Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Lacrima destinului

Din lacrimă se-nalță al dorului suspin, Pe boltă stinsă, luna culege umbre reci, Când plânsu-i apa ce-și sapă drum divin Iar stelele-n tăcere rămân mereu pe veci. Din chinul mamei crunt, se-nalță-a sorții glas, Destinul ca o torță arde-n a ei durere, Povești uitate dorm sub timpul ce-a rămas, Speranța-i fir subțire ce-ncepe a se pierde. Deasupra casei vechi, rămasă în pustiuri, S-apleacă...

Lacrima timpului

Pe râul curgător de lacrimi, ce-ntinde-oglindă, Timpul, eternul sculptor, în noi sapă grindă, Memoriile, stârnite de valuri rapace, le sting Și-n hăuri adânci nădejdile noastre se-nfrâng. Clepsidra devine un far în eter, Cu grai de nisip ce-ngână un mister, Prin lacrimi gemene, se varsă vremelnic Timpul cu două săgeți, scrie-un pomelnic. Aripile timpului, ceasornicu’ îl strânge, Ca...

SĂ NU MĂ PIERZI

Să nu mă pierzi…! Într-un sertar adună-mi gândurile rebele și uită-le Sau așază-le în rafturile din suflet Și uită-le! Aruncă-le în iarnă și lasă-le să înghețe. Presară flori pe zâmbetul tău din noapte și culege ore din calendarul cu ninsori. Răscolește amintirile și presară-le printre lucruri învechite. Închide porțile și zăbrelește-ți inima, să nu mai încapă...

VIS DE PRIMĂVARĂ

VIS DE PRIMĂVARĂ – din volumul „STAU ÎN TIMP ȘI ÎN FURTUNĂ”, Editura AGATA, Botoșani, 2022 Întoarce Doamne timpul sorții cenzurat în ceasuri Și îmi deschide porți pe drumuri pietruite-n vrafuri… Și nu-mi cântà în orga vremii lucruri prefăcute, Că sunt cascadă-n toamnă gri și-n gânduri nevăzute… Mai dă-mi o clipă din vâltoarea care-mi cere-obolul, Dă-mi...

MĂICUŢĂ, PE FRUNTEA TA…

. Măicuţă, pe a ta frunte Au fost grijile prea multe, Pe sărmana frunte-a ta Necaz n-ar mai încăpea… . Că destul ai îndurat Vieți noi lumii când ai dat Şi-a ştiut durerea ta Doar o lacrimă-n basma. . Măicuţă, al tău obraz Poartă semne de necaz… Tinereţea ţi-a trecut, Parcă nici n-ai fi avut… . Dar eşti tânără la suflet, Ești sfioasă-n gest și-n umblet, Ești...

Rafala (24)

Rafalele au înțeles că nu e glumă și au început să plece spre adăpost. Bucuros, trompetistul a anunțat plecarea dușmanului. Oamenii Primăriei din Delureni dau mărțișoare. Dacă treci pârâul , tradiția se schimbă. Fetele oferă șnururi alb-roșii flăcăilor cu speranța că unul din ei va dori să se însoare. La câmp, gospodarii se pregătesc de arat și semănat. Centrul satului...

Conturi secrete

Ce adânc se topește zăpada curgând Prin lacrimi tinere abia curgând Ele vin prin tunel de veac înotând Numai în colivia clipei se odihnesc puțin În brazda dezbrăcată se roagă ca un copil Lăsând fulgii de zăpadă să vină plutind Peste valea frumoasă ca o fecioară Și eu port în mine vise nenăscute Urmăresc luna cum doarme pe colacul fântânii Ea așteaptă norii...

La tine vin

În mâinile tale se sucește o cheie Turnată din plămada vieții Sâmbure de vis tu ești, femeie Altar zidit în casa dimineții Astăzi în versuri te cântă poeții Și pașii în doină ți-i măsoară Din văi se dezvelesc nămeții În parcul inimii cântă o vioară De ziua ta un zâmbet îți închin Sărutul florilor te înfășoară Cu brațe de lumină la tine vin.

GHIOCEII DRAGI

. Când iarna stă să plece, se-arată și-o minune, Ca într-o șoaptă albă și-un vis cu pescăruși, Din ale căror aripi se cern parcă anume Cristale prețioase din fulgii jucăuși, . Ce-n dulce legănare acoperă, pe rând, Mărunții ghiocei ce n-au mai așteptat Secunda primăverii și dat le-a fost prin gând Să prindă primii ,,fluturi” ce-n zbor s-au arătat… . Și fulgii-atât...

RAFALA (23)

Pe masă se puseseră deja aperitivele. Nae Ostafie crezând că nu-l vede nimeni strecură în pungă câteva felii de salam și caș .Florica văzuse furtișagul, dar tăcu mâlc, știind cât de sărac este consăteanul ei cu cinci copii mici. Natura părea un monstru cu cap de balaur și gheare de vultur. Cineva nevăzut arunca bulgări mari de zăpadă în oamenii tupilați sub crengile de foioase....

SOBA NOASTRĂ CEA DE LUT

. Amintirea cea mai caldă – Soba noastră, rai tăcut, Când, întorși de prin zăpadă, Ne lipeam de caldu-i lut. . Degetele amorțite Ni le-nzdrăveneau pe dată Flăcările molcomite, Încălzind căsuța toată. . Și o dulce toropeală Ni se așternea în oase, După lunga bulgăreală, După-atâtea sănii trase! . Zăpada, ce scârțâia Sub tălpile-alunecoase De la sănii, ne vrăjea, De...

ŢI-AŞ SCRIE… DESPRE GHIOCEI

M-am bucurat atât de primii ghiocei, Ce ni s-au arătat de sub zăpezi prea grele, Am stat şi i-am privit şi m-au privit şi ei Şi iată-i prinşi acum în rândurile mele… . Îţi scriu despre firavii, micuţii ghiocei, Pe care i-am văzut acum în curtea mea, Un zâmbet minunat aveam privind spre ei, Căci noua lor prezenţă din plin mă bucura… . Ţi-aş scrie despre asta o întreagă...

AR FI ÎMPLINIT 90 DE ANI

Mihai MAXIM Doamna Carmen Păunescu ne aștepta în poarta vilei din Dionisie Lupu. Ca să-și elibereze mâinile pentru a urca în mașină, i-a dat doamnei Doina Rizea teancul de reviste FLAP: Aseară le-au adus de la tipografie. Nerăbdător, am luat și eu un exemplar. Am tresărit – de pe prima pagină ne privea cu surâsul care îi lumina întreaga față, Grigore Vieru....

Îndemn pacifist

. Lumea vă e molimă ? Ce dureri aveți ? De-n instanță ultimă Ei război îi vreți ? . Știți că-n Domnul sâmbure De credință nu-i, Soarta rea și tulbure Este-a orișicui ? . Pentru slava-I vrednică – Nu vă războiți ! Pacea-i șansa unică Să fiți frați iubiți ! . Ș-armele lăsându-vă Deoparte – stați, Domnului rugându-vă, Ca să fiți iertați ! . Decât în...

DE NU IUBEŞTI

De nu iubeşti, cunoşti singurătatea, Te-apasă neputinţa, râvneşti seninătatea Din clipele de dor, Dar, oare, ele mor? O, nu, trăiesc în zări îndepărtate, Sunt toate ale tale, prezente sau uitate Prin filele de timp, Prin foi de anotimp. . De nu iubeşti, aştepţi deplina înnoire Ce într-o zi purta-va-ţi sublima ta menire Din visele-n cununi… Poţi, oare, să le-aduni? O, da,...

A DAT NINSOAREA PESTE GHIOCEI

A dat ninsoarea peste firavi ghiocei, Că-n acest an au apărut așa devreme… Cât pentru-o iarnă a nins astăzi peste ei, Că nu vor mai trăi… eu prins-am a mă teme… Fusesem râvnitori și de zăpadă, În anotimpul iernii ce-i pe ducă, Cum vor putea mici ghiocei să vadă Pe unde drumul către cer apucă…? Mi-a coborât din gene-o lacrimă fierbinte Ce-a vrut lor să le...

BINECUVÂNTEAZĂ-NE, DOAMNE

Ne-ai arătat că ești blând și iubitor, Milostiv și îndelung răbdător, Plin de îndurare și de dreptate, Lesne iertător și fără răutate. . Biruitor și izbăvitor în toate ești, Drept și credincios în cuvinte ești, Pe cei slabi în credință...

O, IARNĂ CE NU MAI VENEAI…

O, iarnă ce nu mai veneai, Cum de-ai sosit așa, deodată? Te-ai rătăcit o vreme, poate,-n rai, Când tu erai atât de așteptată… Ne întrebau copiii unde ești, De ce nu ai venit nici de Crăciun… Și le citeam de tine din povești Și-acum copiii fericiți ne spun Că Dumnezeu pe ei i-a ascultat, Ei, ce-au trimis dorința lor spre-o stea… S-au tot gândit...

Perfecțiune

Marinela Belu-Capșa Perfecțiune lui Brâncuși Lumina harului și lumina minții merg la braț pe Calea Eroilor spre Poarta Sărutului, privind nostalgic la Coloana Infinită agățată de azurul nesfârșit, lumânare strălucindă în vremurile înnodate cubic pe malurile Jiului. Duhul maestrului se odihnește pe Masa Tăcerii, mâhnit în veci pentru...

COLOANA INFINITULUI

Cum făcuşi BrâncuşiCă, Hobiţei cea natală Dăduşi faimă mondială?Când cioplişi Coloana taGândişi cumva Să-nveşniceştiClepsidre mândre SuprapusePrin care Timpul se scurseDin cer, în pământ Sau poate, să-nalţeAl omului, gând Spre infinitÎn univers?… Al meu versAsta ...

FEMEIE SIMPLĂ, DIN METROU

Femeie cu broboada trasă Pe fruntea ta de păpădie, Metroul cel grăbit te-apasă, Necazul tău nimeni nu-l ştie… Părul ţi-e alb… ca după vârstă… Şi ochii blânzi… nerimelaţi, Îţi ştergi în taină c-o batistă Obrajii tăi îngrijoraţi. Basmaua prinsă sub bărbie E singura podoabă-a ta… Şi-n jur parfumuri fine-adie, Din blănuri lungi şi catifea. Priveşti...

Rafala (23)

După plecarea Rafalelor, delurenii fură invitați de preot la o slujbă pentru a mulțumi Domnului că i-a scăpat de Cel Rău. Valea și Dealul se umplură de lumină și începu să ningă cu fulgi mari ca-n povești. La Biserică se cânta muzică liturgică de către corul de măicuțe de la schitul din Măgura Miracolelor. Oamenii erau bucuroși că au scăpat de duhurile...

O MAMĂ VINDE GHIOCEI …

O mamă vinde ghiocei, la colț de stradă… La colț de stradă,-ntr-o plăsuță, O mamă vinde ghiocei, Buchetu-i mic, mama-i slăbuță, Cerând doi lei cincizeci pe ei… Iubesc aceste floricele Și nu le pot vedea tăiate, Dar, totuși, cumpăr buchețele De mila mamei ce se zbate Să îi găsească, să-i culeagă, Să-i împletească-apoi frumos, Să-i...

MĂRTURISIRILE UNUI EMIGRANT

Acolo e casa-n satul pe care l-am visat Să-l revăd mai tânăr, mai frumos și mai bogat, Cu aceleiași speranțe precum l-am lăsat, Acum zece ani în urmă,când am plecat. . E satul în care timpul se scaldă în soare, Cerul se întunecă mai devreme, ...

Încătușat

Toader RĂDUȚĂ – Iași. (din volumul Secundele Iubirii – premiul special al Festivalul Internațional de Creație ”Vrancea Literară” – ediția 2024) Încătușat izvorului de șoapte, rostogolit mă regăsesc curgând în licărirea patimii deșarte, pierdut în libertatea unui gând. Miraculos plonjez cu mintea-n clipa unui uitat și regăsit popas, pe prispa unui cuib, ce-a fost...

Esențe spre apogeu, cu Teodor Jacotă

455). poemul unui provincial Nu, Nu, Nu, Nu, Nu, Nu, Nu, Nu. știe multă carte ș.a.m.d. 456). vernisaj Dali la Madrid s-a fost deschis o școală când priveai ca chiorul, la o ramă goală de multe ori le cizela atent iar ăsta, cică, se numea curent 457). nume românești când golanii stau la pândă pe ogor și pe ponor Poamă neagră, Cheli mândră ești a noastră-a tuturor 458)....

Esențe spre apogeu…

Epigramele lui Teodor Jacotă din cartea în prigătire pentru publicare, Je suis le roi des épigrammes. 480 de esențe spre apogeu, Botoșani: Agata, 2025 14). epigrame voi merge direct la ținte care vor fi înțepate nu mai scriu de-aici ’nainte epigrame răsuflate 15). unui mare cărturar care a afirmat că epigrama este un strănut literar părerea rămâne tot o părere când ați prestat...

TOATĂ LUMEA ÎI JUDECĂ

Trăim într-o lume în care dezbinarea, Izolarea,fragmentarea și împărțirea În tabere opuse sunt resimțite, Cu simptome dureroase,negrăite. . În școli,pe stradă,suntem tot mai surprinși De comportamentul agresiv al unor inși, De limbajul trivial...

Esențe spre apogeu

Epigramele lui Teodor Jacotă din cartea în prigătire pentru publicare, Je suis le roi des épigrammes. 480 de esențe spre apogeu, Botoșani: Agata, 2025 1). doi capsomani când partidu-i la putere își impune o dreaptă vrere dacă ai doi capsomani numai mândre peste ani numești unul la dreptate și altul la răutate 2). guvern iar vin ploile acide sub Carpații de curbură dacă ai un linge...

Calendar

Închide tot. Ajunge. Să nu spurcăm liniștea cu hăul mediatic. Mi-e sete de viață. . Peste case, peste arbori, e rece. Cerul e negru de-atâtea ciori. Mă rănește rău țipătul lor. . Mai pune-un strop de vin rubiniu. În el mai e viață. Alunecăm în licoarea din noi. Război frenetic: iubire, ură. . Doar paharele-s două. Eu. Tu. Nu putem număra. Unu. Suntem unul. Ură. Iubire. Ură. Iubire. Smulgem...

Rafala (21)

De frica potopului, cei aflați pe dealul Delurenilor au luat câte un copac în brațe pentru a nu fi luați de vântoase. Un grup de 15- 20 de temerari, toți cu barbă și fes roșu se țineau de mâini într-un fel de horă și strigau sacadat: Mergem mai departe! Concursul de sănii nu mai putea continua. Un soare orbitor înmuiase zăpada devenită râu.Nori dușmănoși...

MOLOZ

Așa uităm noi toți de gustul molozului Câți ani să fi trecut de atunci ? Așa e, uităm de gustul său sec și lunatic Îl aveam toți pe limbă, de aceea tăcem Ne umpleau gura cu moloz Ne spuneau să nu pierdem din el E marfa partidului, nu trebuia risipită Noi nu stăteam cu gurile căscate, ci munceam Munceam cu gurile pline de moloz Respiram în tăcere să nu ne audă...

VIZA

Am vrut viză, să exist Să fiu și eu ca ceilalți oameni Să pot pleca din mine, cu mine În drumul meu să nu mă împiedic de vămi Vămile celor ce știu că nu știu, dar cer De mult nu mai încăpeam în mine De mult cei din jur mă expulzau De mult pentru mulți eram prea mult De puțin timp sunt și prea puțin Ei bine și locul îmi ruginea conturul Ultimul...

CEARCĂNUL ZORILOR

Am strâns sub pleoapă Culori variate Punte între noapte şi zi Mi-au fost zorile toate . De pe gene mi se scurg Pe genele obrajilor fara vina Picături de culori Mă zbat şi mă svârl în lumină . Ochii mei ucid întunericul Sclipiri de matase mă-neacă Pe chipul meu, pe pleoapa mea Poţi vedea cum se lupta cu umbrele Ziua ce pleacă posacă

NINSOAREA E TOT MAI DEASĂ

. Într-o liniște profundă,în nemișcare, Ninge cu steluțe în întreaga zare, Fulgii mari și pufoși prin văzduh valsează, Haina imaculată pe câmpii se așează. . Din munți,de pe dealuri, iarna coboară, Vâltorile vântului șiruri de copaci doboară, ...

CÂND, DE FAPT

Mihaela Agulescu, originară din Craiova, a urmărit mersul în ascensiune al simțurilor umane, cântând sentimentele eterne ale dragostei și iubirii. Uneltele lirice ale tinerei poete sunt șlefuite de timpuriu. Ea, încurajată fiind, continuă să le modeleze, cititorii putându-și pune de pe acum mari speranțe în harul acestei tinere. Ion D. Pîrvănescu, Drobeta- Turnu-Severin, 1992 CÂND,...

ODĂ VERSULUI ALB

Vers micuț și despuiat, închircit și nemâncat, Pe foaie abandonat și de nimeni recitat. Cin‘ e te-a scris, cin‘ te-a lăsat? Cu un vers lung și lăbărțat, Fără sens și fără tact, Poezia ai pătat cu un spici alienat. … Sub o albă, formă nouă, ideea să n-o plouă, E înscris ca pe-o cutie, explicând o alifie, Pentru limbă, alergie, pentru mulți,...

ETERNUL ETER

Am zburat spre mine și nu m-am oprit! Curge eul din sine, liniștit pot muri Căzut peste toți, din mâlul vâltorii Deschid nouă porți prin glasul uitării. Alergând spre stele, norii m-au ridicat Sărutat doar de ele, lumini am așezat. Picături de durere, grabnic introvertite Sub un dans de plăcere fug încremenite. Am vrut să fiu eu, cu trecutul înainte Pentru Dumnezeu, Dumnezeul părinte! Dar...

Existențe, în cocsificare

Când iarna-n călduri visează zorii ce trec, În corduri fiori de ghețari se strâng și trec. Fulgi ce n-au căzut pe creștet, speranțe vor să-nvețe, Farmaciile-s vii, spitale-cocserii, ne spun povețe. Cocsul arde-n talpa furnalului, o vatră încinsă, Cărbunele din pământuri, pierderea-i nesfârșită. În cuptorul de o mie de grade, umbrele se-ntorc, Existențe-n cocsificare, viețile...

„Basarabia este Steaua Polară a neamului românesc.”

Autor: © Florin BĂLĂNESCU Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Interviu telefonic înregistrat la 2 octombrie 2024 de Maria Mocanu, redactor al Radio Chișinău, și difuzat în emisiunea Dor de izvor la 4 octombrie 2024. – Te salut, Florin Bălănescu, și bine ai revenit la noi! – Te salut și eu, Maria, și, odată cu tine, pe ascultătorii...

MUZELE MELE

Muză mi-a fost satul,zarea fără nori, Sufletul și gândul,gătite cu flori, Satul care a scris veșnicia Și mă bucur că-mi poartă rădăcina. . Muză mi-a fost casa de lângă drum Cu livada încărcată cu parfum, Casa cu pereții tapetați cu...

LA COZIA

La Cozia, Mircea cel Bătrân a murit pe 31.01.1418. La Cozia, la mănăstire, Sub a Oltului privire, Chiar lângă povara lui, Mănăstirea Domnului. Domnul Mircea voievod, La Cozia, sub prohod, Şi-a găsit liniştea morţii, Ultima filă a sorţii. Pe-o potecă pietruită, Fost-a Domul cu suită Şi cu meşteri, să zidească Mănăstire românească. Munţi în preajmă străjuiesc, Pe Mircea...

PRIMII GHIOCEI

Azi i-am zărit în treacăt pe primii ghiocei Iviţi din iarna albă ce nu s-a terminat Şi-s fericită eu, şi-s ferciţi şi ei, Că soarele cel darnic la viaţă i-a chemat. Petalele lor fine, firave, delicate Se mişcă-ncet, palpită în blândă adiere, E-aproape primăvara ce-a fost aşa departe, Dar, iată, se întoarce şi prinde iar putere! Pe drept, e minunată şi este dreptul ei Să se...

CĂSUŢĂ ALBĂ

Căsuţă albă, dragă, trasă-n var, Te-au colindat atâţia ani şi vremi… Nici vârsta nu ţi-o ştiu măcar, Dar ştiu că-n pragul tău mă chemi. . Ne-ai oblojit dureri şi amintiri, Copilăria dragă tu ne-ai însoţit, Eşti tot mai mică, dar trăieşti, respiri… Ai tăi pereţi atât ne-au odihnit! . Îţi porţi făptura mică-n vremi moderne, Eşti altfel, eşti din var şi...

RAFALA (20)

Era ca un sfârșit de lume. Norii curgeau peste vale. Pustnicul din vârful dealului plutea prin furtună și îndemna stihiile să verse potopul peste necredincioși. Cristinel flutura un toiag și striga din răsputeri: Piei Satana! Du-te-n hău la întuneric și la greu. Concurenții se rugau, și băteau mătănii. Panica se instalase peste deal. Apa creștea mereu. Deodată se întâmplă ceva....

Sub noi zboară păsări…

Ne iubim printre frânturi de trupuri zdrobite de timp, miroase-a noi și-a sânge dulce-acrișor. Lumea-i cum o știm… Ni se pare ori parc-am privi-o-n oglindă? Înlănțuiți stăm atârnați de-un fir crud de iarbă. Mă tem c-am s-alunec spre cer. Nu te-ntreb de te temi. Sub noi zboară păsări, Peste noi răsar dalbi trandafiri. (26 ianuarie 2025)

DUREREA DORULUI

Universul se-mbracă într-o pânză țesută De mii și mii de fire de lumină, Amurgul se învăluie în valuri de taină, Păsările își aruncă viersul prin grădină. . În pacea acestui tablou feeric Apari tu,măicuța mea, cea mai minunată Dintre...

SĂRUTUL IUBIRII

Trupul apei liniștit îmi spune Când eu cobor pe trepte nezidite Și clipa foșnește ca o flacără în muguri Atunci copacul chiuie dezvelit în vale Și visele dorm în cupe mari de infinit Atunci,femeie,te dezbraci pentru iubire Și aerul ne urmărește mereu curgând Cum batista înlacrimată poartă ruginå subțire Și veacul vieții mă mai strigă pe nume Dar eu din...

ÎN CÂMPIE

O suflare dulce și lină dinspre răsărit Alunecă veșnic ca un râu nemărginit, Roua cu înfățișare de mărgăritare Așteaptă numai o rază de soare. . Valuri adânci de culori și de lumină În fânețele mătăsoase se adună, Fluturii albaștri ca niște...

INIMA CE RADIAZĂ

Cu inima plină de sfântă lumină, Pe chip îți răsare o blândă odihnă. Zâmbești reînnoit sub cerul senin, Când dragostea-n suflet se-așterne divin. Prosper e drumul, ușor ca un vis, Când dorul de viață te ține deschis. În jur se-adună oameni senini, Oglindă iubirii, în pașii blajini. Ca flori de câmp, prieteni răsar, Iar râsul lor e dulce hotar. Pe căi de lumină, iubirea...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură