Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.288 de articole
Autor: Valentin Pană
Azi-noapte, sufletul și-a smuls din mine toate ițele lăsându-mă sleit de vise. În somnul meu, a început să plouă cu pleoapele ochilor dintâi, ce au văzut aripile timpului, la început, bătând, infinite la număr și paralele, pe deasupra abisului. A început să plouă cu…
Citește mai departe →Autor: Al. Fl. Țene
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinţi în fraţi. De atâta dor zăpezile cern poeme…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Și stelele plâng pe sufletele slabe Pălesc și se stâng în visurile albe Iar unele fug prin clipe tăcute Chiar de-ajung vedenii zăcute Unele dorm pe goale amintiri Adunate la țărm de multe iubiri Și stelele cad pe umbre pierdute Piese de șah, în…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Atât de mic, în lumina Luceafărului atât de mic și-n umbra nopții lui ori poate mult mai mic, alergând după urmele tălpilor sale ce ieri s-au așternut iar azi se văd din zare-n zare Sau poate mult mai mic, încercând să-l zăresc aici, ori poate,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
și dacă, stelele ar vrea să se oprească, ele atunci, și lumea va putea să vadă toate cele și dacă, timpul nemișcat se va poza, cu ele atunci, și Domnul supărat va număra mărgele și dacă, doar Luceafărul va coborî din noapte el va deschide…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Iubesc cuvintele potrivite, Cuvintele corect ticluite, Cuvintele inteligent meşteşugite, Cu sârg şi îndârjire cioplite. Cred în cuvintele care inspiră, În cuvintele care ne vindecă, În cuvintele spuse cu blândeţe, Care şterg o mânie spusă la tristeţe. Iubesc cuvintele care au putere De vindecare şi de…
Citește mai departe →Autor: Gruia Cojocaru
Nu există o aplecare mai intensă spre fericire ca la cumpăna dintre ani. Năbădăioasă, turma inteligentă a Terrei se conectează la substantivul fericire cu o frenezie, ce coboară vijelios în cascada de trăiri simetrice din satul global. Toată încărcătura anului – momentele faste, dramatice…
Citește mai departe →Autor: Almeau Pumnul
Votul e un drept al meu ! ... Ce bre? … Dacă merg să-mi dau votul? Cui să-l dau? … Vezi de treaba ta!… E votul meu, cum să-l dau? Atâta lucru mi-a mai rămas! Și nu-l vând, așa cum vor unii, pe o țuică,…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
adună caii împărate, s-ajungă în galop la cer căci, suflete pătate au transformat câmpia-n eter și lupii se adună împărate, flămânzi și-n noapte derbedei în haita lor, frate cu frate, cerut-au hrană de la zei dar ciorile se mai împart în zborul lor plin de…
Citește mai departe →Autor: Valentin Pană
I. Sacrul s-a scurs din toate lucrurile îndreptându-se în jos, spre miezul pământului. Singurătatea e atât de intensă, încât mă arde ca o flacără neagră, înfometată de mine. II. Aici a nins cu nisip și semințele au plecat, înfășurate într-o mantie de alabastru spre…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E a mai trecut un an cu bune și cu rele am vrut să-l mai păstrez și totuși n-am putut s-a scurs încă un an din zestrea vieții mele a mai trecut un an și-un tren am mai pierdut…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
... te ascunzi într-o idee și te-afunzi în tivul ce-l tivesc eu mă-ntăresc și mă expun, amăgesc, și te-adun dintr-o dorință, și mă supun din preferință și tu, și eu, și eu și tu parcă te-ai nărui sau ai dori parcă-aș claca sau înota într-un…
Citește mai departe →Autor: Mihai Mihăescu
Fetele din Suceava (III) -roman- Autor, Mihai Mihăescu Ilustrații, Cosmina Marcela OLTEAN ___ - continuare la fragmentele publicate în 14 și 20 decembrie 2022 Carmen a trăit cu fostul ei soţ o grămadă de ani şi ar mai fi trăit mult şi bine dacă acesta…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
E-o noapte clară, liniștită, Cu aer cald, dezmierdător, Iar luna ne inspiră pace Pe când ne-mbrățișăm ușor. Iar noi, sub bolta sclipitoare A nopții clare cu zefiri, În brațe regăsiți sub luna Ce ți-se scaldă în priviri Ne-ngăduim sărutul tandru, Fierbinte și răscolitor, De mult…
Citește mai departe →Autor: Timeea
Timeea . Stă sus printre luceferi și stele cu ochii în șapte să păzească versul ce zburdă din filă în filă din caiet în caiet din editură în editură din mână în mână cum aleargă în goană calul lui harap-alb în goană când…
Citește mai departe →Autor: Valentin Pană
De ce mă iubești tu, frunză plutind pe unda unui geamăt și-ți ștergi genele de buzele mele de parc-ai vrea să mă ridici odată cu tine, mereu? Ah, sunt născut să colind veșnic într-un paradis unde toată lumina s-a stins făcând îmbrățișările mai tainice, ascunse…
Citește mai departe →Autor: Teodor JACOTĂ
faust patrone faust n-a avut patroni e o armă pe un scaun să ucidă - acei demoni dintre cracii evei braun la regiment a-nceput să se agite comandantul, ca dementul două fese fleșcăite îi subjugă regimentul la spital faină dar îndurerată veni la…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
În ploaia crudă a ochilor muiată-mi este tina iar din cenușa frunților mă păcălește vina. Vina mea-i ținută prin dosul umbrelor și-mi zboară pe-o melodie mută. O ține cineva de subțioară și-mi strigă parcă a disperare: mai naște una, asta moare ! Răspund plăpând și…
Citește mai departe →Autor: Valentin Pană
Doamne, cât pustiu poate să-ncapă într-o singură clipă. Pământul a devenit un glob de cristal în care toate legendele trecutului încep să se destrame. O liniște mare coboară peste mine, o liniște neagră și bună, trupul mi se golește de înțelesuri și stau aici, înecat…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Ieri… eram liniștit învelit în pace tologit în indiferența altora Și ce bine îmi era. Așa era și tiparul Tiparul ce nu dorea schimbări de dicție și prezență personală Doream ca banalitatea să mă acopere. Să-mi acopere frica O frică ascunsă de a fi chiar…
Citește mai departe →Autor: Timeea
Văd cu ochii ce văd inima inima ta și inima mea cum se sprijină una pe cealaltă într-un tango mai lent mai lent ca de obicei cum cu brațele tale îmi ții sufletul cum cu brațele mele mă cuprind de al meu îți aud inima…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E ooo ornat cu nori de vată ceru-i gata să cearnă iar ninsorile de-a valma și-n cer vine Crăciunu-mi scrie tata și-n cer se-aud colinde-mi scrie mama ooo se-apropie încet prin ceața deasă și-i văd făcându-mi semn cu mâna…
Citește mai departe →Autor: Timeea
De-am fi fost luați de crivăț și aduși captivi în timp cu gratii ca la temnița cea mai mare din lume cu un nume ciudat pe care îmi e destul de greu să îl pronunț cum dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu…
Citește mai departe →Autor: admin
Fetele din Suceava (II) - roman - Autor - Mihai Mihăescu Ilustrații - Cosmina Marcela Oltean - continuare la fragmentul publicat în 14 decembrie 2022 -Da-a! A-a, bună Gabriel…Păi, ce să facem, uite suntem aici la Flori, abia ne-am întors de la Obor…Am fost împreună…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Din volumul în pregătire ,,14 poezii abrupte și restul zilei” Lumina visurilor moarte Prin praful iar scuipat Va scrijeli totul în parte Din silă, dur, emoționant Erai sub forma unei cârpe De șters Adamul ramolit Prin inimioara unei sterpe Eu simt, când este de iubit…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Când colindele cu oamenii se-nţelegeau Şi de nimic niciodată nu se văitau, Obişnuiam să-mi petrec nopţile de Crăciun În căsuţa mea părintească de lângă drum. Erau mereu sprintene şi doritoare De oameni,de copii şi de fecioare, Umblau pe drum fără să obosească Pentru că oamenii…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Plouă Plouă rece ca o înghețată topită Plouă cu broboane de liniști Peste această apocalipsă de soare Peste nisipul albit de zăpezi febrile Plouă cu gheață de tăceri vorbite Plouă fierbinte cu castaniete Peste trupul chircit de interogație Peste punctul literei i din revelație Ionuț…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
În circul lumii Am fost adăugat Eu, parte a glumii Spectatorul, mai ciudat Și-am primit și-un nume Și clovnii m-au distrat Da, asta e adevărata lume! Iar cei ce-ș riscă viața Dresorii m-au înspăimântat Dând glas dresurii I-am fluierat ca pe-o minune Dresajul lor, dresajul…
Citește mai departe →Autor: Mihai Mihăescu
Fetele din Suceava (I) - roman - Autor Mihai Mihăescu Flori îşi repară casa din Gruiu, pe care a cumpărat-o de curând. Vrea s-o aducă mai aproape de ea pe mama sa, rămasă singură în fundul Bucovinei, tocmai în judeţul Suceava. Când să ieşim…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E m-am îndrăgostit de-o stea polară m-am îndrăgostit de-un vânt ce-adie m-am îndrăgostit de-un tren și-o gară m-am îndrăgostit de poezie ooo îmi pare iarna o mireasă blândă care mă mângâie cu trena ei și îmi șoptește că ar…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Se frânge inima ca pâinea de dor Firimiturile sunt vulturi ciuguliți de vifor Sângele fierbe în butoaie melancolia Via tristeții cu părul galben nostalgic și picioare lungi precum noaptea Nu mai vine să plece întoarcerea Ideea de zbor s-a făcut atât de frig Pe buzele…
Citește mai departe →Autor: George Ciprian Balan
Ca și primordială lege Dintru a cărei mistice esențe Natura-i lasă să-și dezlege Puterea vie-a unicii ei fețe Iubirea-i versul nemuririi, Poem sublim de 'naltă elocință, O taină hărăzită-a firii Ce-nnobilează sensul de ființă. Însă în totul ce există, Când îți lipsește cineva, se pare…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
În biserica sfântă 'mpodobită, După rugăciunea-ncoronării rostită Ferdinand a devenit domn stăpânitor Asupra întregului popor. Cu-n ceremonial religios săvârşit Coroanele şi mantiile s-au sfinţit, Apostolul şi Evanghelia s-au citit, Imnul de slavă peste tot s-a auzit. Coroana singur şi-a pus pe cap, Marele proiect al…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Lacrimile Bucovinei Să nu uiți Ioane Privește și plângi Școlile române zidite în Cernăuți De versul lui Eminescu Închise, Închise Călcate, Călcate De Bocancul întunericului Să nu uiți Ioane Privește și plângi Bisericile clădite din mănăstirea Peri Închise, Închise În țara coconilor lui Dragoș De…
Citește mai departe →Autor: Gruia Cojocaru
Golanii, jandarmii și dama (secvență dintr-un roman nenăscut) Gruia COJOCARU ___ Tiberiu Zală avusese o zi proastă. Se trezise ca de obicei la cinci dimineața pentru a ajunge la muncă netulburat, descărcă cu motostivuitorul marfa din tirurile ajunse de cu noapte în firmă, dar când…
Citește mai departe →Autor: Ioan VASIU
C A T R E N E ooo mai rabdă-mă Doamne doar un sfert de veac măcar testamentul s-apuc să mi-l fac să pot dărui absolut tot ce-am scris cititorilor mei și-n plus câte-un vis ooo sub streșinile casei găsim mereu scrisori trimise de părinții…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Unde Eu nu mă mai duc nicăieri Eu nu mă mai întorc Acolo oriunde Unde copacul cunoașteri crește În acest măr din care mușcă tristețea Cu neînsetată sete luciditatea Ionuț Țene
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Am certat cuvântul Și l-am însetat Suferind ca sfântul Nu s-a depărtat Am certat și vorba Dusă prin alai Mi s-a rupt și tolba Plimbată prin rai Am certat și versul Singur și depreciat Dar aflai și mersul Ritmului cel speriat Am certat scrisoarea Cea…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Aripi Poezia este o pasăre fără picioare Versul nu se odihnește niciodată Când obosește întinde aripile și doarme Cântecul e zbor spre cer, tot mai înalt Poezia este o pasăre fără picioare Care atinge pământul cu praf de stele Tot mai jos aripile ei vorbesc…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Lume multă, lumea-i grea Iartă-ți drumul Ce se vrea. Vreme multă, vremea-i grea Timpul ascultă… Secunda. Speranță multă, speranța-i grea Somnul dulce Va căra . Muncă multă, munca-i grea Pentru toți Ce vor ceva. Rugă multă, ruga-i grea În genunchi Alăturea. Carte multă, cartea-i grea…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Paradisul pierdut Acest steag al tristeții solare Această întrebare a bucuriei tăcute Această liniște zgomotoasă de vorbe Acest cânt care a luat foc în apa rece de munte Acest Această clipa sedusă de stele S-a îndrăgostit de mirarea pieptului tău De mușcătura unei vorbe sărate…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Masca noastră nu se luptă Cu al soarelui păcat Interesul și-l înfruptă Pe-un tărâm nevinovat Puneți muții să se strige Condamnați, nevinovați Din iubire curge sânge Printr-un haos adunat Defilează tot ce ține Mersul strâmb și erodat Curg puterile prin vine Creierul, prea-i supărat Dar…
Citește mai departe →Autor: Ion N. OPREA
Vovidenie Nică, mi s-a adresat mama, mâine e Vovidenie, mergem la biserică, 21 noiembie, prima zi a iernii, când este orânduită întâlnirea viilor și a morților, sărbătoare- ne-a spus săptămâna trecută părintele Pricopescu- se petrece la flacăra lumânărilor. Cum la întâlnirea viilor cu a tuturor…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Iordanes Voi vorbi despre dragoste Și frunze căzute Voi vorbi despre cuvinte Și rădăcini de piatră Voi vorbi despre cerul vizigot Și săbii trădate Despre această dragoste Îmbibata de sângele depărtării Despre copiii amintirilor ce curg Emoție spre muntele Om ce-și cheamă viitorul acasă pe…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
Limita legală a poetului Poetul a depășit limita legala de viteza Poetul întotdeauna depășește limita cuvintelor Pe procesul verbal al unui polițist care nu a știut niciodată ce înseamnă iubirea Pe poșetă de lux a unei femei care a citit toată viata emblemele unor firme…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Un grup Neuniform Mărșăluiește Iubește.. și uită De formă De grup Și de ce mai iubește Și ușor Se oprește Un pom E tăiat Și încă mai crește De ciudă Mai înverzește Pământul întreg Se umbrește Și crește Apoi tăiat Se oprește O linie Ușor…
Citește mai departe →Autor: Ionuț Țene
POEZII DE IONUȚ ȚENE Portal În acel loc Păsările vorbesc În acel timp Și iarba Vorbește Casele se aliniază Vorbind Câinele care latră Vorbește Acolo ochii pisicii Vorbesc Privirea copiilor Care merg cu spatele spre nori În pădurea aceea și copacii Vorbesc Cu…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Nu mai pot să privesc Răsăritul confuz al zilei Ca apoi, să citesc Din cartea de căpătâi a vechimii Nu pot să ascult Glasul tăcut și grăbit al mulțimii Ca apoi, să mă văd Prin ochii lacomi ai lumii Vreau totuși să fiu Un amănunt…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Scara ruptă mai înalță Pe-al munților veșmânt Doar cuvintele de gheață Țin hotarul pe pământ. Înc-un răsărit se varsă Sub al lumi început, Peste-o lumânare arsă Tot mormântul e umplut. Mersul pașilor de mâine Prin coline de gândire Se-mplinește ca o pâine Frământata prin zidire.…
Citește mai departe →Autor: Romulus Ungureanu
Am plâns… Am plâns după stele Apoi, am râs fără ele Am fugit de singurătate Călcându-mi propria libertate Am vrut să zbor cât mai sus Dar aripile realității s-au redus Am strigat la cer În zadar, cuvintele urcă și pier Am dăruit pâine și soare…
Citește mai departe →
