Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

Doar mamei

Trecut-au ierni și ierni la rând, De nu mai știu cine mai sunt, De-am obosit tot căutând Răspunsuri, dar niciun cuvânt. Te port în mine în tăcere, Icoana vieții mele în durere, Și mângâierea ta divină, Aștept acum din cer să vină. Și întind mâna către vise, Dar în zadar, nu vor atinse. Și stau în umbra nopții trecătoare Fără de somn, în rugi chinuitoare. Iar printre...

„Simfonia Verde a Invierii”. Renaștere

Primăvara, primăvara a sosit la noi. Gârlele-și încep fanfara și pornesc șuvoi. Pământul se-mpodobește cu mii și mii de flori, O jucăușă rază, soarele trimite pe furiș, în zori. Privim nostalgici cum mugurii de flori plesnesc Și-n via din grădină frunzele iar înverzesc. Codrul se-ndesește și cerbul la râu se-oprește Și primăvara, ziua tainic, își mărește. Oameni și natură...

ALERG PRINTRE GHIOCEI

Alerg și astăzi, iarăși, printre ghiocei, E timpul lor măreț, sublim… de peste an, Se oglindește-ntreaga mea iubire-n ei Cum se-oglindește steaua dimineții în ocean… Nu-mi mai astâmpăr pașii năvalnic alergând, Aș vrea toți ghioceii din preajmă să mă vadă, Să știe toți că i-am purtat cu dor deplin, în gând, Un strop din fericirea mea spre ei să cadă… Și...

„Simfonia Verde a Invierii”. Lasă-mi, primăvară !

Lasă-mi, primăvară, florile albe de cais! Îți dau în schimb, doine dragi adunate-n manuscris, Iubirea din curcubeul razelor de soare, Hora din bătătură, în zi de sărbătoare. Lasă-mi, primăvară, firul mic ca de vioară, Vraja ta candidă, cu miros de lăcrămioară ! Îți dau în schimb, o pulbere de cânt înfășurat În crânguri, fremătând de dor, păsări și râu curat. Lasă-mi,...

Ochi în noapte

Mă uit în ochii tăi Ei, iară mă doboară Căzut pe malul unei văi Dă sufletul să-mi moară Și ce-aș putea, copilă Să-ți spun pe înțeles Ascunsa mea idilă O pierd prin Univers Aș vrea să te cuprind Să îndrăznesc mai mult Mă știu totuși arid Și trist să mă ascult Mă uit în ochii tăi Ce scaldă numai șoapte Zbor iară peste văi Visându-te în noapte

Patrula (12)

Pe la miezul nopții, Irimia Burlacu fu trezit de o hărmălaie suspectă. Deoarece despre isprăvile câinilor bionici ale celor doi foști țapinari știa acum tot muntele se impuneau acum măsuri speciale. Șacalii speriați urcau mereu de frica patrupedelor electronice părăsind spațiul periculos. Pompiliu și Ștefan sfătuiți de prieteni și de copii puseseră la cale înființarea unei firme...

„Simfonia Verde a Invierii”. Sfințirea verde

A iubi primăvara-i o sfințire, Un drum spre ceruri, tainic, în rotire. Renasc ținuturi, ierburi și noi frunze, Legende scrise-n tainicele pânze. A iubi primăvara-i o dorință, A brazdei reavăne, în umilință, Să guste grâul verde-abia încolțit, De mâini trudite, aspre, de sfințit. A iubi primăvara-i o poveste, Ce curge lin din veacuri mari, celeste. Strămoșii o cântară-n doine...

ERAI

Erai un vis încântător, feeric, Ce liniștea mi-o răzvrătea mereu Și-aveam o teamă a nu fi himeric, Căci te doream dar – sufletului meu. . Erai frumoasă, fragedă și blândă Cum e natura-n zilele lui Mai Sau cum e luna-n nopțile-i de mândră – Încât tu cumpătul mi-l covârșeai. . Dar între noi zăcea acea distanță Ce însă ea făcea să nu mă știi Și dintr-un gest...

Mi-ajunge doar să cred că te iubesc

În ochii tăi sclipește alt apus; alt timp se curmă-n inima-cuirasă, când acest râu, ce curge-n sens opus, aduce umbra… umbra ta sticloasă. Din vidul unde apa drept din cer văd că se varsă (crug fără culoare) și-ncep să simt, te simt chiar și-n eter, primind răsfrângeri irizate, rare. În acest loc aproape nefiresc, când înțeleg talazuri prinse-n tală: mi-ajunge doar să...

Dor de mamă

E iarnă peste chipul tău Și peste a ta iubire O lume aruncată-n hău Și-o lipsă de menire Doar ochii tăi valsează În pași de nemurire Stau întrupați, visează Un suflet spre unire Stau anii toți aliniați Sub frunte, sub privire În voce astăzi copiați De glas, de mănăstire E iarnă și-n sufletul meu Un dor omoară zile Te-aș strânge iar, dar Dumnezeu Ne-a rupt a noastre file Rămân...

UN BUCHEȚEL DE GHIOCEI

Am cumpărat un buchețel de ghiocei, În marele oraș, vânduți de o bătrână, De la Suhatu-n zori vine cu ei Și-i tremură de frig sărmana-i mână. Îi vinde la Unirii, printre trecători, E frig, dar totușI nu stă mai la soare, Că o alungă florăreasa uneori Și stă cum poate,-n frigul cel mai mare. E ceru-ntunecat și gerul strânge, E-așa bătrână și atât de-nfrigurată, De-atâta...

Patrula (11)

La marginea satului Ulmeni un grup de oameni așteptau înarmați cu furci și topoare. Pompiliu întrebă -Oameni buni ce se întâmplă aici? Cei doi țapinari deveniți patrule de ocazie au înțeles că trebuie să facă stânga împrejur pentru a nu fi arestați. Patrupezii bionici porniseră deja spre Râpa Galbenă unde era o ascunzătoare. -Ce facem Ștefane? Ne ascundem până pleacă patrulele....

C A T R E N E

miroase-a primăvară pe câmpii și-aș alerga și nu m-aș mai opri decît în lotca unui poem nou pe care astăzi ti-l ofer cadou ooo se plictisește iarna cu haina încheiată se plictisește luna s-alerge după soare se plictisește geamul cu-o singură mușcată mă plictisesc repetând că dragostea nu moare ooo tu treci ca briza mării și lași în urma ta o primăvară care pe...

LINIȘTEA CÂNTĂ ÎNTR-UN PLOP

Sub cerul ce miroase a busuioc Liniștea cântă cu glas de mierlă într-un plop, În cântecele ei duioase m-aș muta Dacă aș avea aprobare de la ea. Voi rămâne acolo până când Trandafirii încărcați cu miresme râd, Fântâna cu cumpănă mereu umblând, Prin pădurile cu pajiști înverzând. Îmi place liniștea adâncă și suavă Liniștea care rabdă și mă ascultă, Liniștea care...

Fisuri în aer

Alei de sticlă-n parcul de cristal și-o singură oglindă azi reflectă ființa ta, lipsind din ce respectă firescul timpului esențial. Și totuși, simt mirosul tău de mosc acoperind magnolii de rubine. Privirea ta-n luciri diamantine și-n raze de safir o recunosc. Din frunze de smarald și de tercot rămân un fel de macule-n lumină, fisuri în aer, când doar o străină m-atinge-n treacăt...

LUMINĂ ȘI DESTIN ! Destine dăltuite în timp

Destine dăltuite în timp Pășeam sfios pe malul apei line, Când toamna, în aur, ramul și-a gătit, Purtând în ochi lumini de soare pline Și un dor de ducă, tainic, liniștit. Eram copile, flori abia deschise, În „Tudor”, unde visul a început, Iar băncile păreau corăbii prinse În valul vieții, încă necunoscut. Și-n pragul școlii, caldă și duioasă, O voce scânteietoare ne-a...

LUMINĂ ȘI DESTIN ! Părinții de lumină

Părinții de lumină În fiece toamnă pentru noi era nou început, Reușeam întotdeauna ce alții nu au putut. Creșteam vlăstarul cu iubire, pasiune și har Și-l umpleam cu bunătate, învățătură și dar. În fiecare toamnă, noi, părinții de lumină, Semănam cu inima de bucurie-n tulpină, Fără s-alegem câmpia, pe soare, viscol sau ploi, Siguri eram că vor rodi fructe din florile...

Gara fără nume

Doar căi ferate în spirale, căi de gheață te-au adus în gara fără nume, pe când un porumbel în ochii tăi murea în iarna cu zăpezi din altă lume. Reverbera ceva precum un cling în trenul ce urma spre alte zări să plece, când încercam în van să te ating, căci silueta ta de fum era prea rece. Când trandafirii albi n-am îndrăznit să ți-i întind, pătați fiind cu prea mult sânge de...

RĂZVAN DUCAN: ”Visez și scriu cu o frică permanentă de timp, de a nu putea să-l umplu așa cum vreau, cu consistențe”

IOAN VASIU: – Când și unde ați debutat, ca publicist ? Dar ca scriitor ? RĂZVAN DUCAN : – Nu mai știu exact când am debutat, ca și publicist. Ceea ce știu este că aveam un simț ascuțit a observației cotidiene, iar acesta era ”la pachet” cu simțul punerii ei într-o ”poveste” coerentă și credibilă, și apoi, în limita posibilității, de a face cunoscută...

Rânduiala dorului

Pune-mi întristarea-n prag, N-am de ea milă, nici drag. Du-o-n loc fără de leac, Să se piardă-n văi, buimac. Agață-ntristarea-n cui, Gura lumii să o-ncui, Să n-ajungă la străin, Nici la cel de neam puțin. Scrie-mi vorba-n bob de grâu, Să n-o prindă niciun râu, Pune doru-n lacrimă, Scapă-l de-a sa patimă. Pune-mi bunătate-n ochi, Să mă spele de deochi, Ia durere și oftat, Că...

Memoria foșnetului

Frunză de codru, verde de pădure, Tu-nveți prin timp dorințele să-ndure, În freamăt blând tu m-ai legănat mereu, Păstrând în tăcere tot ce-a fost mai greu. În anii mei, cu un gust de pruncie, Mi-ai fost un cânt și-o mare bucurie, Pași de horă, în doine fără nume, Și ghid curat prin labirint în lume. Când vârsta dragă-a tinereții sosi, Mi-ai fost un scut viu în tainele...

NAVIGHEZ PE VALURILE VIEȚII

În vâltorile vieții cotidiene Navighez pe valuri învolburate, Și orice clipă e prilej de scufundare În apele acestei vieți trecătoare. Inima mi se leagănă ca o luntre. Cerul însoțit de luceferi mângâie umbre, Rătăcesc în această lume invadată De minciuni și ipocrizie deodată. Mă zbat în liniște și în lumină, Ard în flăcări până devin rădăcină Iar când aflu că steaua...

Patrula (9)

Fosta grădină cu cilindrii devenise un loc malefic pe care locuitorii celor două sate îl ocoleau noaptea. Apăreau morminte din care ieșeau șobolani uriași. Oamenii se închinau speriați și treceau grăbiți mai departe. Nimeni nu reușise să dezlege misterul . La școală, la ora de Cunoașterea mediului, trei elevi veniră cu ideea de a folosi inteligența artificială. ...

Fulgi de zăpadă

Fulgi de zăpadă, ninși pe aripi de îngeri, Doruri în lacrimi ascund, în suflet, stingheri Și curg în valuri, în liniști clipocite Vin în puhoi, în șuvoaie răzvrătite. Fulgii de zăpadă, ninși din caier de nori, Ne-aduc belșug, pe aripi de gând călător Și ne veghează prinși pe al vieții hotar, Ca ruga noastră să nu fie în zadar. Fulgii de zăpadă, ninși din flori de gheață Sunt...

C A T R E N E

C A T R E N E de-o săptămână nu pot să visez de-o lună nu mai aflu un descântec de ani de zile-s doar un amorez de poezie nu pot să mă vindec ooo mi-aș face-o casă numai din petale într-o livadă plină de caiși să sorb parfumul zâmbetelor tale și să visez cu ochii larg deschiși ooo mi-e tot mai dor de-o calmă primăvară de trenurile care știu că vin speranța...

Nostalgie

Nostalgie Debut literar, Dorina BRATU SARAGEA Nu am cuvinte să spun că mi-e dor, Cuvintele-mi mor atât de ușor, Doar țipătu-n zbor se urcă la cer, Nu am cuvinte nici lacrimi și pier Și timpul acesta tăcut, efemer, Mă cheamă stingher. Și-apoi… Zadarnic mă chem înapoi, Căci sufletu-mi trist printre nori, Vibrează stingher în cânt de viori. Mi-e trupul golit, amorțit, copleșit, Mi-e...

Mama

Mama Debut literara la Luceafărul, Dorina BRATU SARAGEA Tăcerea nopții te-a chemat, Iar cerul trist și-nnourat, Plângând ușor a înțeles, Că veșnicia te-a ales. Iar vântul șuierând ușor, Cu-atâta dor, Lumini și umbre-amestecând. Mult prea curând și încercând Tot te chema dar fără rost, Ca dusă-ai fost…

Cade noaptea…

Cade noaptea peste codrii Și răsare luna plină, Și-s așa tăcuți și sobri, Doar izvoarele suspină. . Pe când eu sub un mesteacăn Pe un deal te-aștept pe tine În al nopții-albastru cearcăn Să te știu iar lângă mine. . Câte alte îmi vei spune, Câte alte povesti-vom, În al nopții ceas ce-a ține Clipa când alături fi-vom, . Când în brațe ne vom ține, Lăsând dragostea ne-mbete, Tu...

Longinus versus Eminescu *

Protest împotriva celor ce vor să tulbure somnul domnului Eminescu ! Unii sunt de părere că oasele lui Mihai Eminescu ar trebui luate de la Bellu şi puse într-un acvariu, ca să ne uităm la el ca la peşti. Poate vor să-i presare deasupra şi purici de mare ca să se hrănească în numele prea binelui lui. Alţii sunt de părere că oasele lui Mihai Eminescu ar trebui luate de la Bellu şi...

Veriga lipsă *

Fără Eminescu, Limba Română ar fi fost şi acum pusă în gips. Am fi umblat pe stradă, trăgând anevoie greutăți de cuvinte. Am fi survolat înțelesuri puține, în spații de-ntors, strâmte. Roiuri de onomatopee ne-ar fi invadat casa. Pe verbe am fi avut igrasie. S-ar fi coclit şi adjectivele, iar cichindeali, mumuleni şi praleşti ne-ar fi colmatat timpanul. Fără Eminescu, Limba...

Patrula (8)

A doua zi copiii au fost aduși de la spital. Părinții puseră de-o petrecere. Cei doi prieteni merseră la serviciu, dar li se spuseră că fuseseră puși pe liber. Patrulele aveau acum șase oameni aduși din Asia. Erau cam de doi metri și purtau saboți tradiționali. Se schimbau din oră în oră .Predarea turei se făcea cu un strigăt războinic din vechea Troe „Ahoe!” Familiile celor...

În orașul Unirii

“Hora Unirii” dansează-n Piața Unirii, Ieșenii își dau mâna, cu mâna “înfrățirii“, Ca-ntr-un simbol al biruinței și frăției, Imnul răsună pe plaiul României. Dangătul de clopot sfânt de la Putna sună, Moldova și Muntenia oameni adună La Milcov, grăbiți, să-l sece “dintr-o sorbire”, Să-mplinească visul drag “de întregire”. Se sfințește-n mir pământul Principatelor, În...

Îndemn din Copou

Vino, Moș Ioane, degrabă-n Copou, Roată să facem sub teiul cel sfânt, Să ne unim brațele-n horă din nou, Spre Piața Unirii, cu-același cuvânt. Adu, Moș Ioane, flori din câmpia ta, Și ciocârlii pe umeri să ne stea, Să șoptească boierilor din divan Că truda ta hrănește glia, an de an. Spune, Ioane, cum glasul din popor A frânt tăcerea veacurilor grele, Cum sub un cer, de lacrimă...

Elegie în surdină

E primăvară iarăși în grădină, Și muzica se-aude în surdină. Anul acesta voi semăna doar dor, Să plece către tine-n linul zbor. Voi uda, doar cu lacrimi, trandafirii, Să ardă-n flăcări roșii, ca martirii, Să-ți liniștească sufletul împăcat, De-o rază de lumină, blând, sărutat. Îți dăruiesc un proaspăt fir de bujor, Să urce tainic pe-un senin de nor, La tine-n culori...

CATRENE

ooo e liniște ca-n cărțile de rugăciune e liniște încât se-aude marea suspinând e liniște și iarna plânge dar nu spune e liniște și ninge ca-n povești din când în când ooo de-atâta iarnă am albit la tâmple și mă ascund într-un poem mai lung alerg după ninsori dar nu le-ajung și nu știu mâine ce-o să se întâmple ooo de mâine nu mai dorm cu luna-n pat de...

Vârsta care nu mi-e de-ajuns

Într-o zi, când nu veni nici un prieten, Şi eu – nici la unul din ei nu m-am dus – În suflet mi se făcu foame şi sete De vârsta care nu mi-e de-ajuns. Necercetat şi întreg, anotimpul Fără ură, tolănită în iarbă – În sângele omului îşi ascunde chipul Şi inima pe cât de bogată-i întreabă. Pe sfârşite-i prânzul spre care alerg Obosit ori vesel – la masa acestei vârste De...

Zodia Buneivestiri

În satul meu, numit Sinești, Prag de tărâmuri ostășești, M-am născut sub blând sărut, Din Bunavestire crescut. Din fir alb, rupt dintr-o lună, Mi-au gândit tainic cunună, Din dâra mândrului Soare, Mi-au țesut mândre ștergare. M-am născut tainic, în casă, Din mamă simplă, frumoasă, Ce-a spintecat un fir de râu Să-mi lege viața de-un brâu. M-a-nfășat în fir de lână Să...

Colind pentru un dor târziu

Am colindat în viaţă ce e viu – Ce răspândeşte bunătate şi lumină, Căci n-are sens de dragoste să scriu, Unui stăpân mereu de i se-închină. Am colindat un dor venit târziu Să mă domine zi şi noapte… (Am colindat imensul din pustiu Şi să trăiesc frumos în astă carte.) Am colindat şi poarta mea din vis, Şi gura ta şoptind a dimineaţă – Am colindat un drum pornit...

PUBLIUS OVIDIUS NASO, REABILITAT ACASĂ

Moto: Eu,Naso,alungatul la Pontul Euxin, Cu jale, azi,prin versuri de bine mă închin! Epistola îmi este acuma glasul meu, Și-atunci când n-oi mai scrie,voi amuți și eu. „Scrisoarea a VI-a, Către Graecinus” Într-un moment istoric atât de întunecat Din Roma Ovidiu a fost exilat, Toamna, târziu, pe o corabie a urcat, Pe calea mărilor-n surghiun la Tomis a plecat Acel drum sălbatic de...

Luceafărul în clasă

În clasa noastră vine acum EL, obosit și de pe drum, Cu fruntea grea și ochii mari Să-i vadă pe ai mei școlari. “Iubiți copii, acest meleag Vă este leagăn, vă e prag. Trecutul susură-n izvor Și codrul e nemuritor. Priviți cum lacul liniștit, În visul mării s-a oprit, Iar marea, mamă-n răsărit, În larg de ape a privit. Când noaptea cerne liniștiri, Și stelele sunt amintiri, Să...

Amor rănit

Din adâncimi ce sufletu-mi dezleagă Iubirea ca un foc impetuos, Esența-i din ființa mea întreagă E sâmburele-mi vieții prețios. Și l-am lăsat a încolți în tine Cu o speranță numai să devii Aceea ce-am crezut că-n a ta sine Te-ai acceptat iubita mea a fi. Dar totul fost-a doar o amăgire Prin care visul mi l-ai spulberat Crezându-te curata mea iubire Și venerându-te cu-adevărat. Iar...

Bunica

Bunica Catinca a fost măritată De rude, cu forța, fără-a fi-ntrebată. Orfană de mică, rămasă singură, N-avea cui să-i spună câtă trudă-ndură. I-au ales un soț copt, vrednic gospodar, Ce sfințea pământul ca un bun plugar, Câmpul roditor nu l-a lăsat să moară, Moștenit de la strămoșii ce-au clădit o țară. Când fete de seama ei în colb se jucau, La hore, la clăci, voioase...

CLEPSIDRA ÎNGHEȚATĂ

În refugiul Strivit cu pietre de turcoaz, Și-n umbrele pălite-n burgul Cu metereze triste, Se izbăvesc uitări Alungate în cascade adânci, Și parcă se ascund În slove Întinse pe coridoare de lumină. Și-n iarna cernită, Și-n ascezele tivite În clepsidra învechită, Un mesteacăn uitat Strigă un dor Ascuns în coaja de lemn… Și-un murmur de frunze Alungă neliniști și visuri...

Eminescu nu moare niciodată

Eminescu n-a murit, el doar îşi odihnește zborul între clipa ce vine şi visul cea fost potolind focul din oase şi luna cu dorul, arzând întotdeauna cu rost. Eminescu n-a murit niciodată, se-ntoarce în cuvinte eterne vorbe încolţite-n brazdă în frunze, flori şi în întoarceri din cele sfinte sau în zborul păsărilor ce torc la stână cântece pregătite să fie gazdă în care intrăm...

Dialog sub Tei

“Trecut-au anii”, dar chemări Se simt în liniști și-n ecou, ”Ochiul de pădure” și zări Îmi cheamă sufletul din nou. Creator de cuvinte sfinte, ”De ce în al meu suflet”plânge O notă-n povești cuminte Pe care timpul nu o frânge? “Povestea teiului” din Iași ”Flori în șezătoare” spun, Când “zăpadă norii cern” pași Și “stele auroase” pun. “Floare...

RUGĂMINTE

Dă-mi Doamne din Tine Tăceri și lumină, Și cântă-mi în vise Din iarna divină, Ajunsă la ușă Cu vrajă ascunsă… Astâmpără-mi Doamne Tot focul din mine, Ce-mi mușcă prin gene Și-n sânge prin vene… Învață-mă Doamne, Să merg drept în iarnă, Prin geruri strivite De nopți nesfințite Și-n vise, ciobite… Îmbată-mă Doamne Cu iarna regină, Prin geamuri...

Catren, de Ioan Vasiu

EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI. Dor

Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăşi de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuţe pelin Când îşi mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de ţăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpăneşte...

NINSORI CU PLUMB

Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie, Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori, Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie, Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri. În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă, Și-mbracă-n alb, și gândurile, și puterea Sădinte-n lut sfințit sub un tăiș de coasă. Și ninge iarna...

IATĂ STAU LA UȘĂ ȘI BAT

Nu bat în lemn, ci în locul unde ai învățat să te închizi. Nu forșez, pentru că iubirea nu sparge uși – așteaptă. Stau la hotarul dintre frică și dor, cu mâna ridicată de veacuri. Înăuntru ai zidit zgomot Ca să nu Mă auzi, ai pus zăvoare din vină și rușine. Bat atât cât să nu te sperii, atât cât să nu poți uita. Dacă vei deschide, nu voi întra ca stăpân, ci ca Pâinea...

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură