Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Bătrânele

îmbrăcate cu ziua de duminică bătrânele merg la liturghie încet, îndoite ca o virgulă cu baston, se sfinţesc în rugăciune devin ele însele icoane la care lumânările se-nchină pulsând din flăcările mici în ritmul versetelor sacre din „Tatăl nostru”… se-ntorc acasă ca nişte biserici umblătoare cu îngerii pe umerii lor aplecaţi spre...

SATUL MEU, DOINĂ STRĂVECHE

Glasul satului mă cheamă Ca o doină, ca o mamă, Când, sub zarea nesfârşită, Grâul doina lui îşi cântă. Satul meu, doină străveche, Veşnică, adâncă veghe, Satul meu în aşteptare E a doinei răsuflare. Firele de iarbă verde Sunt cuvinte, sunt povaţă, Timpul socoteala-şi pierde În freamătul lor de viaţă. Dealurile unduioase Sunt dulceaţa doinei...

Psalm (Am greşit, Doamne, am iubit prea mult)

Am greşit, Doamne, am iubit prea mult, dureros şi fără rest Uneori, am uitat de Tine, predându-mă în faţa păcatului, învinsă Iartă-mă că Te-am mâniat prin dorinţele şi nestatornicia mea Mi-am indexat alfabetic iubirile, nu ierarhic şi nu pe durata lor Nu pe suferinţă, înălţări şi despărţiri, nici pe fericiri şi căderi Vreau să le revăd cândva, în oracolul...

VORONEŢUL

Voroneţul s-a-nălţat în trei ani şi-ncă trei luni Şi de-atunci ni s-a păstrat în albastru şi-n minuni, Căci la sfatul dat lui Ştefan de-un duhovnic, de-un sihastru, S-a-nălţat şi mănăstirea în culoarea unui astru. Pe pereţi de-albastrul zării, nişte pictori anonimi Şi-au dat toată străduinţa să-i prezinte pe cei buni Şi pereţii poartă fresce, într-un fel...

CINE…?

Cine-mi va spune poveşti de copii Când bunica mea nu va mai fi? Cine-mi va mai da un sfat Când tatăl meu va fi plecat? Cine-mi va da mângâiere Când mama nu va fi-n putere? Cine-mi va mai da-nţelepciune Când bunica nu va fi în lume? Cine-mi va da-ncurajare Când tata va răspunde la chemare? Cine-mi va mai da povaţa Când mamei îi va trece viaţa? Cine durerea-mi va alina Când...

TU, AMÂNATA MEA IUBIRE…

Tu, amânata mea iubire Şi atât de aşteptată, De vei veni, să-mi dai de ştire, Să te pot întâmpina îndată… Tu, iubire amânată, Fă-mă să cred c-ai să vii Şi viaţa mea toată, toată Tu lângă mine ai să fii… Tu, amânata mea iubire, De sufletul meu oglindită, Adu-mi lumină în privire Şi pune-mă-n lumina potrivită! Tu, amânată...

ŞI A RĂMAS LUMINA

Nu-i noapte să nu fie urmată iar de zori, Nu-i nicio aşteptare o viaţă amânată Şi orice neputinţă devine limitată, Prinzând un nou contur de forme şi culori… Azi ochiul mi se-ndreaptă în zarea cunoscută Şi noua revedere mi-aduce albi fiori, Pe cerul meu înalt apar deodată sori Şi-o nouă zare-n faţă, o zare refăcută. Nu-i noapte să dureze mai...

CURGE CERUL ÎN MARI ȘIROAIE

Norii uriași îs pregătiți de ploaie, Alunecă peste câmpii jos în vale, Cerul curge în mari șiroaie pe pământ Și se topește prin picături curgând. . Plouă peste câmpurile roditoare, Peste pământul cu aceeași culoare, Peste râuri ale căror ape tresaltă, ...

ACOPERĂMÂNT

Mă înveleşte, Maică, în vălul tău cel sfânt, Şi pune pe-al meu suflet fir de-Acoperământ! Iar peste fruntea care se pleacă încărcată, Minunea ta deplină tu iarăşi o arată! Nu e de trebuinţă mai mult decât atât, Ţii viaţa mea întreagă sub Acoperământ, Ţii şi nădejdea plină, ţii sufletul în dar, Şi-un bine cât de mic îl ştii anume chiar. Mă...

DOR DE FLOARE

Purtăm toţi un dor de floare, Floare albă, visătoare, Floarea sufletului vie, Cea cu dor de veşnicie. Că nici raiul n-ar putea Rai a fi, de n-ar avea Flori albastre, roz şi albe Împletite-n mii de salbe. Florile din lumea noastră Stau şi-n rai pe la fereastră, Că visăm de-atâtea ori Raiul îmbrăcat în flori… Raiul, în grădina lui, A cerut pământului Florile...

Dascăl de seamă, Teodor Epure

Teodor Epure, poet, dascăl de seamă, Prin versul său, acasă ne recheamă! Și-l văd, un Vodă, în școala din copilărie, Cu pași mărunți, dar fermi, pășea Prin clasă; tinere destine, desăvârșea. De la el, am învățat: viața nu e jucărie! Privire ageră, pătrunzătoare, din negrii ochi În suflet frică-ți semăna, nici bechi, Căci zâmbetul său, calm și prietenos, Pe toți...

Căsuțe și pace

CĂSUŢE ŞI PACE d-nei prof. Ion Elena Pe-o stradă cu case frumos înălţate, N-au mai rămas decât pietre-aruncate… Şi poate departe-n ţărână-mbrăcată, Vreo temelie drept martor lăsată. Pe locul pe care doar tihnă era, Urla un buldozer pe şenila lui grea, Copacii tăiaţi, cu crengi rămuroase, Cădeau pe pământul fostelor case. Şi...

FÂNTÂNA DIN GRĂDINĂ

Ce bătrână ni-i fântâna, Îi aduni anii cu mâna… Verigile lanţului Sunt anii izvorului… Fântână ne-aduce viaţă Şi-o oglindă de speranţă… Printre pietre apa trece, Din izvor curat şi rece. Lanţul se coboară drept, Setea să ne ia din piept, Din izvor apa să-şi ia, Sufletul a-l încărca… Şi fântâna din grădină Albă...

LA UMBRA GÂNDULUI

Peste tot se arcuiește un cer de baladă, Soarele devine un câmp de legendă, Romanțele toamnei țes povești muzicale Și ne poartă pe meleagurile natale. Sub pridvor dălia sângerează și plânge Ca un fluture supărat și se stinge, Aerul parfumat...

Șuvoi de viață printre morminte – mușcătura de varan

Gruia COJOCARU Obiceiul de a săpa în oglinda interioară m-a capturat din momentul în care am început să-mi pun întâile întrebări. Așa se face că, din copilărie, am scormonit cu râvnă în sinele meu. Introspecția n-a generat însă relaxare, ci doar putința de a-mi accepta fără rezerve traiectul existențial. În același timp, în măsura în care am avut inspirație și perspicacitate,...

Glasul iubirii

Tu nu auzi, femeie, cum glasul iubirii fierbe în mine? Și apa în șipot icnește incărunțită? Culoarea perdelei îți cade din fereastră Lăsând speranța iubirii să intre. Ca o livadă înflorită din muguri Tu să nu mai plângi femeie cu lacrima deschisă Amurgul nopții poate rugini. Cum ruginește distanța clipei în uitare Tăcerea ta stă păcălită de vorbe Numai aerul prin aer...

CATRENE AUTUMNALE

C A T R E N E mă ceartă toamna că mănânc prea mult și nu îmi mai ajung fructele coapte promit că sfatul ei o să-l ascult dar voi dormi-n livadă și la noapte 000 e disperată toamna și mă strigă îmi face semn pădurea c-un ștergar plânge septembrie sub o ferigă pe cer soarele râde tot mai rar 000 în toamna asta mi-e atât de frig mă tem că-n vers nu pot să...

COPACUL

Copacul s-a născut fragil, În curtea veche de la ţară, Copacu-a fost şi el copil Pân-a-nflorit întâia oară. Copacu-n frunze îmbrăcat Purta-n tulpina lui subţire Povara rodului bogat, Dar şi povară de iubire. Copacul a crescut mereu Mai în putere, mai frumos, Şi nu s-a plâns că-i este greu Când fructul îl trăgea în jos. Copacul, mic cândva, creştea Cu...

COPILĂRIA

Toţi, mai bună sau mai rea, Am trăit copilăria, Păstrându-i imaginea, Ca de floare şi de stea… N-aveam multe jucării, Dar, fiind minţi de copii, Ne găseam din te miri ce Să ne facem jucărie. Unii-au fost mai sărăcuţi, Alţii poate mai avuţi, Dar pierduţi în joc, ca-n vrajă, Ne simţeam ca măru-n coajă, Ca mărul cel pârguit Ce-n joc dulce ne-a unit Pe...

DINCOLO DE CARE…

Există o ordine-n toate Şi-n toată splendoarea-i o crezi, Există lumină şi noapte, Dincolo de care nu vezi… Sunt numai cadenţe concrete, În care adesea te pierzi, Sunt scări sau poate doar trepte, Dincolo de care oftezi… Este putere şi este uitare, E somn sau e stare de drepţi Şi-i totul adesea-ntrebare, Dincolo de care aştepţi… E-o...

– O ! mare…

– O ! mare, de ce plângi și ești așa-ntristată, Îți stau la mal și îți ascult suspinul — Ce-anume te-a lăsat de veci îndurerată Ori cine ți-a îndoliat destinul ? . Să știi că ești izvor de vie alinare, Ci-n freamătu-ți ce unduie durere Nu pot să înțeleg anume ce te doare Sau ce îți poate fi spre mângâiere ! . Dar pot a socoti că ție-n consolare Îți ar...

RAFALA (9)

Satele de munte se înșiră ca mărgelele. Treci din unul în altul fără să-ți dai seama. Satul Căciulați coboară brusc direct din Trăistari. Intrarea în Căciulați este anunțată prin trei căciuli albe în vârf de arac. Căciularii se au bine cu vecinii și chiar se înrudesc. Așa se face că și unii și alții sunt la zi cu tot ce se petrece în satul...

LUMINA UNUI CRIN DE-ACASĂ

Ai plecat de-o bună vreme, Zile trec şi anii vin, Dar să nu ai a te teme, Că lumina unui crin De-acasă va fi cu tine – Felinar de floare, blând… Şi-ţi va face-atât de bine Să-l porţi drept şi luminând. Astfel, tu poţi, în lumină, Clar să vezi drumul din faţă, Cât şi ziua ce-o să vină, Cât şi-ntreaga ta viaţă. Şi în suflet să păstrezi O petală...

NU SUNTEM VEŞNICI

Nu suntem veşnici şi, totuşi, Tot tragem Înaltul spre noi, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Visăm nemurirea în doi. Nu suntem veşnici şi, totuşi, De suflet aparţinem mai mult, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubirea ni-i veşnic timpului scut. Nu suntem veşnici şi, totuşi, O lacrimă dorul ni-l ştie. Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubim conştient pe vecie. Nu suntem veşnici şi,...

UN ORIZONT DE PACE

Am privit în urmă ca pentru a-ntâlni Un orizont de pace deplin în plină zi, Ca mai apoi, în pace, să mă pot îndrepta Către-acel orizont deschis din faţa mea. Cândva aceste două chemări şi jumătăţi Se vor apropia ca zorii înaltei dimineţi Şi vor forma întregul rotund al unui mit Concret şi aşteptare, mărunt şi infinit. Aproape şi departe ajungă-se cândva, Într-o deplină...

PĂRINŢILOR

Două-ngemănări de cânt Sunt părinţii pe pământ, Două-ngemănări de dor, Sufletul părinţilor. Lacrimi veşnic neoprite, Lacrimile de părinte, Două-ngemănări de dar, Veşnicie şi hotar. Două-ngemănări de floare, Pace, trudă şi răbdare, Două-ngemănări – povaţă, A părinţilor viaţă. Două-ngemănări cuminţi, Lacrimile de părinţi. Două...

CU SUFLET DE CENUŞĂREASĂ

Visez precum Cenuşăreasa Povestea mare de iubire, În care eu să fiu aleasa, Din dragoste şi preţuire… Povestea-i aşa minunată, Cenuşă şi apoi splendoare, Dar nu mi-o mai doresc pe toată, Ci numai dragostea cea mare. Nu vreau nici bal, palat sau faimă, Doar prinţul, dar nu prinţ să fie, Vreau un om bun, în simplă haină, Şi dăruit cu totul mie. Nu...

Rafala (8)

Toate cele patru sate martore la căsătoria primei Rafale așteptau cu înfrigurare ceremonia din satul lor. Al doilea sat care avea casele în pantă era Trăistarii. Ava puțini locuitori, vreo 300,din care vreo 50 erau la vârsta însurătorii. Fete nu prea erau. Doar vreo 15 și cam urâțele. Flăcăii alergau după neveste prin satele vecine. Venirea Rafalei...

Petrecere

Ei mă invită pentru că sunt punctuală ei mă invită pentru că sunt cuminte stau pe locul meu, nu mă îmbrac excentric mănânc puțin, vorbesc și mai puțin nu-i fac ochi dulci celui din fața mea nu vărs paharul pe rochia vecinei care-mi face semne cu piciorul pe sub masă, neștiind că picioarele mele sunt deja pe tavan iar eu privesc spectacolul de sus și mă amuz când mesenii se ciopârțesc pentru...

I-AM PUS TIMPULUI PANTOFI DE LAC

I-am pus timpului pantofi de lac Şi am pornit la braţ pe mai departe, Căci vreau un bun tovarăş să mi-l fac, Să mi-l apropii, ca să le cuprind pe toate. Şi fiindcă timpul poartă pantofii lăcuiţi, Plecăm cu eleganţă peste tot, Suntem prieteni buni, nedespărţiţi, Cu el la braţ pe toate eu le pot. Nu-l mai măsor în ani şi zile, Ci doar în stări, gânduri şi...

CUFUNDAT ÎN VIS

Cufundat în vis doar pe jumătate Aveam gânduri și simțiri precipitate, Dorința de a trăi mai departe, În propria mea poveste de dragoste. Erai o mireasă fermecătoare, Scăldată în dimineți cu soare, Cu gânduri ce zboară cu amintiri, ...

Casa plutitoare

Și timpul ăsta bâlbâit mă cheamă în vale Vrea să stăm la umbra unei căni cu vin Și să urmărim clipa vieții cum se-mbată La înălțimea unui copac mereu bătrân Când glasul de clopot se leagănă ca un copil Atunci lumânările se sting din Poarta Vieții Știți, noi nu mai avem nici fabrică de chibrituri Să reaprindem luminile din stele când se sting Eu din economiile vieții...

FOAIA DE HÂRTIE

Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui discret, Totuşi, el se dăruieşte Şi devine… un caiet! Preţuiţi cartea, caietul, Nu le rupeţi fără rost, Învăţaţi...

VINOVAT

Vinovat în tăcere, Durerea să spere Păcatul de-a crede Ce-a fost și ce se vede. Prezentul e în trecere Suspinul încet se pierde Cu plânsul din mine, La timpul trecut, se frânge … Vinovat c-am privit Am simțit, am dorit M-am pripit și-am mințit Vinovat de clipa ce n-a murit Încercând s-o rup din infinit M-am rănit, amețit de iubit Fericit și amăgit … Vinovat...

FOAIA DE HÂRTIE

. Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? . Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! . Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui discret, Totuşi, el se dăruieşte Şi devine… un caiet! . Preţuiţi cartea, caietul, Nu le rupeţi fără rost, Învăţaţi toţi...

TRIMIT…

Trimit speranţă peste timp şi zare, Trimit nădejde peste-ntregul cer, Învăţ să mă apropii iar de soare Ca după iarnă lungă, aspru ger. . Trimit speranţă peste orizont şi gând Şi mă întorc în cercul meu de viaţă, Îmi netezesc durerile pe rând Şi mă încarc din dor şi din speranţă. . Trimit o rugăciune cu sfială, Ca Domnul să nu uite şi de mine, Alung definitiv orice-ndoială Şi...

Rafala (7)

Vestea că enigmaticele Rafale vor să se mărite cu flăcăi destoinici din cele cinci sate în care au fost primite cu dragoste a trezit la viață pe toți locuitorii. Le era dor de nunți și botezuri. Satele reveneau la viața de odinioară cu horă duminica, jocuri de societate, bătăi la cârciumă. Bărbosul, stăpânul celor cinci Rafale din Valea Fantomelor...

Întotdeauna, cineva

Întotdeauna, cineva vine să te întrebe cine eşti, de unde eşti, ce faci în mod curent, dar și în clipele tale libere întotdeauna, cineva vine să-ți reproșeze de ce mergi aşa şi nu altfel mersul tău aducându-i aminte de cineva, de ceva dubios întotdeauna se va găsi cineva căruia va trebui să-i explici că așa ești tu, de când te-ai născut că nu-i poţi face fericiţi...

PRIMUL ALFABET

. Primul nostru alfabet A fost învăţat concret, Din hârjoană zilnică Ne făceam… carte citită… . Auzeam de-abecedar, Însă nu ne era clar Ce te-nvaţă, ce ar fi Şi apoi, eram copii, Timpul infinit era, Chiar şi când ni se spunea Că la anul dăm de şcoală, N-avea timpul socoteală, Că „la anul” ne părea Mai târziu ca veşnicia… . Pân-a deveni şcolari, Învăţam...

Uneori, cineva

Uneori, cineva îţi intră în poem de-a buşilea, rugându-te să-l ajuţi să se ridice până la primul vers prea ambiţios și alambicat pentru un muritor abia ieşit din cuptorul zilei unde a fost pâine, sudoare şi lacrimi uneori, cineva îţi intră în poem cu bocancii de luptă şi după ce identifică metaforele periculoase mintea obosită a unui soldat se descalţă să prindă 5 minute...

Poemul veșnicului Drăgășani

Aerul respiră Oltul ce aduce balade lângă butoaie cu vin Amintirea respirată când m-am născut pe ulița cu pietre vrnite din povești Mă cheamă să mă întorc la strada întoteauna cu pelin Unde vocile copiilor au rămas amintirii în curtea școlii. Căruța trasă de un nechezat de cal umplută cu struguri Din care furam gustul mustului seara scurs din lin Pe când pulpele...

Invitație la vals

Dă-mi mâna, iubito, ș-acordă-mi un dans, Căci vreau ne vedea cum noi dănțuim, În noaptea aceasta de vară, un vals — De nimeni știut și tare sublim ! . Sub stelele vii să dansăm grațios Profund devenind ca luna izvor Frumoaselor nopți care nu mai prejos Ațâță în noi al nostru amor. . Rotească-se totu-n al nostru-mprejur Cu note ce-animă sufletu-n lanț Ș-amorul devină vulcanic...

Fuerteventura – insula energiilor primordiale

Gruia COJOCARU Aproape de cătunul La Latija, în sudul Insulei Fuerteventura, pe marginea unei guri de leoaică, deschisă hămesit în lava vulcanilor, a crescut în urmă cu vreo jumătate de veac stațiunea Costa Calma. Puțin populată, fără aflux asfixiant de turiști în niciun moment al anului, stațiunea e potrivită pentru cei care poartă în sângele lor nostalgia începutului...

RAFALA (6)

Niciodată nu am înțeles pe ce criterii salba de sate aflate mai jos de Lingurari s-au separat între ele. Cel puțin cinci așezări rurale seamănă între ele și dacă nu citești indicatorul de la intrare devii confuz și ai impresia că te-ai rătăcit. Totul e la fel: biserica, școala, primăria. Se puteau numi Lingurari 1, Lingurari 2, Lingurari 3 etc. Oamenii de aici au vrut ca satul...

COPILUL BOB DE GRÂU

Luna iulie aurise lanul de grâul.Toma, în fiecare dimineață, de cum se scula intra în lanul de grâu, frecând câte un spic să vadă dacă e copt bobul.Lua în palmele-i aspre de muncă, câte un bob, și se uita la el ca la icoana lui Iisus.”Dacă mă uit bine văd în el chipul Fiului Domnului! Încă nu e de treierat.O să fie o recoltă bogată.” Însă, îl nemulțumea faptul că Maria,...

În curte

. E o dimineață cu-n răsărit dulce de soare Și mă bucur mult de atâta răcoare, Văd iarba cum se azvârle din pământ Să bea muguri de sălcii împrăștiați de vânt. . În curte miroase subtil a levănțică, Cucuveaua într-un cireș mereu țipă, ...

Coliba timpului

Eu mai am de mers trei metri prin viață Și încă două rădăcini de pus, Când pasărea timpului se schimbă la față Înălțând altarul vieții, trudind Când untdelemnul din candelă se rupe Și noi murim, de câte ori murim Sărutăm și pământul îmbălsămat cu stele. Eu port noroc, că nu am nici poartă La care să bată musafirii nepoftiți, De mâine am să strig să mă aducă acasă Acolo,...

Mâlul

Sunt mâlul Dunării, târâtă-n jos De vremuri mult uitate Plutind popoare, s-au întors Corăbii scufundate Udat-am prin coroane regi Mii de armate, gloate În setea de-a le crește negi Pe fețele curate Am dus și flori și buruieni Prin lume multe leacuri Le-am înghețat în pline ierni Și s-au uscat în veacuri Scăldat-am suflete, povești Ce-au înecat doar șoapte În mâlul meu de-ai să...

Carul cu nestemate din Canare

Carul cu nestemate din Canare (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU Când a intrat în apă, soarele lovea aproape vertical, apropierea de Ecuator făcându-l să îngăduie mai multă vreme în creștetul văzduhului. În vreme ce puținii turiști de pe plajă căutau să fugă de arșiță, țăranul era înfierbântat nu de sărutul astrului biruitor, ci de suflul unor senzații...

Harmony

Harmony From the nightly depths of space The perfume of the stellar lights Spurs us kissing and embrace And makes the love in us ignites. . Which that truly straightly makes In our souls to question right — Isn’t this all what it takes For us to bless this summer night ?

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură