Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
6.282 de articole
Autor: Vasile LEFTER
Vasile LEFTER Mimica din Poieni nu a mai intrat în Guiness World Records ( Istorioară cu tâlc) „Vai de suflețelul nostru/ care-când să fie mare/ni se cocoșă ca prostul/proștilor dând ascultare .” (Eugen Jebeleanu) Satele românești de la poalele munților sunt…
Citește mai departe →Autor: Marin Ifrim
Poem de Marin IFRIM Un popor asistat, o stare de urgență Secunda și litera, scriu ca un dependent de spațiile libere dintre cuvinte. E atâta gol în mintea mea încât aș putea reface pământul. Din vorbe! Fiecare gol dintre vorbe…
Citește mai departe →Autor: Teona Scopos
Dr. Teona SCOPOS, Iași În memoria nănuței mele și a fiicei mele, sororii tatălui meu plecată dintre noi pe 6 octombrie 2017! 8 octombrie 2017 . . SĂ-ȚI FIE VEȘNICIA CU LUMINĂ Săptămânal , apoi mai des , îmi deschideai cu bucurie - Îți aduceam…
Citește mai departe →Autor: Marin Ifrim
Poem de Marin IFRIM Întind mâna și dau peste un sfârc de cer dedicat Deschid ochii. Încă e întuneric. Pot citi întunericul. Tocmai am visat că scriu Versuri pe tabla neagră a nopții. Sunt ca un orb care vede numai lumină peste Tot. Întind…
Citește mai departe →Autor: Boris Marian
Boris MARIAN Secția nebuni unu În urma ta rămân cărți de vizită, un sfert de plămân într-un borcan cu fenol, te bați bine pe spate, până va crăpa pielea pe alocuri, treci Styxul înot în stil brass, bătrânii morți au ce povesti, profesiuni particulare,…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Nicolae CORNESCIAN Aidoma amintirii Ai înţeles că ai murit. Chiar de n-a trecut timpul destinat amintirii, s-a depărtat spaţiul solitudinii. Prea mult noian între clipa de atunci şi clipa prezentă. Fortăreţe fără nume, mări tot mai reci şi mii de…
Citește mai departe →Autor: Teona Scopos
Dr. Teona SCOPOS, Iași Nanei mele și a copilului meu, surorii tatălui meu, acum, când s-a stins pe data de 6 octombrie 2016! - 7 octombrie 2017 - . . . NE VOM VEDEA ÎN RAI Te-ai revoltat pe boală , pe vârstă și…
Citește mai departe →Autor: Paula ROMANESCU
Paula ROMANESCU Doar umbra celor care nu mai sunt continua sa ne ajunga inluminandu-ne cu nobletea iubirii de neam si credinta crestina. Sa-i ascultam, sa fim la inaltimea crezului lor si a verticalitatii morale. Radu DEMETRESCU-GYR (1905 – 1975) Poet emblematic, botezat parcă în suferinţă,…
Citește mai departe →Autor: Angi Cristea
Angi Melania CRISTEA Grupaj liric Străveziu nopțile curg ca un șarpe care a înghițit asfințitul nu mai poți să simți suflul greu al ierbii toate clipele devin franjuri de un alb strident bate un vânt dinspre cartierul de muncitori ce miroase a…
Citește mai departe →Autor: Costel ZAGAN
Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ II EREZIA NIMICULUI Autobiografia nimicului Din nimic te-ai născut În nimic te vei întoarce Acesta-i circuitul poetului în natură Viitorul vine din toate părțile Nu te mai întreba de ce Calfele paradisului pierdut iar pun ceva…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Nicolae CORNESCIAN ASTORIA Doar în preajma ta era mai mult loc decât altundeva. Decât în cealaltă încăpere, unde lipsea totul. Exceptând murii multiplicaţi în alte dimensiuni. Imperceptibile, dar existente. Confirmând vidul tot mai dens. Chiar şi atunci; în acele seri…
Citește mai departe →Autor: Traian Gh.Cristea
Traian Gh. CRISTEA Rondelul d e m a g o g i l o r Vorbe multe... Fapte? Ioc! Râşnesc astăzi demagogii Ei o fac pe psihologii Prinşi în al puterii joc. Ţin valuta sub obroc, Şi se vaită ca milogii. Vorbe…
Citește mai departe →Autor: Vasile Găurean
Vasile GĂUREAN GLADIATOR ÎNVINS Neguri şi ceaţă-ncet se risipesc. Brumase greu. De spaimă toţi castanii Îşi lepădară-n smoala noptii Frunzişul verde ce-l primiră-n raiul Cald al verii, duse parcă ieri. Negru-i asfaltul, ud de-al nopţii plâns. Un cerşetor dormea tihnit…
Citește mai departe →Autor: Puala Romanescu
Paula ROMANESCU Cand uitarea ne curteaza vrand astfel sa ne dea de veste ca e vremea sa alegem din viata doar ce cu viata se-mpleteste, cum sa uitam totusi culoarea si parfumul umbrelor dragi?... . Adu-mi aminte să te uit! Lui Când a-nflorit din…
Citește mai departe →Autor: Boris Marian
Boris MARIAN albie nouă, o arcă nouă, un nou legământ albie nouă, o arcă nouă, un nou legământ, nu întreba de rostul vieții, natura nu face pomeni, fii însuți povățuitor, tavanul este exact deasupra capului tău, niciodată nu vei fi în…
Citește mai departe →Autor: Alin Daroi
Alin DAROI Primul foc Cu o scânteie renasc, un Phoenix din cenușă Eu am văzut o ocazie când mi-ai arătat o ușă, Am plecat, pășesc pe drumul vieții mele, Înconjurat de vipere și plante perene, Scot pixul din teacă, ura din suflet…
Citește mai departe →Autor: Paula ROMANESCU
Paula ROMANESCU ... Până și cântul palește sub fardul brumelor... Doar frunzele învață să zboare căzând. Toamna în haiku TOAMNA / AKI grele desfrunziri – inutilă recolta de-nţelepciune riche le défeuillage inutile la récolte de grande sagesse * crâng de Măiastră –…
Citește mai departe →Autor: Costel ZAGAN
O LUNĂ DE MIERE CU POEZIA Cu Bacovia la o cafea recitându-i iar Lacustră se îneacă stea cu stea și rămân singur sub lustră Recitând iarăși Lacustră ploaia cade în odaie dragostea îmi face mutre și-ntunericul se-ndoaie Ploaia cade în odaie se îneacă stea cu…
Citește mai departe →Autor: Marin Ifrim
Poem de Marin IFRIM . Voi nu sunteți în timpul nostru legal Scriu.Așa am fost obligat din clasa întâi. Scriu. Nu scriu note informative. De/ Scriu ceea ce nu se vede în morga cuvintelor. Și cuvintele mor, devin cadavre Put când…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Nicolae CORNESCIAN STRĂVEZIMI … evident, Vladislavei… *** Stăm aici şi privim lumina. Ca şi cum am fi tocmai de pe-acelaşi pământ. Plin de cer şi ceva mult prea clar spre a nu deveni într-o clipă nimic. Împrejur. În văzduhul golit de…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poem Drumul pe care-l caut Să pot citi fiecare cută a frunţii, să-ţi duc în deşert neliniştea şi frigul, apoi să te retragi în tăcerea mângâierii unde se varsă gândul în lumină şi chinurile nedrepte în iertare.…
Citește mai departe →Autor: Angela Burtea
Angela BURTEA, Brăila Toamna Toamna și-a intrat în drepturi! E plină de lacrimi și frunze ruginii, aruncate în zborul maniacal al vântului peste deal și văi, peste nesfârșite șesuri și-n colțuri de rai, unde iubirea plutește în pas de vals,…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Nicolae Vălăreanu Sârbu Poemele satului Satul Pe vale satul într-o veşnicie rămas străjuieşte râul, pe coline păduri de stejar. Drumul şerpuieşte-n urcuş cu pieptul de piatră dezvelit, printre case fântâni cu roată în faţă măgura de calcar, cu arbuşti chirciţi…
Citește mai departe →Autor: Costel ZAGAN
Costel ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ II * Erezia imposturii Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii ur mașilor noștri Noi grăbiți din fire suntem doar niște îm piedicați în propriile noastre…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Poem de Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Cartea Cartea-i o pădure de cuvinte arborii ei ating cu vârful cerul pe care-l destramă gândurile şi plouă, plouă în interiorul nostru cu lumină. Păsări de vis o deschid pe aripi-n zbor se îngălbeneşte-n liniştea templelor,…
Citește mai departe →Autor: Marin Ifrim
Poem de Marin IFRIM E cer destul pentru tot pământul Din seninul crucii, intru în cimitir, îmi caut partea de suflet dată obol cozonacului Din pământ. Groparii îmi spun să nu aprind lumânări, pentru că ia foc iarba. Cred că…
Citește mai departe →Autor: Costel ZAGAN
Costel ZĂGAN: EREZII DE-O CLIPĂ II (IN)TRANZITIVITATEA EDUCAȚIEI Eu (mă) educ tu (te) educi el (se) educă ea (se) educă NOI (NE) EDUCĂM N.B. Românul corigent la educație Se poate domnilor Repetent prin neprezentare Ce bucurie sună clopoțelul A ieșit…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Teodor EPURE . . HOREA, MUCENIC ÎNĂLŢĂTOR AL NEAMULUI Cu ţundră-nveşmântat şi cu ochii crunţi, Cu cizme în picioare şi cu obrajii supţi De jos,cinstit şi drept pentru moţi te-ai ridicat, Foc în întregul Ardeal ai aţâţat. Fără hlamidă domnească pe umeri,…
Citește mai departe →Autor: Alin Daroi
Alin DAROI Minte-mă A trebuit să-mi duc sufletu-n umbre, Să ispășesc, să înțeleg, să știu, Mai important ca faptul de-a fi viu Să înțeleg ce-i dincolo de punte. Pierduți mi-s frații, în mișelii mărunte Surorile-mi, se vând pentru arginți, Conduși mereu de-a materialului…
Citește mai departe →Autor: Dumitru Petraș
Amprentele lui Dumitru PETRAȘ Ochii dintre lacrimi Din valurile mării, vin norii obosiți Parcă ar aduce vinul vechi în cupele celeste Și glasurile străbune în ferestre deschise, Când universul coboară prin glasuri de timpuri Și dragostea aleargă printre spițele…
Citește mai departe →Autor: Marin Ifrim
Marin IFRIM Locuiesc în sufletul unei femei... Locuiesc în sufletul unei femei, așa cum am locuit în corpul mamei o eternitate. Fără chirie, fără politică, fără școli înalte cât Sorbona Cerului, umil ca un prunc. Simt legile ciudate ale Cosmosului,…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Nicolae CORNESCIAN Interferenţe visele identice induc realităţi comune doar că în acest vis între imaginar şi realitate nu există nici o diferenţă doar din cauza timpului oprit şi din lipsa limitelor evidente desprins de propria umbră un călător se…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Curba curvă linioiul linie țeapănă și groasă își găsi o liniuță o dunguliță subțire trasă cu un negru de cărbune pe o tablă leșinată într-o clasă un parteneriat strategic de croit și așezat o magistrală o aglomerație de linii și liniuțe drepte de…
Citește mai departe →Autor: Georgeta BOLEA
Georgeta BOLEA Omule de munci... Tu, omule de munci! Nimic nu spui? Te lasă gol împărăția! Cui? Îți ia haina și trupul, la unii aripa Și-apoi încearcă ca să se dezică! Nu faci nimic, tu, omule de munci Din ele viitorul să-ți prezici?…
Citește mai departe →Autor: Jan TRISTEA
Jan TRISTEA efigie de octombrie s-o șterg îndărăt la toloaca cu fard auriu de frunzișul toamnei să mă agăț să mă înalț timpului un foraibăr să-i las deasupra casei cu cerdacul albastru din lemnul siniliu făina cariei s-o scutur scândura ce luptă cu moartea…
Citește mai departe →Autor: Costel ZAGAN
Costel ZĂGAN DOINE DE (S)PUS LA RANĂ TANCUL ISTORIEI E-hei eu vă acuz ca orișicare că n-am ajuns ceva mai mare Și Doamne vezi nu se explică de ce mi-e leafa tot mai mică Ci hangarale am o cu duiumul…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Teodor EPURE . LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ Limba română e actul meu de naştere şi sunt fiinţă sub măslinul ei care de două mii de ani rodeşte. Dreptul nostru e să-i mulţumim pentru lumină de care ne bucurăm şi pentru aerul pe care-l…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Nicolae Vălăreanu Sârbu POEME Ninsoare peste amintiri Am dat foc la cuvinte şi lumina lor mângâie noaptea, mă strecor pe cărări uitate de stele, până la tine mai este un veac de orgolii pe care le înving pe rând. Degeaba…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Nicolae CORNESCIAN Pietrele Ştiam că lumea era doar o simulare falsă şi că ideea de creaţie a fost inventată doar pentru a se putea suporta golul dimprejur. Ştiam că pietrele pământului de sub umbrele noastre aveau mii de ani. Creşteau…
Citește mai departe →Autor: Boris Marian
Boris MARIAN S-a făcut dimineață, zise orbul, să zburăm, se entuziasmează ologul, m-am împușcat cu un bob de strugure, mările au secat, creierul aleargă prin spații, am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor, simt mâna blândă a mamei, nu…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU POEM Cu înserări învăluite de crini Bucăţi decupate din frumos în figuri geometrice amestecate, au şi ele trăiri în unghiuri ascuţite de parcă nervii ar vrea să recompună ceva deosebit şi sângele priveşte cu roşeaţă-n obraji, dragostea pentru…
Citește mai departe →Autor: Dorina RODU
Dorina RODU Amurg fumegând Sub perdeaua de ceață deasă, Ochii senini aplecați și-i lasă Într-o nemișcare vie de visă, Iar gândurile-n minte și le-apasă... Zorii de ziuă ușor se revarsă, Prin pâclă într-o altă dimineață, Lâng-o fântână albă, bătrână, Bunicul…
Citește mai departe →Autor: Georgeta BOLEA
Georgeta BOLEA Ferindu-mă de-amarul lumii Păstoriță sunt și-am drept palat Mănăstirea mea din pădure[1] Cu rugăciuni, noaptea stau la sfat Să-nving deșarta-amărăciune. Strigămă-n a tale troparuri, Mă înscriu în catastiful tău Neprihănită-s...! Mi se pare În fața bunului Dumnezeu. Și azi mă cheamă…
Citește mai departe →Autor: Alin Daroi
Alin DAROI Lumea veche, lumea nouă... Lumea veche-i în perfuzii, stă să-și dea sfârșitul, Lumea nouă se dezvoltă, căutând infinitul... Mă întreb, oare din ce lume fac parte și care O să-mi impună ritmul, o să-mi impună schimbare? Nebun, filosof, cerșetor sau…
Citește mai departe →Autor: Georgeta BOLEA
Georgeta BOLEA Din volumul de poezii Lacrimi la români. Credință și iubire, Botoșani: Agata - 2017 Dor de ocrotire Hai, veniți mai aproape...! Lacrima lor ne cheamă Cât toată roua verii... și-s lungi zilele triste. În noaptea-ntunecată, în ganguri e frig, spaimă!…
Citește mai departe →Autor: Boris Marian
Boris MARIAN Se strigă de jos,din subsol Se strigă de jos,din subsol, se strigă din Rai,uneori, se strigă din interior, doar Domnul trece domol. Unul le are cu banii, de nerozie,nevroză, tremură fluturi pe rouă, trece tăcerea cu anii.
Citește mai departe →Autor: Lia RUSE
Lia RUSE E TOAMNĂ, TOTUȘI Mai este pictată vremea-n dumbravă Şi, ... clipele nu se grăbesc deloc, Lumina străvezie şi suavă Coboară dintr-un ochi slăbit în foc. Aerul, parcă, e-ncâlcit în lână, Se instalează nostalgia din zori, Concertul ,,cri” sub…
Citește mai departe →Autor: Teodor Epure
Teodor EPURE DACĂ VREI SĂ AFLI... Mă aflu pe-un vârf de munte unde bocetele devin cântece urc mereu în depărtări caută-mă dragă,în pribegia unei zări ! Pe un munte fără nume, la o margine de lume, e un loc anume unde taurul zăpezii se…
Citește mai departe →Autor: Boris Marian
Boris MARIAN Anul 2050 Henric X dormi ceva mai mult ca de obicei, în palat nu mai era nimeni, calendarul electronic arăta anul 2050, luna septembrie, ziua 23, ceasul 12 ziua. Nu mai era rege, din vise aflase,își pregăti o masă…
Citește mai departe →Autor: Nicolae Cornescian
Nicolae CORNESCIAN POST-APOCALIPTICE Geneza Nimic nu se repeta vreodată la fel. Timpul era mereu diferit. În fiecare clipă. Inducea rutina şi nu se ostenea să-i îndepărteze chiar de ei înşişi, de cei ce au fost, ce ar fi putut…
Citește mai departe →
