Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

SCRIITORUL

. Scriitoru-i truditor Într-o ocnă de cuvânt Şi, prin munca lui de zor, Prinde-un gram de cer şi sfânt. . Mai găseşte şi sfioase Dimineţi de catifea… Şi pietrişuri luminoase, De idei, de vis, de stea… . .Tot în ocna ce-o străbate, Sfredelind cer şi pământ, Dă şi de singurătate, Căci e singur în cuvânt… . Ocna lui înrobitoare Are flăcări şi suspin, Multe...

Ajutor uman

Ieri lumina a avut un accident pe stradă, A fost lovită de două energii politice, Mâine o duc la spitalul „La urgențe” Să să stea și ea cu mine opt ore pe zi Din milă, mâine o adu la mine acasă Am card social, vom sta și la masă Cu mugurii stinși vom face lumină în casă. În noaptea târzie îi voi recita poezii. Până-n noaptea târzie, îi voi recita poezii, Poeme îmbălsămate...

Și am ales

Eram un virtuos, făptură cumpătată, Eu respectam poruncile divine Şi am ştiut că Dumnezeu se-ndreaptă Cu toată bunătatea-i către mine. Eram într-un respect profund şi reciproc, Eu – fiu corect, El – bun părinte, Cu El prin greutăţi îmi făceam loc, Păşind pe a mea cale înainte. Dar au venit şi îndoieli o vreme… Şi parcă Domnul se îndepărta… Şi-o...

Punct

Amară viața se eliberează Târâșul multora prin crâng Încă o baie-n bobotează În frigul lumii, eu să plâng . Prea dulce moartea strigă Pe-aleile cu rostul înfundat ,,Pământul o să-mi strângă Minuni ce le-am împrăștiat . Chiar soarele se tot înfinge În zilele ce încă l-au urmat E un sultan ce nu-i ajunge Haremul care la călcat . Pământul zgârâiat...

Rafala (13)

Cele cinci fete sortite sultanului se jucau nepăsătoare în grădina cu dafini. Cristinel îi conduse pe cei cinci părinți revoltați până la fântâna cu ghizdele înalte. Mai departe nu se mai putea merge. Cinci eunuci trimiși de sultan păzeau cele cinci fecioare cu acribie. Cei cinci tați din clanul Burlacilor de fiecare dată când încercau să treacă peste gardul de un galben auriu...

AȘTEAPTĂ LUMINĂ DE LA SOARE

Când timpul aleargă cu nepăsare Și pe cer păsările se rotesc cu disperare, Într-o simfonie de lumină și culoare, Îmi povestesc visele cu ardoare. . Vântul își scutură aripile fără-ncetare, Copacii sclipind sub razele selenare ...

Moartea mea are un ciorap găurit în călcâi

când ușa vieții îmi rămâne mereu închisă în casă dansează pustiul fumul de la ultima lumânare un cui și un tablou cu cei care au fost sub care păianjenii se joacă de v-ați ascunselea nu n-am cum să știu regulile jocului și e mult prea târziu să le învăț prezența mea e doar o umbră sub candelabrul rămas neaprins de multă vreme dar știu că moartea mea are un ciorap găurit...

Rafala (12)

Satele din vale respirau ușurate după alungarea celor cinci Rafale. Chiar și după punerea clopotnițelor pe turle, dangătul clopotelor din cele cinci biserici nu mai era ca odinioară. Sunetul clopotelor semăna a bocet. La mort sau la zi de sărbătoare, clopotele parcă plângeau. Preoții din cele cinci biserici bântuite se întâlniră în Dealul Crucii și discutară ore...

Câte ceva despre mama, câte ceva despre Dumnezeu

Câte ceva despre mama, câte ceva despre Dumnezeu prietenii pe care i-am avut până de curând s-au dus unul câte unul fiecare în direcții diferite ca nori care despart cerul de pământ starea mea e una obișnuită cu singurătatea ca un cui de pe care a căzut tabloul cu cei care au fost și numai sunt uneori le simt lipsa și mă umplu de lacrimi și totuși ce i-aș spune lui tata văzându-l...

DUM SPIRO, SPERO

(Cât timp respir, sper.) Respir şi azi şi merg mereu, Mă cheamă viaţa înainte, ,,Dum spiro, spero” spun şi eu, Ca-n latineştile cuvinte. În încercări, o rugă spun, Lumini divine-mi stau în faţă, Şi-nţelepciune vreau s-adun, Cât timp respir, sper: o viaţă. Şi trec prin tot ce mi-este dat, Mă cheamă anii înainte, ,,Dum spiro, spero”-am învăţat, Prin...

ET EGO

ET EGO unde e înțelepciune, este multă amăreală, iat oglinda crede-n orice vorbă goală, fată goală, o fisură în perete își dă multă importanță, komme meine liebe KATZE UND WIR WERDEN ALLE TANZEN, clipa asta e eternă, mulțumește-te cu-o cli pă, dulce se topește-n gură infinitul, infinita, viața-i veselă, dar arta e severă precum crucea, ce o poartă morții-n...

Speranță

Erai distinsă și cu șarm și nici prin minte nu-mi trecu În cale când având să-mi ieși mă cuceriși frumoaso, tu, Cu ochii tăi fermecători ce deslușind un suflet cald Ei revărsară-ntru ai mei o strălucire de smarald. . Și-mi amintesc de ziua când cu-n trandafir te ispitii, Când ca un fapt neprevăzut tu mie mi te dărui. Nici nu-ndrăzneam a crede că la rândul tău aveai...

Valea Timocului – vechea posesiune vlahă a Podunaviei lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești

Autor: © Ionuț ȚENE Foto: Ionuț Țene; © Ionuț Țene (Arhiva personală), Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Agata ® 1994 – 2024 ; Format Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Valea Timocului este o regiune între sud-estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei – la graniță cu Dunărea de pe porțiunea românească a fluviului – ținut perfect integrat...

Nu am iubit descompunerea

Cadavrul lui Baudelaire se descompune încet, Nu am iubit descompunerea, Deși este un proces natural, Ca și iubirea, Numai poeții nu cred, Un camion cu geamuri se oprește brusc, Împrăștie pe trotuar o cascadă de cioburi multicolore, „Doamne, vitraliile”, oftează mulțimea de gură-cască, Din cer se prăbușesc cu zgomot Îngeri cu aripi și pene uzate, Profesorul îl prinde pe Însuși...

Divina promisiune

M-am bucurat de promisiunea cea divină De-a fi de Domnul însuşi însoţit, Era pe calea mea multă lumină Până ce, brusc, lumina a pălit… Că îmi va fi aproape Domnul îmi promis-a Şi-am mers o vreme bună amândoi, Dar dacă Domnul îşi uitase zisa, Dacă-şi luase promisiunea înapoi…? Acea divină promisiune îmi era De-ajuns să merg în viaţă-ncrezător, Nemaivand-o,...

infinit în nemărginire de tezaur

___ stelele nerăsărite se reflectă sublim pe apele nerăscolite de furtuni acum se cufundă neconfundate în bolta cerului pentru a răsări din nou în lacul albastrului infinit în sufletul meu liniștită strălucirea le-apare când tac adâncit intr-o neagitată mare… spirale de sori și stele aleargă-n gândurile mele ca să-mi amintesc că nu eu le-am aprins pe ele în...

rugăciune

___ ai ținut Lumina în mâinile tale ai ținut totul în mâinile tale ai ținut perfecțiunea în mâinile tale ai ținut veșnicia în mâinile tale ai ținut sori și luni în mâinile tale ai ținut lumea în mâinile tale ai ținut gândul în mâinile tale ai ținut cuvântul în mâinile taleîn mâinile tale mă ții pe mine în sufletul meu te țin pe tine mulțumesc ________________________

NEÎNDOIOS

NEÎNDOIOS nimic nu stăpânesc, îmi trec stele galbene prin sânge, eu dansez, cu cartea-mbătrânesc, ZIDUL PLÂNGERII mă cheamă și mă strânge, iar pustiul ce l-am străbătut a-nflorit, a dar fructe de aur, secolul din trupul meu a rupt, dar sunt veșnic cum este și valul, nume port morminte-cenușar, n-am pus ăncă doliul pe retină, inima îmi bate mult mai rar, când m-apropii...

Căutare

Căutare În căutare este ceva din disperarea Înecatului, oceane de hârtie, Versuri scrise pe foile neantului, Eu caut, tu cauți, el caută, Ne alege Diavolul sau Timpul, poate Domnul, mai știi, un cititor atent la virgule, ieri mi-am pierdut inima pe scări, astăzi, cheile de la ușă, mâine va fi pauză de curent, apoi totul va reveni la NORMAL. Caut un vers ca pe Sf. Graal, Ca fecioria în...

Gândind la tata…

demult nu-l mai aud pe Dumnezeu tușind și nici pe tata strigându-mă să-i duc sus pe acoperiș o cană cu apă știu că ultima dată când l-am văzut pe Dumnezeu lăcrima iar lui tata îi sângerau mâinile și picioarele i-am strâns picioarele de obrazul meu și i-am oprit sângerarea m-a privit lung ca și când iar aș fi făcut vreo boacănă apoi mi-a spus: poate că la noapte mă va chema...

Let the children…

Let the children sing and sing Like the Symphony of Spring, Like the wings of butterflies Twinkling soft in our eyes. . Let their joy shine on their face And their voice fill us with grace — Sun to blossom in their smile Raising fields of camomile…

oglindă

__ apă pură înghețată suprafață argintată nuferi albi plutind pe apă realitate reîntrupată distanțare-apropiată reflecție imaginată cunoaștere disimulată adâncime spiralată concentrare estompată simetrie radiantă regăsire alternantă ființare multiplicată închipuire inversată părere – inventată? __

La barieră

La bariera vieții mele Prea multe au poposit Zile bune dar și rele Toate m-au obosit La bariera vieții mele Ce multe s-au tot ridicat Fapte ușoare, fapte grele Doar timpul a marcat La bariera vieții mele Oamenii s-au adunat Mulți între ei, și între ele Destine au clonat La bariera vieții mele Și eu am așteptat Trenuri bune sau rele Toate...

Hramul de la Vorniceni

Motto: Toamna răzuieste foile veacului din arborii înțelepciunii La sărbătoarea hramului, sub mantia toamnei grele, Satul Vorniceni își pune straie noi și din sipete, iele. Când octombrie își cerne alene aurul pe ramuri Gospodarii, cu bine, deschid porțile pentru neamuri. Cu recoltele-n hambare, oile ‘s întoarse din turme, Vitele așteaptă odihna; e zestre, obicei, sunt cutume. Gospodinele...

Fântâna din care bea Dumnezeu

uneori vreau să fiu doar cel care sunt să uit de vocile celor din jur să-mi mărginesc gândul asemeni cerului de peste deal în asfințit sau poate fântâna zidită lacrimă peste lacrimă din care o să bea Dumnezeu din trupul meu firav și plâns să împrăștii lumină peste cei care vin însetați și obosiți ca să privească în fântâna din care bea...

A MURIT UN COPIL DIN MILIOANE, UN OM

A MURIT UN COPIL CU PRIVIREA ALBASTRĂ, ÎN ORAȘUL ACELA S-A SPART O FEREASTRĂ, DIN ORAȘUL ACELA AU PLECAT VAGOANE CĂTRE DACHAU, AUSCHWITZ, A MURIT MILIOANE. IAR EU ÎMI PORT VÂRSTA, MAI SUNT ÎN PUTERI, MAI AM POATE-N FAȚĂ CINZECI DE VERI, CÂINI M-ADULMECĂ PE ULIȚI PUSTII, A MURIT UN COPIL PRINTRE ATÂȚIA COPII. ȘI NU MI-ESTE TEAMĂ DE NOPȚILE LUNGI, ÎN MINE CU PIETRE POȚI...

fundamental

chintesență de esențe sublime esență de zboruri unanime părelnice licăriri de-o clipă licărire luminoasă de-aripă diafană sclipire de stea steluțe cu sclipiri de foc cunoaștere focalizată din loc in loc acces deplin la știință eternă pătrunderi în real de cavernă externă realitate perenă

Rafala (11)

După plecarea Rafalelor, Cristinel și-a sunat doi prieteni buni, pe Vladone și pe David ca să pună la cale sincronizarea celor trei câini de intervenție în caz de invazie a celor cinci Rafale. Dragii mei, Rafalele au plecat, dar se vor întoarce curând. Nu renunță ele la supremație. Fiecare dintre noi are câte un câine cu dotări electronice Patrocle, Sara și Carlos vor dejuca planurile...

Troiță veghetoare de conștiință

Troiță veghetoare de conștiință Dlui. AL.FLORIN ȚENE Președintele Ligii Scriitorilor din Romania. De-mi vreți să NEMURIȚI pe mai departe, Cel gând al vostru facă-mi-se carte, Și-n ea îmi puneți mierea din cuvinte Cum mai făcut-a-ți încă mai ’nainte, Ca lumea să vă țină veșnic minte. Și ADEVĂRUL ridicați-mi-l în slavă, Și țarii jertfitoare-i faceți fală, Și neamului...

Catrene de toamnă, de Ioan Vasiu

când toamna-i despletită pe malul unei ape și în odăi miroase iar a gutuie coaptă abia atunci iubito aud iarna pe-aproape și noaptea îmi recită poeme lungi în șoaptă ooo răutăcioasă toamna mă ceartă câteodată și din melancolie îmi fură o bucată abia când vine iarna cu părul...

poezioară în minuscule

diafană boare impresii de soare trăiri ușoare dulce licoare vorbe de valoare verbe inspiratoare gânduri în vâltoare multă candoare rimă visătoare pomi în floare

Istorie

ISTORIE DAC – DACIA ROMA – ROMAN ROMÂN – ROMÂNIA DUNÃRE – DUNÃREAN OLT – OLTEAN BUCUR – BUCUREŞTI VITEAZ – MIHAI VITEAZUL MARE – ŞTEFAN CEL MARE BÃTRÂN – MIRCEA CEL BÃTRÂN ARMÃ – ARMATÃ EROI – EROISM LIBERI – LIBERTATE PATRIE – PATRIOTISM _____________________

Progres

Am vrut să cresc și m-am uitat doar înainte. Uitat-am să mai trec furiș cu gândul înapoi Până când, adusu-mi-am aminte De ceea ce iubesc. Trec șuvoi Regretele. Întors-am capul și-am privit în spate. M-am depărtat atât de mult de vechea ,,eu” Încât, acele vremuri mi se par acum uitate. Mă-ntreb dacă va fi așa mereu. Dorit-am cu ardoare să fug cât mai departe. Acum,...

AȘA E LUMEA DE AZI

De la o vreme încoace Minciuna în inimi zace, Adevărul ca pe un vis îl invocăm, În limba în care râdem și plângem. . Căci trăim într-o lume atipică Care întotdeauna se vaită, ...

Tristețe de toamnă

Sunt trist în toamna ce-și cerne cristalul, Pe frunze-n aur, veacul își scrie finalul În zile reci se-nșiră nourul negru, plânge Pe aspra promoroacă, vechi zăpezi s-or strânge. Via-mi furată din hapsânie, cu zile amărâte Jeluiesc-mi moștenirea, sub cerurile mohorâte Frunzele-i ruginii spoiesc intens putregaiuri, Saivane, cuibăriri părăsite astupă mucegaiuri. În supărare, cu lacrimi,...

Ți-s ochii atât de aspri și albaștri!

Ți-s ochii atât de aspri și albaștri! Simt că mă înec în valuri și furtună De când a devenit plimbarea ta nocturnă Sufletul meu. Tu rătăcești la mine-n gânduri Și nu-mi dai pace să trăiesc. Ce carusel! E-atât de nebunesc Tot ce se-ntâmplă. Ți-s ochii atât de negri și reci! Sufletul ți s-a întunecat și gândul Ți se schimbă ca vântul În tăcere. Dispari si apari după...

Speranță și iubire

De ieri s-a prin zare în lumină Să văd cât de frumoasă s-a făcut femeia Îmbrăcată cu umbra anilor mei Și cu speranța ascunsă în mare oglindă Când zâmbetul meu navighează cu zâmbetul tău Și cerul somnoros ca o frunză se întinde. Numai distanța rămâne fără bilet în gară Mâine ți-aș trimite un colet cu multă iubire Dar ziua se topește încet, prea lungă Noaptea...

Unde e inima de înger?

Unde sunt ochii care mai ieri erau senini? Chiar ne privim acum ca doi străini? Ce inimă s-a întunecat ori s-a închis Când începutul frumos l-am scris? Ce inimă ni s-a răcit și moare-n piept Când viitorul s-a transformat în abis. Unde sunt ochii în care priveam lumina? Acum, doar ne întrebăm: ,,a cui e vina?” Unde sunt clipele tragi ce le-am îngropat În întunericul de noi...

Întoarcere

M-am întors acasă spre toamnă, Râul curgea în urma mea, Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor, Soarele se rostogolise în brazde. O tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că nu am mai fost recunoscut de fântâni, Sora mea crescuse înaltă și subțire, floare peste Sufletul mamei, Nucul îmbătrânise și dinții de frunze îi cădeau, tremurând… Mama cosea grădina în borangic...

Evoluție

Eu, poate o altă Eva Ce s-a desprins din coastă-n alte vremi M-am rătăcit la rândul meu de rădăcină. Eu, un simplu boț de carne și de humă Dorit-am cu nesaț să cunosc lumea Aceasta străină și nebună. De fapt, nebună-s eu C-am îndrăznit a cuteza să cred Că pot să-mi fac un rost și-un nume. Eu, care am nesocotit porunci Și am sfidat tot ce-i mai sfânt și sacru, Ajung acum să...

Adam și Eva

Pierdut e timpul printre voi dar mai există altul S-adună albe foi cu foi, îndepărtându-vă, chiar faptul Tăiați din așteptare doi, doi pași, ce strigă zarea Și îmbrățișați ca doi eroi mai așteptați, eliberarea Vă căutați prin infinit, în noaptea ce se pierde Mai căutați pe cel pornit dar timpul nu vă crede Căldurile, cu sufletul oprit, topesc gheața vanității Un...

Marginea din capăt

La un capăt de alee, e un drum neterminat Toată fapta se încheie, orice pas ce-a tremurat. La o margine, dorința se aburcă printre stele Ca o haină, neputința se ascunde doar sub ele. La un capăt de durere, unde drumul ia sfârșit Noaptea țipă și ne cere ziua, când noi am venit. La o margine de viață, multe nopți s-au perindat Unde-o zi a rupt o viață ș-un destin ce s-a uscat. La...

ZBURĂTOR

Parcă te-aud tăcând sub ploaia de voință Parcă te chem, plecând din noaptea de căință Sunt un copil flămând de-o dragoste matură Acum sau în curând, furând ce nu se fură Sătul de haina lumii cea plină de dureri Ajung în gârla glumii remodelând plăceri Tăcerea ne îngroapă în golul dintre noi O vorbă de-o șchioapă, dorința unei ploi Sunt un matur flămând de-o dragoste...

LUMINA IUBIRII

Într-un timp nemăsurat vocea ta am ascultat Și-n chip tainic peste tot s-a împrăștiat, Pe fruntea mea ușor s-a rostogolit Un strop de sudoare de nepotolit. . Cu un zâmbet așteptat, de vis legânat, Vocea ta pe altă planetă m-a invitat, Să văd stelele în părul tău...

Sens, în gestul vieții

Muncești din greu, cu sufletul deschis, Râvnind respectul ființelor din jur, Dar dezamăgirea-i rană, până și în vis, Și te întrebi merită atenție un sperjur? Mai trebuie să acorzi încredere, Să crezi în oameni, chiar, și când e greu? I-ajuți cu speranță și le dai ce-ți cere, Și-n inima ta păstrezi un vis, mereu. Și-atunci, îți zici: Mă simt un far în noapte ce luminează...

S-au întors pașii

Un petic de viață sub un pumn de țărână Se leagă o ceață de- o săptămână Se rupe iar pacea, ușor fu’ albită Precum este salcea de ape înghițită Un fum răcit de- o noapte neagră La un om rănit, urma o să-i șteargă S-a răcit și timpul, gol, încremenit În gol e și scopul, nemaipomenit Un destin lungit pe-o dorința oarbă Început și sfârșit,...

Maică, slugă sunt la cuvinte

Maică, slugă umilă sunt la cuvinte, fără plată Mă nevoiesc în cărţile lor, le şlefuiesc literele Seara le-nvelesc c-o metaforă gingaşă ca o fată Le miruiesc şi-mbrăţişez spre odihnă sufletele Singurătatea m-ajută să le şterg tăcerile de praf Când mi-e foame, mi-aruncă o ciosvârtă de vers Punctu-mi porunceşte să deschid un alt paragraf Şi s-aşez...

DUMNEZEIEŞTII PAŞI

(adaptare după parabola paşilor pe nisip) O vreme mi s-a arătat ca-n taină O cale-a vieţii-n care Dumnezeu Mi-era alături precum grija cea de mamă, Mergând cu mine chiar pe drumul meu. Şi-aşa lăsam noi urmele să sape, Cei patru paşi întovărăşiţi pe veci, Pe-ntinderi de nisip udat de ape, Din care timpul vieţii îl culegi. Şi am văzut ale urmelor semne Atât...

Gruia COJOCARU, Dezarmat în Atlantic

După un duș rapid s-a întins îngândurat pe pat. Lângă el, pe celălalt așternut, Moș Ene îi dădea târcoale lui Andrei. – Mai vreau să ascultăm muzica aia! – Cu plăcere! zise bucuros unchiu’. ,,The Door”, cu Teddy Swims într-o interpretare de excepție, era piesa pe care-o descoperise țăranul în ziua în care ”Săgeata lui Cupidon” i-a străpuns armura. Curând devenise...

RAFALA (10)

Sfatul de taină al Rafalelor chemate de Bărbosu era unul neobișnuit. Se mai întâmplase cu multă vreme în urmă când o Rafală fusese răpită de un urs și dusă în vizuina lui pentru o eventuală împerechere. Atunci , Bărbosu a mobilizat toate stihiile pădurii. Ursul privea din bârlog marea adunare și dădea nemulțumit din coada bearcă rămasă în balta înghețată , după cum...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură