Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură

amic, necunoscutul

Cristina MAXIM BÎGU . . . . scot cartea de sub pernă, sărut lumina lunii. apoi trimit semnale spre noaptea rece-a lunii. îmi e amic necunoscutul cules de printre stele ce-mi luminau trecutul. iar azi șoptesc cu ele… aleg din coșul plin cu fructe rotundul roșu,fin ce-mi pare să-mi sărute tabloul din perete.

ți-ai hrănit poemul

Cristina MAXIM BÎGU tu ți-ai hrănit poemul cu fructele de mare și mi-ai trimis blestemul lumesc urât pe care îl ține doar totemul. m-am ademenit cu tine, m-am ademenit cu timpul sever ce m-a făcut pe mine versului nerimat de la sfârșitul caietului cu rime.

EU, TU – NOI

Angela BURTEA EU, TU – NOI Nici n-am ajuns bine acasă că am și dat năvală-n livada dulce din spatele casei, măsurând-o cu ochii și pașii în lung și-n lat, mutându-mă de la cireși la vișini, sărind pârleazul să ajung în vie, unde căpșunii erau aliniați printre rânduri. Nerăbdătoare, voiam să văd dacă rugii de zmeură au legat ceva...

Cristina MAXIM BÎGU: Sindrofie

se plimbă versurile-n cărți, dansează fără ritm în galerie și se prefac că nimeni nu le știe. se împletesc și se învârt în dans pe raftul meu din camera pustie doar pașii lor pot însufleți fără suspans fereastra!

Mihai HORGA: OM SAU FIARĂ ?!…

OM SAU FIARĂ ?!… Ştiu de la zoologie,(Nu de la carmangerie)Fiara – animal bolnavNeadaptat, sau mai slabCu precădere vâneazăFauna o protejează. Ştiu de la carmangerie(Nu de la zoologie)Omul, vrea, doar sănătosSă consume – fără osCarne tânără, aleasă,Mereu să aibă pe masă. Deşi fiara n-are minte,Mi se pare mai cuminteCu puţin se mulţumeşteŞi, destul de des,...

Mi-e dor de rima orașului vechi

Cristina MAXIM BÎGU Mi-e dor de rima orașului vechi mi-e dor să cânte iar vioara prin versul nou cu veche rimă, să geamă sunete-n surdină cum păsările-n curte vara. mi-e dor să cânte iarăși apa sub poduri rupte de furtună și să-mpletească o cunună ca stelele-n adâncuri noaptea. mi-e dor de mâna ta, Natură, să pipăi febra frunții mele, s-alungi durerea gândurilor...

mi-e liniștea o șină de tramvai

Cristina MAXIM BÎGU mi-e liniștea o șină de tramvai mi-e liniștea în mine o șină de tramvai; falsez într-o chemare de munte-ncremenită, tu cucerești fantome sub soarele acvestru, apoi te ascunzi în dune de aspirații. încătușezi speranțe în rădăcini de albe culori din orizonturi furate și-nghețate sub pixul negru de pe carte. mi-e sufletul în mine un strop de rouă...

ZI DE VARĂ

Teodor EPURE . . . . . . . ZI DE VARĂ E o zi liniştită şi netedă Ca un os de căprioară splendidă, Cerul albastrul de Voroneţ a-mprumutat, Pomii cu verde de Suceviţa s-au îmbrăcat. Aerul peste tot e înmiresmat, Dealul cu numeroase flori e acoperit, Pe câmpie miroase...

Mihai HORGA: RONDELUL TEIULUI

Mihai HORGA RONDELUL TEIULUI Teiul sfânt și parfumat Sfântul, parfumatul teiUmple parcuri și aleiMă îndeamnă la visat Eminescu-a onorat Iașiul cu celebrul tei Teiul sfânt și parfumatSfântul, parfumatul tei Aurit de flori de teiÎn Copou am admiratDe patru lei apăratCa simbol al dragostei Teiul sfânt și parfumat!

Amprentele lui Dumitru PETRAȘ: Din întâmplare

Amprentele lui Dumitru PETRAȘ Din întâmplare Din întâmplare, m-am întâlnit cu mine pe stradă. Bătea un vânt cu ploaie subțire de vară, Pașii mei mergeau ca niște câini hăituiți, Numai glasul apei îl auzeam cum mă lovește încet. Am văzut luna dormind între umbre de case, M-am văzut și pe mine pe o stradă mult mai jos Și am mai văzut o noapte...

Marin IFIRM: Îi văd suferind în fața bancomatelor

Marin IFRIM Îi văd suferind în fața bancomatelor În 1991, odată, cu legea pământului țării, au ieșit securiștii din iarba Cimitirelor aeriene și au ocupat până și mlaștinile. Au bombardat Pământul cu titluri de proprietate, ca și cum ei ne dădeau nouă ceva Ce nu aparține decât naturii. Inclusiv cimitirele. Niște hârtii fățuite. Apoi...

EMINESCU – ULTIMA SCRISOARE

Mihai HORGA EMINESCU – ULTIMA SCRISOARE Dragii mei cititori, Fiind băiet, păduri cutreieram și căutam înFreamăt de codru oFloare albastrăLa mijloc de codru des… ascultamSomnoroase păsărele, iar tu. iubito, eraiAtât de dulceAlei,Mică, Alei, dragă!Amor? ce amară fericire am avut ..După ce, atâta vreme, a trecut îmi facRugăciunea unui dac …S-a dus amorul …S-a stins viața...

RUGA CADRULUI DIDACTIC ROMÂN

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II RUGA CADRULUI DIDACTIC ROMÂN Sfârșit de an școlar flori bucurii necazuri Premiantă nostalgia fericirea de-a ne re peta Cartea cu ochii scoși de istoria cea mai recentă Copii alergând printre nori și ob stacole gratuite Profesori repetenți la materia satisfacții profesionale Minister sub acoperirea concediului fără plată...

Teodor EPURE: BRĂZDÂND CĂUTA PĂMÂNTUL

Teodor EPURE Redactor al Rev. Luceafărul . . . BRĂZDÂND CĂUTA PĂMÂNTUL Învăluit în ninsori diafane M-am nimerit într-un an În faţa unui sătean Ce apuca plugul de coarne. Brăzdând căuta pământul Însă nimeni nu-i comunica Unde se afla Şi atunci A început...

Folclor urban

Dragoș NICULESCU Folclor urban Cu nunţile legate, sub soarele de iunie, matrozii fără lacrimi scriu jalnice istorii, cîte un popă veşted dă cu săpun pe funie şi hanu-i tot mai searbăd în buza trecătorii. De-această dată însă se vor întoarce caii sălbăticiţi de-a gata, pe străzi, cu pieptu-n spume, şi de-undeva, departe, ne-or blestema Altaii că,...

Efebul eremit

Cristina MAXIM BÎGU te plimbi șăgalnic te crezi ăn empireu. cobori apoi și plângi, devii un eremit. te plimbi în parc- dorești să fii un jovial și râzi apoi infatuos. te-așezi încet pe banca din oraș. încerci să te eliberezi de pedanterii- cum debordant tronează sonorul uneori! te urci pe vârful unui munte: efeb devii acum în sine-ți apoi ești...

Teodor EPURE cu un poem din volumul PE-UN COVOR DE VISE, în pregătire pentru publicare: CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

Teodor EPURE . . . . . . . CONSTANTIN BRÂNCOVEANU Brâncoveanu, vechi boier şi domn vestit Pe drumul desţărării a pornit, La Istanbul sub pază a sosit, În temniţă adâncă l-a stabilit. Acolo unde nu ard nici lumânări, A fost supus la grele încercări, Cu viclenie speranţă i-a trezit Că domnia...

EREZIA ABSOLVENTULUI

Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ II EREZIA ABSOLVENTULUI A fi elev e o problemă cu foarte multe necunoscute Și-n primul rând școala boala mea de fiecare zi Și-atâția vraci încercând zadarnic să te pună pe picioare Ca și cum tu te-ai fi născut ieri Toți sar cu gura pe tine Să nu faci aia Să nu faci aialaltă Să te îmbraci așa Să nu te îmbraci așa Mergi mai...

Elena SPIRIDON: Poezii închinate lui EMINESCU

ALTAR m-am născut la a treia casă şi umblu prin lume-aşa cu mândria mea. nimic şi nimeni nu mi-o poate lua… să te iubesc, e prea banal mai bine fac „ce fac de mult” Altar, din fiece-ţi cuvânt… DECOR De nuferi, lacu-i răsfăţat, I-am numărat, răsnumărat; Niciunul n-a plecat de-acasă Ca să-şi găsească o aleasă… Mai număr plopii de pe maluri, Tot fără...

ÎN OMAGIU, MIHAI EMINESCU! Dragoș NICULESCU: Răcoarea din urmă

Dragoș NICULESCU Răcoarea din urmă Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze şi răstignit sub ploi, Cînd cenuşia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arşiţe confuze… Pe trupu-mi tot leşia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară...

ÎN OMAGIU, MIHAI EMINESCU! Cristina MAXIM BÎGU: noaptea ta

Cristina MAXIM BÎGU noaptea ta așez și-acuma pe harpa pleoapei tale boabe de rouă ce rup coardele vechi le-așez ușor și le stropesc cu vers ca să renască iar în pragul nopții tale acopăr geamul cu versul din refrenul depărtat să nu pătrundă ochiul lunii în patul răsfățat de cântecul de frunze de iarnă dintr-o carte cu vechile coperte rupte de gheare înghețate ...

ÎN OMAGIU, MIHAI EMINESCU! Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Plopii şi teii

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Plopii şi teii Am numărat plopii şi întâmplător erau fără soţ ştiau ei ceva poetic din trecut. Vroiau să-mi spună despre efemer dar s-au mulţumit să suspine din frunze, să nu mai aştepte şi au plecat de pe străzi fără să-i vadă nimeni cum plâng neînţeleşi. Degeaba întorci capul, farmecul s-a pierdut nici măcar...

Lui Eminescu

Mircea DAROȘI Lui Eminescu Când ai plecat Pe drumul nemuririi, Ne-ai lăsat drept moştenire Dorul de tine Şi de taina iubirii eterne. Verbul tău Umblă călător Pe tărâmul Limbii române Şi bate La poarta sufletului Cu toiagul Frumuseţii tale lăuntrice. Te-ai dus Să te odihmeşti puţin Pe-un fir De floare albastră Şi din Luceafărul de seară Să...

Cristina MAXIM BÎGU: ”îmi ține timpul”

Cristina MAXIM BÎGU . . . . îmi ține timpul îmi ține timpul – fruntea mea sonoră pe o copertă ruptă ascunsă într-o oră încremenită. nimic nu-mi este adormit. și totuși inerentă este vocea timpului amorțit. toate secundele zăresc neîmplinita sărutare acum, în rezemata ta uitare. se mai întorc pe scripete minutele, zădărnicite-n așteptare.

Cristina Maxim Bîgu: mi-ai spus

Cristina MAXIM BÎGU mi-ai spus mi-ai spus că într-o oră fumurie te-ai rezemat de timpul meu dispus în rânduri mici pe foaie timpurie sub un creion purtat de ochiul meu străpuns de-adâncul nopții și de glasul său. îmi e de-ajuns că haina mea pustie respiră greu și des pe corpul meu interior. nu am văzut amiaza de-ntuneric șivocea ei cuminte de pe coperta volumului...

Poem dedicat lui EMINESCU. Nicolae VĂLĂREANU SÎRBU: În casa spatioasă şi pustie

Nicolae VĂLĂREANU SÎRBU În casa spatioasă şi pustie Se înserase în priviri în casa spaţioasă şi pustie cu pereţii de sticlă, femeia se spovedea la lună pentru umbra singurătăţii ce-i nesocotea frumuseţea şi se lăsa sedusă de luceafăr. Era o domniţă modernă cu dresingul plin şi cu sufletul topit în linişte, aştepta cu braţele-n...

Teodor EPURE: EMINESCU E UN VIS, poem din volumul PE-UN COVOR DE VISE, în pregătire pentru publicare

Teodor EPURE PE-UN COVOR DE VISE, volum de poezii în pregătire pentru publicare Grafică: Constanța ABALAȘEI DONOSĂ . . . . EMINESCU E UN VIS . Când apele timpului s-au liniştit În albia anului abia născut, Ne plac poveştile omului să le rostim Cu destinul căruia ne contopim. . E povestea începută în miez...

EREZIA MIORIȚEI

Costel ZĂGAN EREZII DE-O CLIPĂ II EREZIA MIORIȚEI Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie Somnambulă melancolia mă trezește când are chef Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui Dumnezeu A fost condamnat la poezie veșnică Și fiecare se descurcă pe cont propriu ...

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Crepusculul aruncă zaruri de foc

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Crepusculul aruncă zaruri de foc Eram aproape răbdător şi mă înghiontea teama într-o confruntare rece de ambiţie cu toţi nervii întinşi. În carnea-mi amară sângera aşteptarea într-o tăcere soră cu cruzimea. Împătimit ca un vânător, moartea n-o provoc chiar dacă spre moarte-s la pândă în pădurea ce se spală-n...

Dragoș NICULESCU. Din volumul „In orice caz, trăim”, pregătit pentru publicare: ”Simpla ordine a lucrurilor”

Dragoș NICULESCU Din volumul „In orice caz, trăim”, pregătit pentru publicare Simpla ordine a lucrurilor Domnul Dobrescu şi madame Clemance locuiau undeva pe fundul bălţii înconjurate de papură şi stuf. Cîndva, o ţigancă bătrînă le spusese că ar fi trăit odată la Slatina, dar că pe atunci nu se cunoşteau, fiecare se îndeletnicea cu lucruri complet...

cârtițelor!… din fertilul lui Eminescu

cârtițelor!… din fertilul lui Eminescu piară-v-ar dragoste din inima seacă și nesimțită și al dracului de goală piară-v-ar dragoste din inima cu negrul în cerul gurii al neamului vostru cel păcătos cu ip-ul de 3 virgule din ip săraci și goi pe de-năuntru cameleoni din genă de profesie după interese pentru a vă salva haretul o sămânță al ip-ului cu trei punctișoare...

Mă uit la țara mea și nu-mi vine să cred că nu mă iubește

Marin IFRIM Mă uit la țara mea și nu-mi vine să cred că nu mă iubește Toți ies din televizoare ca din niște abatoare ale iadului, au fețe De miniștri, președinți, servicii funerare secrete etc. Sunt ca și un Prezervativ plin pe gura poporului. Mâncători de spermă electorală, Mulsul și tunsul oilor. Miorița de pe centura electorală. Sunt...

Dragoș NICULESCU. Din volumul „In orice caz, trăim”, pregătit pentru publicare: Promisiune

Dragoș NICULESCU Din volumul „In orice caz, trăim”, pregătit pentru publicare Promisiune E aproape seară… Oamenii se întorc de la muncă… Unii intră în cîte-o cîrciumă, alţii intră în cîte-o maşină, alţii merg pur şi simplu într-o direcţie firească, nimeni nu mai cumpără ziare la ora asta… În fiecare e un ţipăt mut, de...

Cristina MAXIM BÎGU: missing

Cristina MAXIM BÎGU . . . . . missing îmi sorbi cuvântul prin vena mea ușoară. îmi furi acum și visul la căpătâiul unei nopți de vară. îmi spulberi vara gutuiului din grădină, îl faci albastru și-acum te rogi să vină o altă vară, tot albastră. mă cumperi rece cu-arome coapte, fine și-apoi prin vocea ta revine dorul de noi care petrece în ritmuri mari, perene. mi-e gol paharul de...

Iertarea lui Eminescu – Mihai!

. . . . . . . . . . . . . . Iertarea lui Eminescu – Mihai! Poemă de Gabriel Marian OSECIUC Publicat în Luceafărul: 9 ian.2012 Republicată: 6 iun.2017 Editor: Ion ISTRATE 1.Iartare-ți cer, acum, prea-luminate, Al poeziei noastre, împărate, Luceafăr blând, din-ape-nvolburate, Poet de geniu, cuget și dreptate ; 2.Iertare-ți cer, căci în gândirea-mi simplă și...

șopteam în culoare

Cristina MAXIM BÎGU șopteam în culoare șopteam în culoare, respiram printr-un cântec în noaptea pe care o răsare poema cu pântec. prindeam ușor în mână o pânză de păianjen ce alinta sub lună un cântec fără sprijin. ce șubredă-ncânntare și rară ,inodoră! îmi cânți din felinare durata ce-o adoră Noaptea. Cristina Bîgu Maxim

Cristina MAXIM BÎGU: passe’

Cristina MAXIM BÎGU. . . . . passe’ zorile curg – seară. genele au miros de zâmbet, nările strâng armonios culorile vieții. ochii toți sorb parfumuri inodore – șarpe de culori – irosește somnul tău. arbori de liniște cresc sub fruntea nopții. apleacă peste umărul tău umbra unui timp Present.

Teodor EPURE: PRIVIGHETOAREA

Teodor EPURE . . . . . . PRIVIGHETOAREA Când pe bolta senină soarele a răsărit Păsările călătoare încă nu s-au trezit, Priveghetoarea de pământ uşor s-a dezlipit, Penele şi le-a scuturat şi-n văzduh s-a-nălţat. Văzduhul o chema spre înălţimea cerului Unde nu s-auzea cântecul pitpalacului ...

Amprentele lui Dumitru PETRAȘ. Fără suflet omenesc

Amprentele lui Dumitru PETRAȘ Fără suflet omenesc Glasul iubirii curge din ceas ca un ecou Și singurătatea te face să vorbești singur, Și tulbure privirea arde în flăcări de dor, Fereastra fără casă mă urmărește în vis Și zidul se sparge ca un laser de sânge, Iubirea din suflet se usucă și plânge. De ce nu lăsați timpul să-mbrățișeze lumina? Copiii...

Noapte fugară

Cristina MAXIM BÎGU . . . . Noapte fugară, de ce m-ai prins de mână? lasă-mi uitarea, ia-mă cu tine! du-mi ochii spre stele, vreau să lucesc și eu măcar în timpul tău. Sărută-mi obrajii,adâncește-mi privirea, înșeală-mi auzul, ademenește-mi simțirea, să fiu pentru tine parfumul sonor. Noapte înaltă, adună culorile toate strânge-le lacom în versul acesta. pune culoare...

Cristina MAXIM BÂGU: Copile

Cristina MAXIM BÂGU Copile Copil bălai cu părul creț, Cu ochii mari de înger Tu ești cadoul meu de preț, Ai răscumpărat deplângeri. Cu chipul tău,tu ai spăla Obraji-mi plini de lacrimi Când viața mea s-a înclinat În valul plin de lacrimi.

Cristina MAXIM BÂGU: Copiilor mei

Cristina MAXIM BÂGU . . . Copiilor mei Când capul mic tu îl ridici Din perna butucoasă, Cu zâmbet cald de oameni mici, Mă faci mai bucuroasă. Copil frumos,obraji-ți fini Te-aseamănă a înger Și ochii mari,frumos deschiși Clipesc atât de ager! Îmi mai șoptești că ești comoară Al vieții scop îl îmlinești. Îmi dai curaj în viață dară Și-ți mulțumesc că...

Teodor EPURE: AI NOŞTRI COPII FRUMOŞI

Teodor EPURE . . . . .. . . AI NOŞTRI COPII FRUMOŞI S-au născut din roua florilor din câmpie şi-i privim cu binecuvântată duioşie oricând şi oriunde îi întâlnim şi cu toţii îi iubim. S-au născut din izvoare clare fiind în stare, să coboare în...

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU, Sub un pseudonim local

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU Sub un pseudonim local Risipesc iluzii ascunse dincolo de realitate, strâng în mâini frunze veştede, toate culorile toamnei mă dor cu nostalgiile uitate acasă pe hârtii volante, scrise. Mă botez în cuvinte sub un pseudonim local. Nu vreau să mă recunosc vinovat în versurile din poeme înainte de cununie. Nu vreau să...

Teodor EPURE: E TIMPUL CIREŞULUI

Teodor EPURE E TIMPUL CIREŞULUI Trunchiul lui cu mătase albă-nvelit Mângâie norii amiezii până la zenit, De umerii săi cerul s-a sprijinit Până când roua ierburilor s-a mistuit. Trecând pe lângă el, toată ziua îl priveam, Pe creanga lui lucioasă mă aşezam ...

Visarea mea dintotdeauna

Cristina Bîgu Maxim Visarea mea dintotdeauna Visarea mea dintotdeauna Tu ai venit ca un răspuns Cu versul tău să bucur lumea La întrebări de nepătruns. Și ai făcut să aibă rime Într-un volum fără cuprins Ca să existe nime Cu versuri mici de neatins. Volumul tău e un ecou Lăsat de mii de ani Să-l aibă omul în cadou Și încă fără de egal.

Te așteptam să vii

Cristina MAXIM Te așteptam să vii Te așteptam să vii,iubite Te așteptam ca-ntr-un refren Cu șoapte dulci să verși știute Versuri dintr-un vechi refren. Și n-ai venit de nu știu unde, Dar te aștept ca orișicum Să te anunți cu mari cuvinte Cum știu că poți dar nu știu cum. Frumoase umbre iveau pereții Modestei case ce-o locuiesc În așteptarea unei...

Marin IFRIM: Se doarme pe viață precum un pisoi obosit și sătul

Marin IFRIM Se doarme pe viață precum un pisoi obosit și sătul Se intră în somn, în corpul adormitului de o noapte. Prin frunte, prin urechi prin Nări și chiar pe sub pleoape. Se intră ca într-o grădină plină cu plante din care, La necazuri, cresc oameni sănătoși. Se intră...

Cristina MAXIM: Visare

Cristina MAXIM Visare La geamul care aștepta Visarea să se-ntâmple Răsună încă șoapta ta Și șoapta-mi dintre tâmple. Pe geamul gol eu mai vedeam Șirloaie de cuvinte Nespuse încă;de veneai Erau demult știute. Pe masa ta încă există Ungol imens de carte, De una fără de copertă, Cu un conținut aparte. Cristina Bîgu Maxim

Marin IFRIM: De ce trebuie să murim în noi înșine

Marin IFRIM De ce trebuie să murim în noi înșine De Sf. Contantin și Elena. Un fel de Rugăciune Am văzut multe sicrie în vreme de pace. Fiecare cu rostul său. Un fel de Cocoașă în timpul vieții. Sunt trist cât pot. Nu mai am mamă și nici tată. Amândoi s-au dus uitându-se oarecum în ochii mei. Încă mai pot ninge peste Inima mea. Sunt...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Eşti aici » prima pagină » lnvitaţie la lectură