Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Nicolae Cornescian

Amintind vecia

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum] Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Nicolae CORNESCIAN Amintind vecia Ştiam… Ştiam că trebuia să exişti. Chiar şi pe acest pământ nemărginit. Chiar şi în acest timp mult prea lung pentru o viaţă întreagă, irosită în depărtări pline de singurătate. Ştiam că erai tot ce nu ştiam: dorinţa de a cunoaşte eternul de...

De pe alt Pământ

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum] Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Nicolae CORNESCIAN De pe alt Pământ Ne aminteam mai mult decât izbuteam să trăim. Acea oră ce repeta tot ce priveam şi credeam să ar fi putut exista. Asemenea visului plin de cer, pe când, în privirile noastre, doar malul retras marca ultima limită a orizontului. Vidul în care văzutul...

Iluminare

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum] Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Nicolae CORNESCIAN Iluminare Ezit să admit că putea fi altfel, chiar şi atunci când credeam că eram încă vii. Când simţeam că ar fi trebuit să ne întâlnim, căci ştiam că nu se putea să nu existăm şi pe acest pământ. În care, uneori, clocotea lumina. Curgea în adâncuri golite...

Politica prostimii

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum] Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Nicolae CORNESCIAN Politica prostimii Cândva şi ei visau noaptea. În acei ani când pe pământ erau mai mulţi morţi decât cei vii. Decât cei ce bănuiau că doar din cauza spaţiului, aflat într-o necontenită mişcare, nimeni nu mai era acolo unde ar fi trebuit să fie. Decât cei ce soseau...

Nicolae Cornescian: Inexistenta

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum] Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Nicolae Cornescian Inexistenta Nimeni nu ştia dacă existai cu adevărat. Dacă făceai parte din veracitatea lor ori erai tocmai acea fantezie ce putea fi confundată cu vreunul din ei. Îndeosebi, atunci când şi cu tine poate că se întâmpla ceva neaşteptat. Dar nimeni nu sesiza absenţa...

– C – EXODUL – X –

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C Revista Luceafărul (Bt), Anul – X Nicolae CORNESCIAN EXODUL Urcam tot mai mult. Urcam până la corabia rămasă aici de nu se ştia când. Străbăteam poteci înguste, şerpuind printre brazi şi stejari, arbuşti şi buşteni de un verde marin. Ne întorceam aici. Unde era mai mult loc decât altundeva. În pâraie lucea...

Nicolae CORNESCIAN: Glasul

Nicolae CORNESCIAN Glasul Acolo era doar o voce şi nu era nimeni. Locul părea doar un hău fără nici o intrare. Ar trebui să eliberezi cerul strâns sub bagdadia camerei tale; să te lepezi de povara trupului sculptat. Să lărgeşti graniţele realului în care nimic nu poate părăsi spaţiul ştiut. Ar trebui să nu te mai afli niciunde şi să crezi doar în ceea ce...

Nicolae CORNESCIAN: Alături

Nicolae CORNESCIAN Alături Iar atunci chiar părea că erai tot ce a mai rămas din această lume, în tot acest întuneric ce urma să dureze tot restul vieţii. Tocmai atunci când pentru prima şi ultima dată m-am întâlnit cu mine însumi. La o diferenţă de câţiva ani dintre cel ce eram şi cel ce râvneam să ajung. Când înţelegeam că mai mult decât...

BUDAPESTA

Nicolae CORNESCIAN BUDAPESTA aici totul a rămas identic la fel ca şi atunci când ne-am văzut pentru prima dată bănuind că ne ştiam dintotdeauna când am zărit culori noi în lumini dizolvate de alte priviri în oglinzi şi-n umbre desprinse de păsări de deasupra fluviului de parcă ne aflam pe un alt pământ lipsit de ceasuri de nisip de ore şi zile...

Nicolae CORNESCIAN: ACVATICA

Nicolae CORNESCIAN ACVATICA nu mai aveam ce privi dincoace de acest orizont aminteam ape vii brăzdând cerul mult mai adânc decât vidul râuri de sub mări rune şi frunze de lemn crestate pe arbori tăiaţi vertical despicaţi de fulgere adăstând chiar şi acum în golul oglinzilor pline de proximităţi pierdute tot ce cândva ocupa întinderi văzute livezi...

Nicolae CORNESCIAN: Aici

Nicolae CORNESCIAN Aici Aici timpul se repetă mereu. Alte începuturi duc spre alte latenţe; noi încercări de a retrăi esenţialul, ca şi cum plenitudinea ar fi unicul sens. Ca şi când viitorul ar putea fi uitat deja, întrucât doar aici există ceva ce dăinuie mereu. Asemenea convingerii că acum totul e altfel: cerul scurs noaptea; vântul sărat, lăsând...

Nicolae CORNESCIAN: Nu putea exista ceva mai real decât tine

Nicolae CORNESCIAN Nu putea exista ceva mai real decât tine Cu acele clipe începea totul: anotimp plin de ore fără prezent. Cu acele nopţi în care erai atât de aproape, încât începeam să mă simt tot mai absent din orice realitate posibilă. Şi poate că doar din pricina ninsorilor părea că lutul se desprindea de mal. Lumini reci cădeau din înalt....

Nicolae CORNESCIAN: Refrenul respiraţiei

Nicolae CORNESCIAN . Refrenul respiraţiei Ştiu că nu pot trăi în absenţa aerului tău. Fără ecoul respiraţiei tale, nu se aude nici briza pe malul cu scoici amuţite; alizeul suflând dinspre cer; din vadul afluenţilor; de dincolo de marea golită de oxigen şi lumină; de cealaltă parte a insulei vii. Unde e doar o casă de sticlă, adâncită în apă, iar pretutindeni,...

Nicolae CORNESCIAN: Mereu împreună. Pretutindeni mereu

Nicolae CORNESCIAN Mereu împreună. Pretutindeni mereu Ai mers până la capătul lumii, doar ca să te convingi că acolo nu era nimeni. Nu eram nici eu, salvându-ţi amintirile, ca să poţi să te întâlneşti cu tine însăţi; acea înstrăinare de tot ce puteai fi şi, fără regrete, ai fi putut afirma că de acolo urma să dispară chiar timpul. N-ai cutezat,...

Nicolae CORNESCIAN: Aidoma amintirii

Nicolae CORNESCIAN Aidoma amintirii Ai înţeles că ai murit. Chiar de n-a trecut timpul destinat amintirii, s-a depărtat spaţiul solitudinii. Prea mult noian între clipa de atunci şi clipa prezentă. Fortăreţe fără nume, mări tot mai reci şi mii de orizonturi în alte priviri. Depărtări în care ar fi trebuit să existe şi altceva decât ceea ce părea...

Nicolae CORNESCIAN: ASTORIA

Nicolae CORNESCIAN ASTORIA Doar în preajma ta era mai mult loc decât altundeva. Decât în cealaltă încăpere, unde lipsea totul. Exceptând murii multiplicaţi în alte dimensiuni. Imperceptibile, dar existente. Confirmând vidul tot mai dens. Chiar şi atunci; în acele seri în care se putea crede că nu exista nici un timp. Niciodată. Şi nici nu mai erau...

Nicolae CORNESCIAN: STRĂVEZIMI

Nicolae CORNESCIAN STRĂVEZIMI … evident, Vladislavei… *** Stăm aici şi privim lumina. Ca şi cum am fi tocmai de pe-acelaşi pământ. Plin de cer şi ceva mult prea clar spre a nu deveni într-o clipă nimic. Împrejur. În văzduhul golit de culori închegate...

Nicolae CORNESCIAN: Interferenţe

Nicolae CORNESCIAN Interferenţe visele identice induc realităţi comune doar că în acest vis între imaginar şi realitate nu există nici o diferenţă doar din cauza timpului oprit şi din lipsa limitelor evidente desprins de propria umbră un călător se opreşte în aerul de deasupra apei aşteaptă refluxul luminii păstrând vie şi integră imaginea...

Nicolae CORNESCIAN: Pietrele

Nicolae CORNESCIAN Pietrele Ştiam că lumea era doar o simulare falsă şi că ideea de creaţie a fost inventată doar pentru a se putea suporta golul dimprejur. Ştiam că pietrele pământului de sub umbrele noastre aveau mii de ani. Creşteau tot mai mult. Albeau precum varul norilor, precum calcarul oaselor celor ce uneori se iveau şi în visele noastre, chiar...

Nicolae CORNESCIAN: POST-APOCALIPTICE

Nicolae CORNESCIAN POST-APOCALIPTICE Geneza Nimic nu se repeta vreodată la fel. Timpul era mereu diferit. În fiecare clipă. Inducea rutina şi nu se ostenea să-i îndepărteze chiar de ei înşişi, de cei ce au fost, ce ar fi putut ajunge dacă şerpii iviţi dintre fulgere ar fi încolăcit gâtlejul clepsidrei. Totul curgea înspre finaluri...

Nicolae CORNESCIAN: VERSIUNI VISATE

Nicolae CORNESCIAN VERSIUNI VISATE Anumite absenţe Refuzam chiar şi viaţa în favoarea neantului; timpul aşteptării unei singure clipe, ultime. Visam tot ce nu exista niciodată, doar pentru a păstra neschimbat locul obişnuinţei; prezentul irosit de alţii în amintiri şi speranţe. Nu-i cunoşteam şi nici nu doream să afle de noi. Să deducă unicul...

Nicolae Cornescian: POEME DESPRE NIMIC

Nicolae Cornescian POEME DESPRE NIMIC Vacuum Părăseam tot ce aminteam, atingeam doar ca să ne simţim prezenţi; departe de cei ce întârziau uneori; în locul lor. Ştiam că orice apariţie putea fi presupusă doar pentru a completa culori condensate în alte priviri, luminile celor ce uitau anumite absenţe. Plecam neobservaţi. Aidoma umbrelor în surplus, pierzându-şi...

Nicolae CORNESCIAN: Să crezi că exişti

Nicolae CORNESCIAN Să crezi că exişti Eşti unicul crez. Nu te vezi în oglinzi golite de brize, mişcând, în alte dăţi, săgetările siluetelor sinilii. Nu mai atingi nici o umbră şi nici aerul reţinând reminiscenţa negurii; nuanţe din vis, de un sălciu sticlos, marcând margini sinuoase, haturile dincolo de care ar putea exista altceva. Nopţi...

Nicolae CORNESCIAN: Singuri

Nicolae CORNESCIAN Singuri în acei ani nu mai suportam atât de multă realitate şi nici prezentul schimbărilor necontenite aveam nevoie de altă lume şi de alt timp doar pentru a continua viaţa adusă aici din spaţii deja stinse din alte galaxii doar noi doi şi credinţa în noi doar în noi unica dogmă ce ne salva în faţa născocirilor nimicitoare ajuta să cunoaştem...

Nicolae CORNESCIAN: Depărtări dunărene

Nicolae CORNESCIAN Depărtări dunărene ai cunoscut toate distanţele lumini mereu schimbătoare dizolvând degradeul apusului ai traversat apele pline de cer şi aer limpezi precum meterezul în care transparenţa căpăta un luciu sticlos ai văzut priviri crestând urme de zboruri în briza amiezii ca pe un epicarp albăstrui mai subţire decât umbra ta vălurită chiar...

Nicolae CORNESCIAN: Abisul

Nicolae CORNESCIAN Abisul locul acela nu-i oferea destul de mult spaţiu atât cât ar fi necesar amintirii suburbiilor pustiului amiezii şi criptelor goale după tot acel timp se plimba fără nici o convingere fără nici un scop şi nici un jind de a stăpâni destinaţiile finale nu dorea mai mult decât i se oferea şi nici nu aştepta schimbări decisive întâlniri...

Nicolae CORNESCIAN: POEME. Din adânc…

Nicolae CORNESCIAN POEME Din adânc căutam tocmai acea perspectivă ce ar fi trebuit să ne aparţină doar nouă vidul prin care n-a trecut încă nimeni unde nu era nevoie de nici o prezenţă pentru a confirma existenţa totul era evident chiar dacă părea felurit scrutam imensităţile subterane pline de aer şi pietre aduse din fluviu grote în care ar fi trebuit...

Nicolae CORNESCIAN: Din altă viață

Nicolae CORNESCIAN Din altă viaţă era prea mult spaţiu în acel loc lutul dospea în sicomori precum măduva vie modelată de brize şi lumini tăioase se înălţa ocupa tot ce putea cuprinde privirea deforma lizierele presupuse le îndepărta ca pe nişte fâşii mişcătoare împresurate de acel cer ce părea că putea fi atins cer din care se scurgea apa râuri adumbrite...

Nicolae CORNESCIAN: Spre realitate

Nicolae CORNESCIAN Spre realitate totul începea destul de firesc de parcă altfel nici nu putea fi acelaşi meleag visat în orele de dinaintea plecării ca şi cum am mai fi fost aici şi de alte dăţi am fi venit pe alte rute ocolitoare amintite cu exactitate în fiece vis inexistente însă în depărtarea înstrăinată aici se putea ajunge de oriunde îndeosebi seara când...

Nicolae CORNESCIAN: Genţi cu pământ

Nicolae CORNESCIAN Genţi cu pământ reveneau doar cei fără nume ieşeau din râuri din bezna adăstând în arondismente pustiite apăreau pe străzile adiacente arterelor principale se îndreptau înspre centru spre agora abisului unde arar oprea şaptele păşeau agale cu priviri pironite în pavele abandonaţi plutirii ştiau că totul a rămas identic copaci...

Nicolae CORNESCIAN: POEME

Nicolae CORNESCIAN POEME Întunericul din interior mi-au adus o clepsidră cu cenuşă au zis să aştept până voi reuşi să-mi amintesc totul au aprins doar o singură lumânare chiar la marginea perimetrului de nisip unde umbra mea părea mult mai grea decât bezna din apropiere au bătut câteva cuie în lemnul pereţilor de grinda din tavan au atârnat colivii goale au...

Nicolae CORNESCIAN: Lumina apusului

Lumina apusului Lumina apusului nu va mai fi alt final mii de umbre smulse de vânt purtate deasupra oraşului dizolvate până la nuanţa cerului retras în apele goale forme de fum şi cei ce adună cenuşa rămasă de pe iarbă şi frunze de pe crengile copacilor îngenuncheaţi un copil găseşte trompeta îngerului de piatră risipit acum într-un colb fin câteva bătrâne se sprijină de zidurile...

Psihoze

Autorul: Nicolae Cornescian Primit pentru a fi publicat: 12 aug.2014. Editor: Ion Istrate, 12 aug.2014. Psihoze (roman, fragmente) Nu suportam s-o văd chinuindu-se. Trebuia s-o ucid. S-o eliberez de propria-i suferinţă Îmi era milă de ea. Ştiam că era un om bun. Ştiind-o acolo, în casa ei, în acea singurătate de neîndurat, începeam să risc tot mai mult....

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Articole scrise de Nicolae Cornescian