Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.292 de articole
Autor: Romulus Ungureanu
Caut lacrimi printre stele, Gânduri mute curg din ele Și îmi udă cugetul, Și-mi înmoaie sufletul, Uscându-mi privirea grea. Lumea fuge n-o să stea, Ațipită, doarme-n flori Îmbrăcată cu mulți sori. Mișcă tot ce nu se vrea Și mă ține, iar sub ea Ca o…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Ne împiedicăm umbrele în lumini Ce le stingem depărtați. Ca două stele încercăm Să ne-ajungem Când frica ne aruncă departe de noi Pe urmele unei ploi, ascunși. În zile sparte ne regăsim Încă goi. Dorințele se înfruptă de marginile lumii noastre Rămânemi într-o pată ce…
Citește mai departe →Autor: Teodor JACOTĂ
52) crinii crinii albi ai sânului astfel cum Eminescu spune deasupra plămânului azi, la vedere sunt; pe bune 294) unui ministru care fuge de Eminescu ascunde-te domn ministru între cele patru zări fiindcă Domnul Eminescu îți va pune întrebări 546) unui nenorocit care a afirmat…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Limba română nu începe într-un manual, nici într-o sală de clasă cu ferestre înalte, nici în dicționare grele, așezate cuminți pe rafturi. Ea începe într-o mamă care își cheamă copilul pe nume pentru prima dată. Într-un bunic rostind încet o poveste la marginea serii, în…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Când soarele, rotund ca un măr de jar, se rostogolește alene peste dealul rar, iar iarba încă poartă pe umeri stropi de rouă, dimineața își deschide pleoapa ei cea nouă. Un guguștuc își leagănă chemarea prin grădini, ca o rugă spusă-n șoaptă printre crengi de…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Pentru enoriașii din Ulmeni, slujba de Rusalii se întinse până noaptea târziu. Ajunși acasă avură surpriza să nu aibă lumină. Lămpile cu gaz se stingeau imediat ce erau aprinse. O beznă grea coborî deasupra Ulmenilor. Jos în vale se auzea un slab sunet de toacă.…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Pe subțirea margine a serii trece un om cu fruntea arsă de stele, iar pașii lui nu sună pe pământ, ci direct în memoria codrilor. Îl cheamă Eminescu — dar numele acesta e prea mic pentru câte încăperi de noapte a purtat în piept. El…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Despre mica așezare de munte Ulmeni se aflase că devenise centru de interes pentru creșterea șacalilor. Soțiile celor doi țapinari porniseră o afacere cu șacali, recunoscuți pentru carnea lor dietetică. Șacalii erau mai ușor de crescut la nivel de gospodărie și mai avantajos de vândut…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Când lumina profundă a soarelui Intră pe porțile masive ale cerului, Salcâmii înfloresc, ne dau parfumul lor Și ne umple lumea cu dulceața florilor. Din cer curg boabe de rouă strălucitoare Peste păduri cu poteci și căi de visare, O răcoare subțire se prelinge printre…
Citește mai departe →Autor: Teodor JACOTĂ
218) coniacul unui epigramist coniacul parcă-i dă putere vinului vechi să adere și scriu, la masă, chiar acu' trei epigrame și-un haiku 219) haiku strofe mici, mici vrăbiuțe mai ajung și pe aici despre mii de furnicuțe desemnate drept gagici 220) haiku printre sute de…
Citește mai departe →Autor: Teodor JACOTĂ
103) din politică doamne, rămăsei perplex când privesc îmi vine rău și voi căuta în dex ce-nseamnă să fii hapcău 104) din politică primul are punga goală și câteva cațe taie bursele din școală că-i pestriț la mațe 105) țara șefi ciudați avut-a țara frumoasă…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Atât de gol e-n mine Ș-atâta de pustiu din tine Mă înconjoară și... Și poate-s tot eu Sau simpla și ne-înduplecata primăvară Și eu și tu ușor pe dinafară … Atâta loc și pentru a ei cerință Voință și cerință slab primordială Ș-atâta de înghesuit…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Copilul merge prin lume ca o apă tânără care nu știe încă numele mării. Își poartă mirarea ca pe o lumină în buzunar și deschide diminețile cu mâinile goale. El vorbește cu pietrele, cu furnicile, cu norii care seamănă uneori cu o pâine ruptă de…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Acceptarea celor două foste patrule s-a făcut fără probleme. Era nevoie de forță de muncă în salină, mai ales că șacalii deveniseră o sperietoare. De când aveau bionicii nu se mai temeau de colții șacalilor. Intrară în galerie fără frică. Un zid viu venea spre…
Citește mai departe →Autor: Constantin Istrate
Ai pornit de acasă mică, tânără şi nevinovată Să pricepi prin dascăli simpli viaţa asta ne-ncetată Gânduri vii, neconturate ţi se împleteau în mintea-ţi Şi nu aminteai nimica, nu ştiai nimic de viaţa-ţi Ai prins dragoste de carte,ai văzut în ea idealul Te prindeai mereu…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
A fost o noapte zbuciumată. Cel mai urât vis l -a avut Ștefănel. Se făcea că parapanta dirijată de Pompilică se tot înălța spre stele. Sacul de dormit al temerarului Ștefănel se mișca haotic. Ștefan Cioclez era neliniștit și-l trezi încet pe cel cu somn…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Privesc spre cer și caut cele de sus Unde se află Mântuitorul Iisus, Care este de-a dreapta Tatălui său Să trăiesc cu inima încorată-n cer și eu. . Îmi asum demnitatea cerească A firii mele însăși omenească, Căci prin Inălțare firea este așezată La dreapta…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Marea atinge vântu-n frunte, Îl dezmiardă tremurând, El adună stoluri multe Și-o sărută fâlfâind. Marea însăși unduiește Pe-ale sale plete verzi, De-asta vântul o iubește, Rămânând aievea treji. Lungă e a lor poveste Ce nu-i spusă nimănui, În furtună se unește, Dând fiori și țărmului.…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
De ziua Înălțării tale, Doamne ,Iisus Hristoase, sfânt, Te așteptăm cu toții îngenunchind. Să ne asculți durerile noastre plângând. Pomenește pe cei ce cu sabia au luptat Cu prețul sângelui cu toții au apărat, În fața barbariei altor neamuri De-a lungul anilor care s-au perindat.…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Castanii-s înfloriți deja în parcuri Și liliecii împrăștie odor, Iar iasomia-n valuri de asalturi – La fel – al dânsei miros îmbătător. Și o priveliște ne-ncarcă ochii Cu-ncântătoare și proaspete culori A Primăverii înflorate rochii Ce reveleaz-a naturii sărbători. Și-n parcul nostru-nmiresmat și verde Prin…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Omul orbit de o ideologie Sculptorului londonez Banksy În centrul orașului, unde pașii se lovesc de vitrine și vocile se sparg în reclame, un om înaintează. Nu ezită. Nu caută. Nu întreabă. Chipul îi este acoperit de o pânză care flutură ca o promisiune veche,…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Din nou la drum. De data aceasta lipsea parapantistul Pompilică angajat ca dispecer la Centrul de comandă în probe. Clienții erau fascinați de zbor. Ștefănel era gelos pe amicul lui,dar nu avea ce face. Va veni și vremea lui. Grupul celor trei urca mereu flancat…
Citește mai departe →Autor: Tiberiu Furdui
Publicat: 11.02.2009 Republicat: 2.05.2026 În gară nu era decât un singur tren. Şi ăla de marfă. Pe sub osiile maronii, nişte guguştiuci se chinuiau să adune grăunţele scurse din vagoanele, la fel de maronii. Gara era maronie, la fel indicatoarele ceasului atârnat de un lanţ…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Norii negri deasupra satului s-au oprit Să stingă durerile pământului obosit, Toate pânzele de apă în pământ au intrat, Sătenii privesc cerul mulțumind ne-ncetat. Repede toate grădinile s-au trezit: Ceapa a crescut, morcovii au răsărit, Usturoiul demult timp a mustăcit, Lacrimile viei peste tot s-au…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Iar s-aud pe ramuri proaspăt înverzite A naturii arbori legănate-n vânt Însuflețitoare, triluri strălucite, Din a însumării păsărilor cânt. C-așternându-ți vraja, ca pe o comoară, Dăruind naturii ce ai tu mai sfânt, – O ! Frumoasă doamnă, doamnă Primăvară, Iară tu sosit-ai pe acest Pământ…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Cei doi câini se așezară ca la comandă la ușa de ia intrarea în sediul administrativ al Parapantei. Drumeții adormiră repede cu excepția lui Ștefănel, fascinat de spectacolul astral. Visa la ziua în care va fi astronaut în drum spre Lună. El va fi marele…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
O lume curbată și oarbă Se schimbă-n culori obosite, Frumosul și binele se plimbă Pe căi naturale, uscate, dospite. Vinul se spală-n sudoare, Mărul se mușcă dormind, Credința crește o trădare, Întunericul lumii stârnind. O lume de basme putrezește, Jocuri în moarte ademenind, Timpul țipă…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
De-ai fi știut a prețui iubirea, Ce în ființă se ar fi păstrat, Când ar fi trebuit, păstrându-ți firea, Ca ție-n petic să nu îți fi dat. . Acum, după a nu știu câta oară, Consider potrivit că e de-ajuns Cu astfel de momente ce-mi…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Sunt lăstăriți din vatră, cu cerul în priviri, Săpând în piatră duhul, în slove – mântuiri. Cuvântul e o daltă, iar piatra e un gând, Din palmele lor aspre se naște-un veșnic cânt. La troița bătrână, în margini de hotar, Arghezi dă slovei un luciu…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Și nu te-am vrut… Nici n-am cerut prezență. Rămas-am brut În larga mea convalescență Și totuși, ai mai exista. Singurătatea ne precipită, Poate ai vrea și ai rezista De când te văd ispită. … Din gelozie curg amar Pe-o stradă unică din noapte, Să văd,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Sub o rece cruce Piatra înlemnește, Timpul nu se scurge, Moartea viețuiește. O liniște adormită Pe brațele de cruci, O lume-nvinuită De prea puține rugi. Pe-un petic de iarbă, O cruce a țintuit Soartă fără grabă, Zâmbet de granit. Pământul a răscolit Plânsul unei ploi,…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Din senin se stârni o furtună care a răsturnat mesele cu ofrande aduse morților. Femei și bărbați căzură în genunchi făcând cruci mari și cerând îndurare Domnului. Era semn că pomana nu a fost primită. Era ciudat că bucatele de pe mese au fost aruncate…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
E foame de humă dinspre noi, E fuga spre margini în puhoi, Iar lutul din lut ne apasă, Ne intră în brazdă, ne intră-n casă. Pământul ne cheamă și dispare, Moartea, hârlețu' nu-și-l mai are, Noroi e-n scârbă, jocu-i după drâmbă, Nisipul e minciună, joaca-i…
Citește mai departe →Autor: admin
De mila mea Îți scriu așa De mila ta Mereu cândva De plânsul meu Voi fi mereu De plânsul tău Va fi doar rău De ochii tăi Am norii grei De ochii mei Doar ploaie vrei De-a mea privire O iscodire De-a ta privire A…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Așezată-ntre munți, de rugăciuni ocupată, Slatina, mănăstire voivodală, Străjuiește precum un stâlp de lumină, Pagini de pateric și file de cronică. Acolo se mai simte foșnetul pașilor Monahilor pribegi prin crestele munților, Către patria cerească sfântă Pentru odihna veșnică, adâncă. Drumul spre Slatina este o…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Adevăruri nepătrunse se ascund în mine, mă cufund în sine și le caut, iar sensul lor ca o mireasmă îmbătătoare mă absoarbe dureros de dulce în flăcările-i mistuitoare. . Și încep a mi se zbate aripile cugetului în ritm cu zvâcnetul inimii necontrolat și arzător…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
CATREN pe-o cruce răstignit l-au ridicat și El privea spre cerul înnorat rugându-se pentru a lor păcat de-aceea după moarte-a Înviat autor: Ioan Vasiu
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Într-un roșu reaprins, Lumii noastre îi e frică, Minciuna care s-a întins Prea multe vrea să zică. Dintr-un roșu colorat, Lumea astăzi e ucisă, Gusturi multe de rahat, Libertatea e proscrisă. Într-un roșu reaprins, Se sapă toată groapa, Egalitatea ne-a învins Și sufletul, și soarta.…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Ești Domnul păcii, al iubirii și-al libertății, Dezrădăcinează ura și învrăjbirea, Mângâie pe cei care trăiesc durerea, Frica, prigoana, pribegia și răbdarea. Te-ai plecat sub mâna Botezătorului Creștetul Tău atingând apa Iordanului, Care s-a sfințit și s-a curățat Prin atingerea Ta tot mai apăsat. Ne-ai…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Precum din cer când stinge-se o stea, Într-un sfârşit din înălțimi desprinsă, Aşa şi anii-i pierd în viața mea Care cândva şi ea va fi fost stinsă. . Că viața mi se scurge-ncet, încet, C-am mai pierdut din anii mei vreunul, Își are rostu-n ea…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Iisus mergea pe apă ca pe o rană închisă prea devreme, iar valurile își țineau respirația ca niște copii vinovați. nu era nici furtună, nici liniște, era o tăcere care știa că va fi strigată pe nume. și oamenii îl priveau cum se apropie fără…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Sub coaja dură, viața iar pulsează, Se sfarmă gheața-n mii de cioburi mici, O lume nouă-n sâmbure veghează, Și cresc spre soare umerii voinici. Se sfarmă gheața-n mii de cioburi mici, Ies fire de speranță prin noroi, Și cresc spre soare umerii voinici, Lăsând în…
Citește mai departe →Autor: Vasile LEFTER
Cele două patrule și cei doi băieți se depărtară repede de agitația din grădina cu răsaduri pentru strictul necesar în gospodărie la vremea primăverii. Mergeau spre mina de sare pentru un salariu sigur. Cei doi băieți vor putea ajuta la lucrări de curățenie cu regim…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Mi-au nins clipe-n flori de cireș și de măr, M-au poftit cu pocale de rouă și dor, Mi-au întins vieți tainice, neîmplinite, Purtându-mă-n vămile-n zbor împletite. Mi-au plouat ploi subțiri din nori de borangic, M-au scăldat în potir de ghiocel alb, mic, Mi-au dat alin…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Iubita mea, frumoasă-mi ești, Frumoas-asemeni unei zâne, Cum parcă numai în povești De ea auzi cum că se spune. . Ca primăvara te arăți Și dai speranță vieții mele Cum soarele în dimineți Răsare pentru toate cele. . Lumină caldă izvorăști A mea ființă-nseninând-o Și…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Pârâul nostru de burdură, Născut din ploile de vară, Ne dăruia oricând o aventură, Un joc matur cumva să pară. Corăbii de chibrituri arse Pluteau pe ape înspumate, Ne alergau, de nimeni trase Sub ochii gurilor căscate. Din maluri fine de nisip Ce se formau…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E când voi pleca vă las ca moștenire o bibliotecă plină de-amintiri prin care poezia să respire lumina ce se-ascunde-n trandafiri ooo se-ntorc și berzele la cuibul lor și rândunelele-s în drum spre casă de patria natală și frumoasă…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Doar poeții… Adună zilele din nopți Din ierni căldura maternală Din ape seceta de plâns În piatră sufletu-i nestins Din moarte doar păcate scoate Din Dumnezeu cerșește înc-o zi, Ș-o pierde pe dreptate Din întunericul hazliu… Lumini ce-au fost pătate Le-aprinde mai târziu… Cu strigăte…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
iar se-aprind iubirile în noi iar ne-alungă soarele pe-afară iar țâșnește seva prin altoi iar surâde ceru-a primăvară ooo cel mai frumos poem l-am scris în tren convins că depărtarea e amară și tot pe drum am scris primul catren când am uitat iubirea într-o…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Sub cerul de lumină împovărat Lanțuri de miresme s-au răsfirat, Pomii își legănau miresmele rotunde, Florile în grădină tremurau oriunde. Deschid fereastra spre stelele de ceară, Râuri, râuri de miresme intrară, Încet peste tot se rostogoleau, Ușor se destrămau și apoi reveneau. Era liniște ca…
Citește mai departe →