Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.282 de articole
Autor: Lorena Bujor
În prag de drum, unde lumina piere, Se-așterne codrul rece-n grea răcoare, Sineștiul urcă-n bolți adânci de fiere, Cu trunchiuri grele, scurse de izvoare. Sunt fagi bătrâni, păstrând adânci tipare, Și stejari drepți, cu scoarța ca o stâncă, Ce-și spun trecutul în frunzișuri rare, Din…
Citește mai departe →Autor: Larisa Teodora Dumitraș
Dacă-aș pierde într-o zi Toate vorbele din lume, Aș păstra un singur cântec: „Mamă”… și al meu prenume.Aș păstra un „te iubesc”, Un „te-aștept” și-un „bun venit”, Fiindcă lumea fără ele Ar fi cerul fără-alint. Cuvintele sunt punți de aur, Nu le frânge, nu le…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Mi-e frică să-ți ating lumina M-aș electriza în lipsa ta de reacție Ești vie și încă mă respiri cu vină Eu te respir în singurătatea ostilă a fracției Doar un stop cardio-respirator țipă Ne strigă, intrigă și atât… Cât de bine ne vedem în întuneric…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Cuvântul nu s-a mai rostit, Cinci ani deja s-au împlinit... Și dorul nu s-a-mpuținat, Ci iar și iar ne-a-nlăcrimat... Un vers-ecou, sonor și blând, Fereastră-n inimi deschizând, Un vers făcând ferestre-n ziduri Ni se întoarce peste gânduri... E-o zare-ntreagă în cuvânt, Iar versul său n-are…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Să nu crezi că te sinucizi în păcatele vremii Căutând să te scuzi, să ne râzi, să ne temi Ai muchia dreptății, în care să te tai În hora lașități duplicitare te scremi Unde-o să stai, de unde o să ai Vrei să te vinzi…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
* Primăria Hunedoara a declarat anul 2026 „Anul Iancu de la Hunedoara”, marcând 570 de ani de la victoria crucială de la Belgrad și trecerea la cele veșnice a marelui voievod. Era un bărbat de stare mijlocie Cu privirea blândă și luminoasă, Ochii mari și…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Din rădăcini am înfrunzit, Din neam cinstit am odrăslit. Ne-au pus în suflet legământ, Să nu ne frângă niciun vânt. Stejar smerit ne-a ocrotit, Cu el furtuni am biruit. Din umbra lui am prins puteri, Să înfruntăm cumplite veri. Spre cer coroana și-a întins, Lumina…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Când dimineața soarele din mare Răsare oglindindu-se în ea, Ai zice c-ale nopții stele-n zare Sclipesc, în zi, de-acum, căzute-n ea. Dar nu-i decât a soarelui lucire Pe-al mării chip, din jocu-i tremurat, De valuri crețe ce-n a ta privire Cu licăriri te lasă... fermecat.
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Dinainte de vreme, când secundele încă nu învățaseră să curgă prin clepsidre, Dumnezeu a desfăcut tăcerea ca pe o rodie coaptă, iar din miezul ei au zburat stelele ca un stol de porumbei de foc. Atunci, în palma Celui Veșnic, o fâșie de pământ a…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
ooo când m-a născut mi-a dat mama de toate din fiecare mi-a dat câte-un pic bun simț respect iubire bunătate din nemurire nu mi-a dat nimic ooo ne-amintește vara cum ne-am cunoscut răsfățați de lună eram amândoi cântecul câmpiei respira prin noi recitam poemul abia…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Deșertul inimii, îl vând Sau îl arunc în mare Am încercat să mi-l cuprind Sătul de-a sorbi răbdare Deșertul inimii, îl scot Și îl alung în lume Să merg prin el, nu pot E greu, tăiat de glume Deșertul inimi, îl port În lacrimi și…
Citește mai departe →Autor: Maria Dobrescu
ocrotiţi-i şi iubiţi-i pe poeţi ei sunt concertul de vioară cântat în taină pentru greieri sunt cei care pot să fabrice uimiri şi îngeri noi sunt singurii care ştiu cum să ţină pentru o secundă nemurirea în palme şi să ne mângâie cu veşnicia ei…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Între coroane cerul rămâne luminat, Ca nimeni să nu crească de soare depărtat. Își cumpănesc avântul când urcă zi de zi, Lăsând și altor ramuri puterea de-a rodi. Stejarii urcă-n slavă cu fruntea spre senin, Dar lasă loc mlădiței să crească mai deplin. Niciunul nu…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Din pulbere de stele și suflare, S-a ridicat spre cer o întrebare; Nu piatra, nu lumina fără grai, Ci omul a rostit întâiul „de ce?” în rai. În el se-ntâlnesc izvoare și abisuri, Tăceri adânci și nerostite visuri; Un fir de praf plutind prin infinit,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Sărută-ți moartea, când te-mbrățișează Și te-aduce sub pământ În gustul ei ești ca neghina Din părticelele de sfânt Sărută-ți moartea, și-o inundă Cu umbre goale din povești Ea, ca dihania plăpândă Tu, ursulețul ce te tot ferești Sărută-ți moartea, și-o încântă Pe înlemnita ei cărare…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Cerdacul nopților cu mii de stele, Răsărit din bârne în bătrânul sat, Tu ai păstrat poveștile acele Ce-o bunică blândă mi le-a depănat. Acolo ne strângeam, mușcați de seară, Cu genunchii juliți și ochi curioși, Priveam cum luna albastră coboară Peste pomii roditori, misterioși. Pe…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
În ochii tăi, și doar în ei, Mi-e evadarea către soare, Cum liberi zboară porumbei Pe cer pierzându-se în zare. . Și tot în ei, de-i vrând să știi, Eu văd o dragoste deplină, Ce ne-ar putea adeveri O soartă veșnică-n lumină. . Și numai…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
La ceasul celor optzeci și patru de ani La optzeci și patru de izvoare, Îmi număr anii ca pe-un vechi tezaur; Prin gând se-ntorc tăcute căi solare, Iar timpul poartă sufletul de aur. Privesc din Cluj spre zarea depărtată, Unde Drăgășaniul mă așteaptă-n vis; Acolo-mi…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Salvați această țară de dezastru, De haosul prostiei omenești, De difamantul fler politicastru Pângăritor voinței românești. . Suntem cu toții martori unei trame, Ce-i drept, e vrednică a ne-njosi, Prin care hoții vor să ne destrame Priceperea și dreptul de-a gândi. . Ne vor văzuți,…
Citește mai departe →Autor: Maria Dobrescu
stă cuminte printre versurile mele şi-mi şopteşte că a obosit de-atâta tăcere şi izolare ar vrea să iasă afară şi să zboare să fie un fluture monarh s-o ţină de mână pe floarea de cicoare să-i cânte rapsodii şi simfonii în concerte de seară, în…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Întins pe spate pe un câmp înflorit Simțeam cum căldura de trup s-a lipit, Doream s-o întreb de unde vine Cu atâta plăcere și mândrie. . În acea căldură atât de adâncă Liniștea și visul dulce domină încă, Respir aerul curat și limpezit Amintirile alunecau…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Pe cerul mult și veșnic Strălucește-o mândră stea În drumul ei cel pustnic Urzită-i soarta multora Lumina sa, tot cade Pe lumi ce-s trecătoare Lumina sa mai arde Din clipele neiertătoare Luceafăr crud și călător Prin ale nopților uzanță Blestemul său nemuritor Uitat în anii…
Citește mai departe →Autor: Titina Nica ȚENE
Se spune că demult, în nopți cu lună, Zânele pe câmp se coborau, Și-n hore line, blânde, se adunau, Să împletească-o tainică cunună. Dar într-un an, s-a stins lumina de pe cer Și zânele, de frică, au fugit, Lăsând pe câmp, sub cerul nesfârșit, Doar…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
La Sânziene, sunt cuvinte care nu se rostesc, ci se deschid. Le rostești și, dintr-odată, ceva vechi tresare în ele, o lumină, un miros de câmp, o umbră de zeiță. Sânzienele Un cuvânt care pare simplu și, totuși, complex. Un cuvânt în care timpul s-a…
Citește mai departe →Autor: Larisa Teodora Dumitraș
Se lasă seara peste sat, Cu miros de fân cosit, Iar prin iarba de pe deal cerul pare coborât. Fetele cu flori în păr, Împletesc din vis cununi, Iar bătrânii spun încet: se coboară Sânziene. De ai inima curată, Îți deschide cerul poarta. Iar de…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Pe câmpuri calde, sub boltă lină, Când soarele-și oprește rostul, Se-aude-n taină o lumină Și-n iarba verde crește gestul. E noaptea-n care vechi hotare Se pierd în zări de vis și teamă, Când timpul, obosit, dispare Și-și uită clipa din blestămă. Sânzienele — șoptit cuvânt,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Îngenunchea-m-aș lutului Ostenit de ceruri În dorința Domnului Spre a fi de-a pururi Poate nu m-aș-ngenunchea Mărului din valea sa Gustului ce nu umbrea Ce din lut, tot lut se vrea Îngenunchea-m-aș la cuvânt Cel din cartea sfântă Să trec totul prin mormânt Îngerii de-mi…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Imn Omului Omule, tu, călător între o lacrimă și o stea, tu, care porți în piept ecoul începutului lumii, ascultă! Din adâncul timpurilor se ridică glasul pământului, iar munții își pleacă frunțile de granit, mările își încetinesc valurile, vânturile își opresc alergarea prin câmpii, ca…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Ploaia de păcură produse îngrijorare în rândul localnicilor. Nu știau dacă e mână criminală sau un fenomen natural. Primarul sună imediat la județ și vorbi cu prefectul, informându-l asupra evenimentului. Acesta își luă consilierii și organele de poliție, înțelegând că situația e gravă. Trei mașini…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
În portul lumii, epave strălucesc Se leagănă cu nerăbdare Au fost doar mituri ce lucesc Un gol de-nflăcărare Și valuri multe se izbesc De-ncrederea urzită În spume multe amețesc O simpla recuzită Cu ploi mărunte și pe sori Din nimicuri se adapă Un curcubeu făr'de…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Când tăcerea serii cade peste-a lumii răsuflare, Când Luceafărul și Luna pe al nopții cer răsar, Peste codrii-ntinși pe dealuri când privesc în depărtare, În căsuța-mi de la țară mă apasă doruri mari. Căci aș vrea-n a mele brațe să te țin, a mea frumoasă,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Dintre nopți, Doar tu-mi mai porți, Din lumina zilei. Păcatul din privirea ta Mă așteaptă și mâine Vom fi ce n-am mai fost, Oriunde. Dacă lumea va cere, Vom culege și pere. Mărul s-a demodat, Nu are, nici gust de păcat. Cifrele se adună-n scădere,…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Într-o zi de vară cu doruri nesfârșite Cuptorul cerului mă mângâie pe frunte, Vântul dezolat printre crengi se ascunde, Corul privighetorilor în inimi pătrunde. Amintirile trăite se adună Ca norii ce plutesc pe șesurile timpului, Lasă urme tot mai adânci în inimă De clipe ce…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Era-ntr-o noapte grea, de dor, Când plângea cerul călător, Iar lumea, dusă-n vis adânc, Tăcea-n codrul ei cel frânc. Pe-o umbră veche l-am zărit, Un chip de gânduri rătăcit, Cu ochii duși spre nesfârșit. Era Dionis, vis suit. „Nu vezi tu, omule de lut, Că…
Citește mai departe →Autor: Lucica Tomescu
În cetatea cu ziduri nevăzute ale cuvântului, acolo unde timpul își sprijină fruntea de coloanele cărților, merge un om purtând în privire lumina neobosită a unei biblioteci. Nu vine singur. În urma pașilor săi cresc instituții, ca niște arbori înrădăcinați în destinul culturii, iar ramurile…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Alunecă lumea din mine Pe visuri crăpate sau moarte Spre tine s-aruncă, e bine Cioburi de semne din carte Mă târăsc între pofte parșive Rușinea mi-o ascund de ele Sunt un tren sărit de pe șine În dorinți îngropate pe stele De gesturi banale mă-mpiedic…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Patrula (23). Decretul neașteptat Încântați de succesul parapantei din apropierea salinei, Pompilică și Ștefănel propuse unui om de afaceri să construiască încă o parapantă pentru consătenii lor. Vestea nu a fost primită bine nici de Pompiliu , nici de Ștefan Cioclez. Amplasarea noului obiectiv turistic…
Citește mai departe →Autor: Rodica Zamfirescu
Poetul timpului viitor Scriitorului Al.Florin Țene La Drăgășani s-a ivit un luceafăr senin, Purtând în suflet harul numit Al. Florin; Din vlăstare de cuvinte și din vis românesc, A zidit o operă cu glas dumnezeiesc. Poet, eseist și scriitor de aleasă valoare, A dăruit culturii…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
La o margine de codru Lângă lacul cel tăcut Stă cuvântul nostru, mândru Stă prezentul din trecut Dintr-un licăr de lumină Chiar dacă-i asfințit El împrăștie zi divină C-a iubit acest pământ Scris-a carte, fără margini Universul s-a mărit Culegând iubiri și patimi Multe zile…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
De undeva apăru un lăutar cu un țambal. Era o zi de sărbătoare- Rusaliile. Era o veselie generală. Din deal se arunca cu pietre de către lăutarii dușmani ai lui Lae. Erau supărați că cei din vale le-au acaparat publicul cu bani. Șeful lor…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Caut lacrimi printre stele, Gânduri mute curg din ele Și îmi udă cugetul, Și-mi înmoaie sufletul, Uscându-mi privirea grea. Lumea fuge n-o să stea, Ațipită, doarme-n flori Îmbrăcată cu mulți sori. Mișcă tot ce nu se vrea Și mă ține, iar sub ea Ca o…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Ne împiedicăm umbrele în lumini Ce le stingem depărtați. Ca două stele încercăm Să ne-ajungem Când frica ne aruncă departe de noi Pe urmele unei ploi, ascunși. În zile sparte ne regăsim Încă goi. Dorințele se înfruptă de marginile lumii noastre Rămânemi într-o pată ce…
Citește mai departe →Autor: Teodor JACOTĂ
52) crinii crinii albi ai sânului astfel cum Eminescu spune deasupra plămânului azi, la vedere sunt; pe bune 294) unui ministru care fuge de Eminescu ascunde-te domn ministru între cele patru zări fiindcă Domnul Eminescu îți va pune întrebări 546) unui nenorocit care a afirmat…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Limba română nu începe într-un manual, nici într-o sală de clasă cu ferestre înalte, nici în dicționare grele, așezate cuminți pe rafturi. Ea începe într-o mamă care își cheamă copilul pe nume pentru prima dată. Într-un bunic rostind încet o poveste la marginea serii, în…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Când soarele, rotund ca un măr de jar, se rostogolește alene peste dealul rar, iar iarba încă poartă pe umeri stropi de rouă, dimineața își deschide pleoapa ei cea nouă. Un guguștuc își leagănă chemarea prin grădini, ca o rugă spusă-n șoaptă printre crengi de…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Pentru enoriașii din Ulmeni, slujba de Rusalii se întinse până noaptea târziu. Ajunși acasă avură surpriza să nu aibă lumină. Lămpile cu gaz se stingeau imediat ce erau aprinse. O beznă grea coborî deasupra Ulmenilor. Jos în vale se auzea un slab sunet de toacă.…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Pe subțirea margine a serii trece un om cu fruntea arsă de stele, iar pașii lui nu sună pe pământ, ci direct în memoria codrilor. Îl cheamă Eminescu — dar numele acesta e prea mic pentru câte încăperi de noapte a purtat în piept. El…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Despre mica așezare de munte Ulmeni se aflase că devenise centru de interes pentru creșterea șacalilor. Soțiile celor doi țapinari porniseră o afacere cu șacali, recunoscuți pentru carnea lor dietetică. Șacalii erau mai ușor de crescut la nivel de gospodărie și mai avantajos de vândut…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Când lumina profundă a soarelui Intră pe porțile masive ale cerului, Salcâmii înfloresc, ne dau parfumul lor Și ne umple lumea cu dulceața florilor. Din cer curg boabe de rouă strălucitoare Peste păduri cu poteci și căi de visare, O răcoare subțire se prelinge printre…
Citește mai departe →Autor: Teodor JACOTĂ
218) coniacul unui epigramist coniacul parcă-i dă putere vinului vechi să adere și scriu, la masă, chiar acu' trei epigrame și-un haiku 219) haiku strofe mici, mici vrăbiuțe mai ajung și pe aici despre mii de furnicuțe desemnate drept gagici 220) haiku printre sute de…
Citește mai departe →
