Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Rubrica

lnvitaţie la lectură

6.288 de articole

Păpușarii din pustie. Bursucul (4)

Autor:

Semnalul de atenționare alungă somnul lui Antonică Trocea. O trezi și pe Sultana care doar ațipise. Alin era un băiat serios și nu putea face astfel de glume. Într-adevăr, bruiajul dispăru și fetele-păpușari începură să rememoreze felul în care s-au achitat de sarcinile primite de…

Citește mai departe →

REFRENE ÎN NOAPTE

Autor:

În praf de scoică argintie, Pe umbra valului nebun Stă cerul nopții sinelie Cu carul mic, prin zori de fum În scrisul fricilor de ceară Pe colțuri de un cer rigid, Se nasc în zona boreală Doar gânduri albe-n dor avid. Pe sub o haină…

Citește mai departe →

Răni

Autor:

  mi-ai uitat sărutul într-o rece primăvară ca pe-o stricată floare mistuită de ger miez de noapte albă când amintirile-s răni în cruda iarăși primăvară, fiecare sub alt colț de cer... (1 aprilie 2023)

Citește mai departe →

BALADA EROULUI DE ZAHĂR ȘI ULEI

Autor:

Clădirea cenușie și acum Tăcere drămuiește O viață transformată-n scrum Ce moartea o găsește Un dop de marmură, atât O viață pomenește A fost erou, a fost și sfânt Dar timpul înnegrește Curajul său, curaj nebun A fost uitat din lene Din lenea celor sus,…

Citește mai departe →

CÂND DOR CLEPSIDRELE

Autor:

      Săruta-mă în neagra noapte, Când ard din nou migdali în floare Și mă înalț pe scara lumii, Fierbând otrăvuri în pocale... Sărută-mă-n deșertăciune, Căci, doar cuvântul mă îmbată, Când dor clepsidrele-n nisipuri Și-s otrăvite în altoiuri... Sărută-mă cu tot curajul, Ce-l are…

Citește mai departe →

Povară

Autor:

  Un copil și-a scris durerea. Foaia a dăruit-o primului vânt. Nu și-a scris numele, locul nici gând. A scapa de povara nespusului cuvânt A vrut, atât. Certurile, bătăile, umilințele, teama... Nu știa dacă și-n alte case e la fel. Îl durea trupul de atâta…

Citește mai departe →

VERSUL TĂU

Autor:

A fost o iarnă si-un târziu Ca versul tău să îl mai știu Îl știu acum, l-am învățat Dar ce folos am înghețat În iarna lungă a neștirii Ucis de chipul nemuririi Adun în bruma mea citire Vers după vers ca amăgire Vreau să te…

Citește mai departe →

PENTRU IUBIRE TIMPUL ESTE INFINIT

Autor:

        La marginea codrului cu frunzişul tremurând Mă înalţ pe vânt şi-s mai uşor decât un fulg, Caut imensa curgerii a timpului Ce urcă grăbit spre zările amurgului. Zilele trec fără să se lase înţelese, Nu am cum şi nici nu pot…

Citește mai departe →

PĂDUREA MEA

Autor:

Pădurea amintirilor trecute Se-nalță, se întinde… șade Verdeața faptelor nevrute În roua lacrimilor… arde. O ce înaltă-i conștiința Și cât este de verde În realitate e sentința Și-n putregai se pierde Cărări prin codrul tinereții Se nasc și se-ncâlcesc aparte Întrepătrund atâtea vieți Și toate…

Citește mai departe →

DOR DE PRIMĂVARĂ

Autor:

        Mi-e iarăși dor de tine, primăvară veche, Te-aștept în zori devreme, mereu mi-ai poposit Cu daruri pământene prin cuiburi amăgite, Ca o vestală-n templu ascuns și urgisit. Mereu mi-e dor de tine, primăvară albă, Cu pașii șovăielnici în iarnă mi-ai lipsit…

Citește mai departe →

PĂPUȘARII DIN PUSTIE (3)

Autor:

După o zi de primăvară nehotărâtă, abia fuusese echinocțiul, noaptea coborî grăbită de pe cerul negru- cenușiu al Măgurii, învăluind Valea Zăbalei într-o pâclă ce anunța o noapte dușmănoasă. Îngrijorarea soțilpr Antonică și Sultana Trocea deveni repede o piatră de moară pentru mișcările căutătorilor de…

Citește mai departe →

BIBLIOTECA

Autor:

În biblioteca sufletului meu E bine Luni, dar Marți e rău Așa cum dă și Dumnezeu Din podul său pe drumul meu La bine mult, la mult și greu ... Sunt multe rafturi goale… Cândva doar gânduri cu tupeu Azi rătăcite-n poale Ca zborul de…

Citește mai departe →

Protejat: Dezlegați de civilizație

Autor:

  Dezlegați de civilizație (secvență dintr-un roman nenăscut) Când sună telefonul, Tiberiu era la vreo zece kilometri de Timișoara, în comuna Remetea Mare. Tocmai fumase niște iarbă cu vreo trei, patru duzini de ortaci, care-și dăduseră întâlnire pe net. Făceau parte dintr-un grup de trăsniți,…

Citește mai departe →

CHEMAREA PRIMĂVERII

Autor:

  În orice stare sufletească mă voi afla, Primăvara totdeauna o voi admira, Căci ea îmi cere un gând nou primenit În care se stăruie dorul de nemărginit. Ea se cere privită cu suflet tremurător Ca firul ierbii mereu şerpuitor, Ce se strecoară fără zgomot…

Citește mai departe →

PĂPUȘARII DIN PUSTIE (2)

Autor:

De sus de pe vârful muntelui cu stihii ascunse, prevestitoare de nenorociri ,Valea Zăbalei părea un balaur cu trupul inelat. Picioarele se întindeau până la pădurea de foioase, iar capul cu gura larg deschisă părea intrat în munte. Prin asemenea locuri stranii doi tineri, soț…

Citește mai departe →

Gâfâind sub șaua calului

Autor:

Gâfâind sub șaua calului (secvență dintr-un roman nenăscut)   Compania unde lucra Tiberiu Zală achiziționase un motostivuitor nou. Dăduseră o căruță de bani, dar merita. Avea cai putere în plus, putea fi manevrat cu lejeritate, timpul de încărcare-descărcare a mărfii se derula cu un volum…

Citește mai departe →

Poetul nu are viaţă personală

Autor:

Poetul nu are viaţă personală De Ziua Poeziei Poetul viaţă personală nu are El sprijină cerul să nu cadă peste noi Se face nor şi-n tăcere cărare Spre turnul potopit de ploi.   Poetul nu are viaţă personală Întâmpină zorii alergând prin fum Salvează marinarii…

Citește mai departe →

Împlinire

Autor:

Ți-aș spune cât de dragă-mi ești, Că-n ochii tăi ființa mea se pierde, Te-aș și-ntreba – de ce roșești, Când vorba-mi caută să te dezmierde ? Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc Cuvântu-mi vreau să-ți cadă omenește ! C-așa frumoasă te găsesc, Cu sfiiciunea ce te…

Citește mai departe →

DE EȘTI FEMEIE…

Autor:

      De ești femeie zămislită-n huma începutului de Timp, N-ai teamă-n lume, căci tu ești zee coborâtoare din Olimp, Ești mugur tainic ce străpunge neroditorul lut din lume, Și fără tine nu-i culoare și nici iubire în cutume. Ești izbăvirea-n drumuri grele care…

Citește mai departe →

TIMPUL HUMEI

Autor:

      Mă mângâia în asfințit o tresărire, Mă săruta cu stropi de rouă argintată Și cu nesaț mă pogoram ca-ntr-o-mplinire Tivită în ogor cu humă cuvântată. Îmi tresăreau înspre apus în fantezie, Vecernii pe altare-n rugi neîmplinite, Și așezate-n gânduri pline-n frenezie, Îmi…

Citește mai departe →

LA CABANA DIN POIANĂ

Autor:

Undeva, în nemărginirea zării Savuram frumuseţea unei cabane, Toropită sub povara luminii, Maronie ca frunzele pădurii. E cabana din mijlocul unei poiene Înconjurată cu pâlcuri de sânziene Şi s-a gândit să stea de vorbă cu pădurea Când vântul nu se va plimba aiurea. Cabana era…

Citește mai departe →

Lacrimi născând

Autor:

Eu obosit, în noapte îmbarc lumina Sub privirea ochilor bătrâni. Ascult inima oceanului cum bate Și strunele viorii vibrând să iasă. Când glasul speranței scoate muguri din apă, Timpul se transformă în lacrimi curgând, Livada de lângă nuc nici rădăcini nu mai are Aerul se…

Citește mai departe →

Ecouri vii dinspre școala de odinioară

Autor:

Ecouri vii dinspre școala de odinioară (secvență dintr-un roman nenăscut)   Către sfârșitul anilor ’80, Tudor Ariton urma cursurile profilului de filologie-istorie, într-un liceu moldav oarecare. Clasa de elevi, plină de fete, era pe gustul său. Ajunsese aici mai târziu, abia în semestrul III, după…

Citește mai departe →

OCHII

Autor:

Din ochii tăi preling doar raze de lumină O lume-ntreagă ei ating, o lume ei alină O Doamne, prea frumoși și dulci, striga poetul Toți îngerii par furioși, în ei pierzând prezentul Doar ochii ei mă mântuiesc și soarta mi-o împarte Credința greu o stăpânesc…

Citește mai departe →

VOM FI IARĂŞI CE-AM FOST ODATĂ

Autor:

Ne place tot timpul să fim lăudaţi, Dar nu ne convine când suntem mustraţi, Dorim să ne evidenţiem virtutea, Capacitatea,într-un cuvânt valoarea. Neamul nostru este profund indignat Când imaginea sa nu s-a promovat, Când sunt arătate cu degetul trădarea, Patima,venalitatea,dezbinarea. Aici "pe-o gură de rai"…

Citește mai departe →

NOAPTE

Autor:

Dintr-o noapte de poveste Sete-mi este Înțărcată pe perete, rama Iar mă vede Știe tavanul alb cu scut rece Unde crima se petrece Suflet osândit la toate Cuget-n șoapte Prin hogeag pândește-n noapte Alte fapte Gustul acru de pe mine Chiar îți vine Din refuz…

Citește mai departe →

Poem de dragoste

Autor:

  Iubite, pe trupul meu răsar vlăstarele bătrâneții Și-mi pare că-n iarna asta blândă și prea puțin dalbă Mi-s anii verzi încă, deși e vreme destulă De la prima mângâiere a mâinilor tinerei mele mame. Iubite, privește-mă cu ochii tăi de azi și iartă Că…

Citește mai departe →

PRIMUL PAS

Autor:

Să facem primul pas Ținându-ne de mână Uitându-ne spre ceas Având aceeași vină În patul ce-l visăm Acum e numai vară Distanță măsurăm Și nu e prima oară Mai așteptăm o clipă Ca timpul să ne vrea Simțind că e risipă Alunecăm în calea sa…

Citește mai departe →

FAUSTICĂ

Autor:

Auzi iubito, unde zboară… ecoul surd vioara chioară dragostea noastră ce-o să piară, târâtă de-o gingașă cioară … Din luna plină ce nu înfioară, toți îngerii părtași să piară cuburi de gheață prefăcute-n ceară, doar trei ocnași să stea afară Viața-i roz și scursă-n seară,…

Citește mai departe →

IARNA-N PALIMPSEST

Autor:

      Mă reîntorc în vremuri când ninsorea în vis, O iarnă pătimașă, pustiu într-un abis, Și-n dăltuire oarbă pe vârfuri de sublim, Alung doar plămădeala, ce-i cruce în destin. Și scrijelind cu fulgii din iarna-n palimpsest, M-ascund de o vâltoare ce curge dinspre…

Citește mai departe →

VOIAM SĂ ȘTII

Autor:

        Voiam să-ți spun, că ninge peste trup, mereu Că cerul e livid și fulgii cad prin sită, Și flori de gheață se ițesc în suflet greu, Și că mi-e somn târziu în iarnă nelipsită. Voiam să știi, că doruri ard ninsoarea…

Citește mai departe →

Filozofie

Autor:

Nu este un farmec pentru nimeni oare ? Să privești atent, cum făr’ de-ncetare, Valurile mării, spală-n spuma albă, Stâncile la țărm când de vânt se-nvoalbă ? Cum cu dușmănie se reped năvalnic În al lor asalt cu nărav amarnic ? Iar a lor sfârșire…

Citește mai departe →

LUMEA COPILĂRIEI MELE

Autor:

E lumea aceea mare, închipuită, Cu ţinuturi fabuloase de cleştare, Cu universuri ce se cer desluşite De mintea unui copil abia îmbobocită. E acea lume cu o aşezare tipică O lume demnă şi totdeauna vrednică, Unde copil,mirabilă plăpândă,fiind Am învăţat să umblu,să vieţuiesc şi să…

Citește mai departe →

Noapte de iarnă

Autor:

  Fiecare fulg de zăpadă sapă în aer o cărare pe unde curge în ochii mei lumina pierdutelor stele ...ca și cum m-ai privi. Nu credeam să existe aici o solitudine plină până la margini cu dragoste. Cerul s-a unit cu lutul câmpiei într-o nuntă…

Citește mai departe →

EMINENȚE

Autor:

Salcâmii ning și încă este seară, tăcerea sting fiorul ce mă înconjoară. Ne-am declarat iubire prin război, ne-am separat de dragostea din noi. Cad în lumina formelor pierdute ce îmi adună vina clipelor vândute. E curcubeul șters cu atât de multe vreri, al nostru mers…

Citește mai departe →

Murmurând…

Autor:

Murmurând în plină noapte Dorul tău fierbinte-n șoapte; Tu – iubire depărtată, Ce aștepți nemângâiată – Când lucesc în noapte stele Te amesteci printre ele, Iară sufletu-ți s-aprinde Tot mai viu și mai fierbinte. Și cu luna-n noapte plină Îți zâmbesc și îți alină –…

Citește mai departe →

VOINȚĂ

Autor:

A bate-n viață pe perete un cui, să-și pună Dumnezeu în visul tău, haina lui, o insprație ce nu-i lesne orișicui. Din visul tău, din visul omului... Să urci pe scara neamului, să nu-ți vezi umerii destui, să ușurezi din greutatea locului răbdarea gândului, și…

Citește mai departe →

Șoptiri în amurg

Autor:

Toader RĂDUȚĂ         Sunt fiul Vrancei, sunt muntean, din lutul Cozei plămădit, din tată-n fiu os de moșnean, cu munți și ape logodit. În grai de doine-s îngânat în bătătură de oieri, Cănele, plai îngemănat, frate mi-ai fost până mai ieri. Răsună…

Citește mai departe →

RESPINS

Autor:

Respins de mamă și de apa lui, el cade într-o teamă. Născut în soarta norului unde soarele îl cheamă, e singuratic în mreaja dorului, căci plânsu-i e-o vină în ploaie iar vocea norului i-o mamă ce îl alină. Respins în lumea asta mare, doar sentimente…

Citește mai departe →

Dumnezeu, Țara Maicii Domnului o mirunge…

Autor:

  Mi-e dor pe-un ștergar de turta arămie Pusă de țărancă în țest să crească De trilul coborât din înalt de ciocârlie În Transilvania, Moldova și Țara Românească. E anotimpul când satul îl colind Și-l înveșnicesc în vers pentru mâine, Prin centenarul acesta suferind Mă…

Citește mai departe →

MINCIUNA

Autor:

Să nu mă lași iubita mea, minciună, să dorm printre borfași, purtând a lor cunună. Trimite-mă din nou în viață cea din urmă și să te cred cum alții cred în spumă. În spuma laptelui cel negru văzut în alb… și să rămân integru, și…

Citește mai departe →

Catrene de Ioan Vasiu

Autor:

C A T R E N E ooo din rai trimite tata o scrisoare și-mi spune că și-acolo e mai greu că s-a scumpit biletul de intrare la balul găzduit de Dumnezeu ooo mi-e noaptea cel mai bun companion îmi pare luna o icoană sfântă…

Citește mai departe →