciorul e din oase de moși Mâinile lor ne prind cu mânie Să nu-i trădăm pe cei frumoși Ionuț...

A doua viață a personajului

Sticla de lampă se afumase și abia mai lumina masa pe care scria Vlad.A ridicat privirea, rămânând surprins că ceasul de perete al gazdei arăta că trecuse de miezul nopții.”Nu știu ce să fac…să-l omor pe Sandu s-au să găsesc un sfârșit mai optimist? N-am omorât niciodată chiar o muscă. Dar un personaj din nuvele mea! Îmi pare rău.i-am dat viață, încă o mai iubește...

COSTUMUL POPULAR

Florile de pe câmpie Sunt înveşnicite-n ie, Dorul firelor de iarbă E cusut pe ia albă. . Pe cămaşa bărbătească Dimineţile revarsă Şi-n năframa delicată Crinii se strâng laolaltă. . În catrinţa scorojită, Pomii crengile-şi alintă, Iar pe lungi şi albe poale Se-nfăşoară lăcrămioare. . Flori de maci şi de muşcate Sunt ţesute-n ie toate, Spicele-nalte de grâu Sunt în hora...

COŞURILE CU CIREŞE

. Au fost verile bogate, într-un timp ce-i doar al meu, Pe când coşuri cu cireşe ridicam cu mare greu, Le-aduceam chiar din grădină, numai pe-ngusta cărare, Dincolo de oboseală, bucuria fiind mare. . Căci vedeam umplute bine coşurile de nuiele, Din cireşe, gram cu gram, ajungând să fie grele, Iar cireşele culese, câte una, câte două, Începeau să lumineze ca un pui de lună nouă. . Coşurile-ncăpătoare...

Timbru

Splendoarea nopții se așterne iară, Iar sub cupola-i cade-o stea. Limpid e cerul înstelat de vară Și stele ard ca dragostea. . Sustras de-adâncurile înstelate Ale oceanului ceresc, Priveliștile nopții fermecate Amorul meu îl răscolesc. . Iar miriadele cuiburi de stele, Ce Universu-l împânzesc, Eu le ofer ca flori iubitei mele În semn că mult o prețuiesc; . Vrând să răsfrângă-n...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură