Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.283 de articole
Autor: Florin Bălănescu
Autor: © Florin BĂLĂNESCU Foto: © Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din Ivești, Arhiva personală. Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate. Despre Casa Memorială Hortensia Papadat-Bengescu din satul Ivești, comuna cu același nume, județul Galați, profesorul Gheorghe Frătiță…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Din ramuri frunze se desprind În nonșalanța-i ce arată-și Fiindcă-i vreme-a desfrunzind Ai noștri ani cu Toamna iarăși. Și-i trist... C-al vieții noastre rost De pe Pământ încet se stinge Cu Toamna-n viață câte-au fost Ce spre uitare ne împinge. Și-ntr-un curând îndepărtat De-om blestema…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
te aștept dimineața când plouă mărunt să-ți recit un poem care-acum e cărunt te aștept la amiază când soarele-i sus să constați că-n livadă gutuile nu-s te aștept răbdător undeva la amurg să-ți arăt cum pe râu amintirile curg te aștept să uiți tot și-ntr-o…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Pe cerul larg se-ntoarce iar destinul, Prin lanuri vechi se-aprinde dorul sfânt, Ciocârlia poartă-n tril suspinul, Lăsat de vremi pe acest pământ. Din zări albastre vine primăvara, Cu aripi pline de lumină grea, Și pleacă iar, când e gata vara, Și lasă-n urmă tristețea mea.…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Dorul, pasăre de seară, Zboară peste ani, pierduți, Și se-așază-n vița veche, Printre strugurii tăcuți. Dorul, pasăre de umbră, Se întoarce iar spre sat, Ș-alungă vara din pictură Spre apusul-ndepărtat. Dorul, vânt prin vii bătrâne, Plânge-n frunzele stăpâne, Și-mi aduce din trecut Vis de struguri…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Vinul, rubinul viu al gliei, Păstra în el veri și ogor, Și curs în cupe la prăznicie, Trezea trecutul călător. Vinul, sângele viei sfinte, Curgea rubin în seri târzii, Purtând prin veacuri, ca-nainte, Lumina blândei copilării. Vinul, sângele toamnei coapte, Dormea în vechiul beci de…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Timpul, un vin din vechi luceferi, Fierbe tăcut în al meu gând, Tata-mi vorbește prin vremuri, Din muguri ce răsar pe rând. Timpul, un vin din vechi luceferi, Se scurge lin în vas de lut, Iar dorul tatălui veghează La via străbunilor, început. Timpul, un…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Sub zări de aur și tăceri, Dormea țarina în mister, Iar timpul, corb cu aripi reci, Țesea destinul pentru veci. Eram copil cu ochi senini, Prin roua blândelor grădini, Iar via-mi sta ca un altar, Sub cerul vechi, rămas hoinar. Bolnav era atunci tataia, În…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Când sună-n noapte glasul de vioară, Și luna-și cerne aurul pe drum, Se naște-o lume limpede și rară, Iar timpul se preface-n vechi parfum. Prin sală trec acorduri de lumină, Ca niște îngeri coborâți din cer, Și inima, de muzică senină, Își uită pentru-o clipă…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Plugarul a urcat unde pământul se termină. Și-a lăsat calul și brazda în vale. Aici nu mai are ce să sape. Aici trebuie doar să fie. Cu mâinile bătătorite atinge norul. Cu dinții mușcă din gheață. Pâinea lui de piatră s-a terminat. Acum se hrănește…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Tu umbli-n sat cu vorba grea, Și-mi cauți urma prin noroi, Dar n-ai să-mi frângi credința mea, Nici drumul scris de-ai mei eroi. Din neamuri harnici am crescut, Cu fruntea sus și pumnu-n piept, Prin vremi, amar ei au trecut, Dar n-au uitat ce este…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Mai vine toamna pe la noi, Cu frunze galbene pe cale, Și ne aduce înapoi Un timp ascuns printre petale. Mai vine toamna lin, încet, Cu pași de aur peste casă, Și parcă sufletul discret Își cheamă tinerețea acasă. Noi, cei cu tâmple argintii, Privim…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Necruțător și rece e colindul Sorocului dat sufletului meu Când de o vreme relele-l ochindu-l Îmi pare că-n ființă nu-mi sunt eu. . Și viața-mi toată în alcătuire, Pe care-o cârmui în confuz mister, Lipsită-mi pare de desăvârșire Încât eu n-am tendință să mai sper.…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Plugarul nu caută divinul în cer. Îl caută în adânc, unde fierul spintecă întunericul. Brazda se răstoarnă sub soare, lucioasă, neagră, jilavă. Oglindă aspră, în care cerul se prăbușește să poată fi atins cu palmele goale. Rădăcinile caută stelele îngropate în glie. Istoria neamului meu…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
În marea clipei ce se stinge, Plutește orașul adormit, Iar timpul, luntre fără vâsle, Se pierde-n zări de necuprins. Sub cerul vechi de amintire, Culeg tăceri din ce-a rămas, Din trilul vremii care curge Prin iarba serii, pas cu pas. O zi de mâine ne…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Mânca cu privirea ogorul Și ara, ara tot mai adânc; Își încovoia trunchiul sălbatic, Cu mâna încleștată pe plug, Până simțea arsura de jăratec. An de an, Îmbrăca dealul sărac În holde rodnice; Creștea grâul, tutunul, porumbul Prin pârloagele largi cât zările. Privea ogorul cu…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
După ce scrisese câteva pagini la romanul despre un personaj, fost activist de partid, care furase din averea PCR-ului, aproape de miezul nopții, Tudor a adormit. Nu a știut când un vis l-a cuprins. Se făcea că era într-o țară cu oameni vopsiți în galben,…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Holmul mai păzește bătrânul sat, Sub vălul seriilor argintii, Iar timpul, fluviu fermecat, Se pierde-n negre veșnicii. Din clipe stinse îmi adun Mlădieri de dor și de lumină, Ca un sihastru de pe drum Ce prinde luna și suspină. Sub salcâmi, umbrele coboară Ca niște…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Scufundat în tăcere și așteptare Ascultam triluri de privighetoare, Respiram liniștit aerul decolorat Ce s-a împrăștiat în întregul sat. Mă gândeam la ziua de mâine Care stă la vorbă cu mine, Ziua care se toarce din caierul vremii Până când apar primii fulgi ai iernii.…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Între noi și soare umbrele ne dor Amintiri sunt oare ce nu mai cobor Din lumina zilei, ne vom înnopta Prin târâșul nopții, ne-om însenina Clipele se crapă, drumuri amânând Sufletele scapă, lacrimi culegând Ieri eram un ,,tu”, azi din nou un ,,eu” Mâine, știe…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
Limba mea, dulce ca pâinea de-acasă, Cu tine crescut-am pe-aceste poteci, Tu ești lumină în suflet lăsată, Și cântecul nostru din veacuri de veci. În tine foșnesc frunzișuri în zare, Și marea își leagănă valul profund, Susur de izvor devine cântare, Iar tainice doruri în…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Închinat la libertatea Etichetelor din raft Mă împiedic de uitarea Umbrelor ce sunt în fapt Amintirea e o ploaie Ce prezentul îmi uscă Ieri eram o vistierie Astăzi, martor, o acuză Amorțit printre clepsidre Soarta-mi râde a pustiu Vămuit de gânduri negre Mă întreb dacă…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Un soare aprins mereu se zbate În perdelele ferestrelor de la sate, Dealurile se scaldă în lumini argintii, Licuricii aleargă prin câmpii. . În grădini florile se leagănă, Una pe alta se tot îngână, Fiecare dorește să fie Cea mai oacheșă, cea mai stacojie. .…
Citește mai departe →Autor: Traian Calancea
Saveta era necăjită. Nu știa cum să procedeze într-o situație foarte complicată. Vremurile s-au schimbat, lumea nu mai era așa cum știa ea. Onoare, respect, bun-simț ? Aiurea !Au dispărut, s-au pierdut, s-au rătăcit, s-au corcit. Nesimțirea, indiferența, lenea, lipsa de respect, de credință și…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Cerul își deschide porțile albastre, ca pe o catedrală fără zid, și peste lume, dintre lumi sihastre, coboară-un cântec veșnic și timid. O stea își pune degetul pe strună, iar luna-ncepe psalmul ei de-argint, și vântul trece lin din lună-n lună, purtând ecouri dinspre infinit.…
Citește mai departe →Autor: admin
Mi-e frică să exist Să mă respir în toate Să zbor sau să gândesc Cum pun lumea pe roate De-nvârt cercuri pătrate … Mi-e frică să mai fiu blând Să mă culeg din fapte Să văd poftele murind Din vorbe dulci, din șoapte Cu marea…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
Ce-i noaptea, când inima e sclavă în zăbrele Și stinge în tăcere dureri legate-n dor? Hume prin vâltori se sparg de-ntunecate ziduri, Mucegăind în vremuri și stinse în sudori. Ce-i gândul când străbate puzderia de ceruri Și pârjolind tot lutul, mijește și în zori? Că…
Citește mai departe →Autor: admin
Pană albă, pană dulce Mierea sufletului curge Îndulcind cu umbra sa Două lumi de-alăturea Pană albă și-nfoiată Lunecând tu stai și dreaptă Ca o stea pe bolta albă Alfabetul îl dezmiardă Pană albă din titan Scrii o zi pentru un an Însemnându-l pe dușman Ca…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
Tot mai plâng uneori, chiar dacă rar Îmi cad suspine pe tâmple, Iar ochii ce-adună în ei Tot verdele codrilor ninși, Sting surd tânguiri de aramă. În lumea flămândă și tristă Ce caută-n zbateri capcane și lanțuri Mă prind de umbra din luna haìnă Ce…
Citește mai departe →Autor: Maria Cernătescu
Că te-am pierdut în dorul meu purtat cu rugăciune Și m-am zbătut în raza de speranță-n umilință, Mi-am dat obolul greu în patimile vieții surde Și m-am uitat pe mine-n povârnișul sorții crude. Aveam prea mult, dar ziduri tari se așterneau în cale, Puteam să…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Înainte de timp, tăcerea respira, Iar neființa-n sine lumina ascundea, Nici cer, nici stea, nici undă nu era, Doar Dumnezeu în propria Sa clipă se visa. Nu exista un „unde”, nici un „când”, Nici începutul nu avea vreun gând, Eternitatea, fără chip și fără drum,…
Citește mai departe →Autor: Jan Trsitea
Vara fierbe-n uitare, Cerul e pierdut mereu, Ziua-mi este-n văitare, Suspinu'-i stăpânul meu. Pe șesul cuprins de pară, Râul Ibănesei a dispărut, Mai trece-ncet o seară, Zilele fug iute spre apus. Verdele Dumbravei moare Sub amiaza focului viu, Umbra fuge-n cuptoare, Ca un vis pierdut…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Dincolo de frunze, dincolo de timp, Un ecou străbate noaptea în amurg, Ca un fluviu rece de adânci trăiri, Unde lacrimi mute neîncetat mai curg. Este un dor ce n-are margini, nici hotar, O ardere lentă, un suspin în șoaptă, Sufletul se-nalță, căutând în zadar…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Privesc prin gene ușor și atent Evantaiul de culori ale verii-n prezent, Observ că priveliștile nu obosesc, N-au vârstă și nici nu îmbătrânesc. . Numai ochiul pe scara timpului așezat, Raportează totul ce s-a schimbat, Percepe peisaje de-o frumusețe rară, Ce se desfășoară în întreaga…
Citește mai departe →Autor: Mircea Dinescu
Scrisoare către Mihai Eminescu Poem selectat din vol. E-obositor să nu iubești pe nimeni”, Mircea Dinescu, București - 2024 (ISBN 978-973-040029-8 Dragă Mihai, ne tragem toți din tine, dar invers, ca maimuțele din om. Prin plopii fără soț, fără ruşine, văd literați cum sar…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
România e nume de primăvară Izvorul care urcă Ceahlău de seară Țară de sfinți zugrăviți în icoane Eroii aprind azi lumânări din piroane Poporul cu chipul bobului de grâu Zidește altare cu stele de râu Cununa frumoasă ca-n poveste E purtată de perseidele celeste Credința…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Armata de cruci s-a intors acasă În bătrânul cimitir al nopții Să aprindă lumânări de stele La răscrucea mântuitoare a vieții În biserica veche din colțul inimii Armata de cruci stă strajă la icoană În vremuri de rugăciune și flăcări Pentru neamul cuprins de prigoană…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Pentru MARIA mea! De ți-aș săruta odată Talpa toată, talpa caldă Ori călcâiul tău cel mic Nu s-ar întâmpla nimic Eu cu buze întristate Mi-aș dori și alte fapte Dar, sfiala mea de sfânt Pleacă-mi ochii în pământ N-aș mai săruta nimic Și-aș uita ce-am…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Norii și-au descărcat poverile peste sat De atâta ploaie pământul s-a săturat, Vegetația, veșminte noi a împrumutat, Verdele crud peste tot s-a împrăștiat. . După fiecare armistițiu fluvial Copiii curioși au ieșit în stradă, Să adulmece curcubeul pe cer ivit Care se întinde peste zări,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
E noapte și e viscol Și frigul se învârtește Un rând ce e-n pericol La hrană jinduiește La pâine și la lapte Tot rândul se așterne În vorbe și în șoapte Și-n dorul unei perne Oameni bătrâni, copii Stau ghemuiți de vreme Și bat din…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
În sânul firii, fără de hotar, Dormea tăcerea-n veșnic legământ; Nici cer, nici timp, nici vis măcar, Ci doar neantul fără de cuvânt. Se-ntreabă omul, veac după veac, Ce s-a ivit întâi din infinit: Lumina vie, cu al ei veșnic leac, Ori întunericul fără sfârșit?…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
I Românie, sfânt pământ, Leagăn drag și legământ; Carpații-ți sunt străjeri de foc, Ce-ți apără al vieții loc. II Dunărea îți cântă lin, Dorul vechi de neam divin; Codrii falnici, peste zări, Îți păzesc nemuritori hotari. III Sub al țării tricolor, Bate-un singur sfânt fior;…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
E toamnă, gardul visurilor mele În care toate se izbesc curgând Cu frunze și cu stropi de sfânt Pe aurul tematic putrezind Pe norii grii ce-n noapte vor sfârși Eu șchiopătând, tu radiind De viață storși De toamnă … E toamnă Și pe mine, și…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Aveam doar câțiva ani și o praștie ușoară, Iar lumea-mi părea cât cerul fără prag , Am aruncat cu praștia, asa-ntrodoară , Nimerind vrăbiuța, un suflet sfânt și drag... Vrăbiuța căzu în iarbă cu aripa frântă-n două, Mama ingenunchiata i a pus un pansament, O…
Citește mai departe →Autor: Lorena Bujor
De la buna Catinca am haina E un dar din vechime lăsat, O primesc și-i duc sfântă taina, Sufletul din străbuni e păstrat. La serbări o purtam cu mult dor, Pasul meu ea în joc l-a purtat, Grai ce-n timp s-a păstrat neschimbat. Cântă blând…
Citește mai departe →Autor: Monica Gherghel-Răduţ
Soarele, străjer de pază Al luminii și al vieții, Îmi trimite pe o rază Ghioceii dimeneții. Mai la prânz, el îmi trimite, Tot dintr-un înalt văzduh, Niște cireșe-nvelite Într-un împurpurat duh. Mai spre-amiază,-n timp de pace, Foarte-adesea eu primesc Flori ce vor în alb să-mpace…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Uniforma țării a rămas mică De frica celor ce au să zică De frica noastră, cică … S-a pătat Unii au văzut, alții au stat Sunt unii care încă nu s-au săturat … Uniforma țării s-a și rupt Unii au plâns, alții au supt Având…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Sunt zile când în repetate rânduri Mă regăsesc adânc în sinea mea În scrutătoare ale vieții gânduri De-a noastră fire în natura sa. . Și astfel într-o zi își avu cale Un gând pe care vream să-l abordez, Dar, nu știu cum, mă cotropi o…
Citește mai departe →Autor: Almeu PUMNUL
Era prin '977. Pentru a doua oară am trecut prin Centrul vechi din Botoșani. Mai trecusem prin '70, când am stat o noapte la Sala de manej, unde am învățat să călăresc... Eram istovit. Venisem cu trenul de noapte București-Botoșani cu o așezare pe șine…
Citește mai departe →Autor: Al Florin Țene
Nimeni n-a auzit clipa aceea. Nici pietrele, nici iarba, nici bătrânul clopot al Goliai, nici norii coborâți peste orașul de pe Bahlui. Doar lumina și-a oprit respirația. Un tânăr cu fruntea înaltă, cu ochii încărcați de stele necitite, urca încet spre Copou, ca și cum…
Citește mai departe →
